20 de ani de la “Urban Hymns” – The Verve, cu disc aniversar. LMA!


Noile discuri aniversare vor veni pe 1 Septembrie: CD-uri, un DVD si, desigur, viniluri.

The Verve Urban Hymns 1997

The Verve Urban Hymns 1997

“Urban Hymns” (foto: pagina oficiala de Facebook) este cel de-al treilea album The Verve si a fost lansat la vremea lui pe 29 Septembrie 1997. Dupa ce l-au inregistrat timp de doi ani de zile, au reusit sa lanseze ceea ce avea sa fie cel mai de succes single The Verve, “Bitter Sweet Symphony”, piesa pentru care au primit si o nominalizare la Grammy-urile din anul urmator, la una dintre categoriile principale: Best Rock Song (au pierdut in favoarea Alanis Morissette – “Uninvited”).

Atat doar ca pentru “Bitter Sweet Symphony”, The Verve nu primeste niciun sfant din drepturi de autor, pentru ca melodia o fi scrisa de Richard Ashcroft, insa aranjamentele au fost facute cu ajutorul sample-urilor lui Andrew Oldham Orchestra dupa “The Last Time” a grupului Rolling Stones.

Ca lucrurile sa fie complicate pana la capat, nici vreun Rolling Stone nu primeste nimic, asta pentru ca drepturile de autor pentru perioada de inceput Rolling Stones ii apartin fostului manager al grupului, Allen Klein.

Lucrurile cu piesa asta sunt de-a dreptul ciudate, mai ales ca nu prea vezi sampler-uri in muzica rock. Bine, exceptia exista si aici: bateria lui Bonham, reluata de Bjork, Editors si alte zeci de artisti.

Cand am ascultat prima oara “Urban Hymns”, am crezut ca e vorba numai despre “Bitter Sweet Symphony” si “Lucky Man”. Ani de zile mai tarziu m-am trezit cu “Sonnet” pe repeat 1 si mi-am spus ca ok un album cu trei piese mari. Dar de fapt, cumva, The Verve a reusit un disc cu 13 piese una si una, toate compozitii ale lui Ashcroft. Este albumul pe care oricare trupa de brit-pop ar fi vrut sa-l lanseze (prietenii de la Oasis i-au dedicat lui Richard Ashcroft Cast No Shadow” de pe “(What’s the Story) Morning Glory?” inca inainte ca The Verve sa fi dat lovitura).

“Urban Hymns” a reusit sa devina cu timpul unul dintre cele mai ascultate albume ale brit-pop-ului, fiind certificat pana acum de 10 ori disc de platina atat in SUA, cat si in UK.

Advertisements

Kaleo si Delta-Blues-ul care inca mai face pui vii


Unde am trait pana acum, de nu am ascultat Kaleo? 

Kaleo

Kaleo album 2016

I-am descoperit la Coachella in acest an si pentru ca mi-au placut (in mod deosebit cum a sunat “Way Down We Go”), imi repar acum greseala de a nu fi vorbit pana acum de ei.

Asadar, Kaleo, care in hawaiiana inseamna “sunet”, este o trupa de nordici care canta blues-rock sau blues-folk, iar influenta principala vine din riff-urile Delta-blues.

De Kaleo n-am auzit pana acum, dar de concertul din vulcanul Þríhnúkagígur, da! Pentru ca a fost un concert cu nume mari, in 2015, iar Kaleo a cantat “Way Down We Go”.

Daca tot suntem la subiect, “Way Down We Go”, aparuta ca single in August 2015, are vanzari de aur si a jucat in mai multe seriale si spoturi de zici ca e compusa acum 20 de ani (trailer pentru “Orange Is the New Black”, trailer pentru “Logan”, plus alte spoturi in marea Britanie). Un alt single, “No Good”, a fost inclus pe coloana sonora a “Vinyl”. Ambele vor fi incluse pe discul de debut al grupului.

Kaleo (foto: pagina oficiala de Facebook) are pana acum un EP, iar albumul de debut, “A/B” a aparut in 2016. E o trupa cameleonica, mai ales ca este formata din islandezi care canta blues-rock american.

Bine, intre timp, membrii grupului au parasit tara natala, Islanda, si s-au mutat in SUA, unde au semnat cu Atlantic Records si au avut deja un turneu nord-american.

Tineti-i minte, stati cu ochii pe ei si ascultati-le muzica pana nu se gaseste o minte luminata sa faca o schimbare in ea.

10 piese care au definit punk-ul


„You feeling lucky, punk?” – Clint Eastwood a inceput!

10. The Clash – London Calling

The Clash London Calling

The Clash London Calling

“London Calling” din anul de gratie al punkului, 1979, pentru ca, cu toate ca punkul este american, totusi, trupele britanice au fost cele care s-au simtit foarte bine cantandu-l si facandu-l celebru.

The Clash a inregistrat al treilea album de studio al lor, “London Calling”, dupa intoarcerea in Anglia dintr-un scurt turneu american.

Trupa a fost intrigata de muzica americana si de mitologia rock’n’roll-ului atat de mult, astfel incat coperta albumului a fost un tribut adus primului album Elvis Presley (foto coperta: pagina oficiala de Facebook).

By the way, “London Calling” a avut vazari de platina in SUA.

9. Misfits – Where Eagles Dare

Pentru ca Misfits are piese inspirate din filme, in special filme horror, “Where Eagles Dare” nu face exceptie si are ca sursa de inspiratie filmul cu acelasi nume, cu Clint Eastwood si Richard Burton.

Misfits canta si in ziua de astazi, cu toate Danzig a plecat demult din componenta. Misfits, trupa lui Glenn Danzig, fiinteaza inca din ’77, primele doua albume fiind considerate inceputul miscarii punk hardcore.

8. Talking Heads – Psycho Killer

De pe albumul de debut Talking Heads, din 1977, anul in care exploda Sex Pistols, insa Talking Heads trecuse deja la cantat post-punk. O trupa care si-a luat numele dupa capetele vorbitoare de la televizor. Nu e problema ca sunt si in radio destule!

David Byrne a compus melodia asta, incercand, de fapt, sa scrie un hit in stilul lui Alice Cooper. A iesit o piesa scrisa din perspectiva unui criminal.

7. The Offspring – The Kids Aren’t Alright

Toata lumea stie macar inceputul melodiei: “When we were young the future was so bright…”. Si asa e tot albumul “Americana”, din 1998.

Titlul melodiei “The Kids Aren’t Alright” este inspirat de filmul-documentar si album-compilatie ale grupului The Who “The Kids Are Alright”, din 1979. Daca mai aveati vreo indoiala ca The Who a fost o trupa mare…

6. Dead Kennedys – California Über Alles

Prima inregistrare Dead Kennedys ever este “California…” in 1979 si ii este dedicata politicianului american Jerry Brown, care apoi a devenit Guvernator al statului California. O continuare a acestei melodii a aparut ulterior, pe albumul Dead Kennedys din 1984, “In God We Trust, Inc.” si i-a fost dedicata lui Ronald Reagan, care a fost predecesorul lui Brown in functia de Guvernator al Californiei. Piesa poarta numele “We’ve Got A Bigger Problem Now.”

5. Refused – Françafrique

Inapoi in anii ’90, cand se inventa trupa Refused si care, pentru ca venea dintr-una dintre cele mai fericite tari din lume, Suedia, avea mesaj anti-capitalist si usor radical. Vestea buna e ca muzica lor de atunci suna inca foarte bine si dupa atat timp, iar Refused s-a reunit in 2015 si-a scos un album foarte frumos, “Freedom”.

Nu sunt multe discuri, sunt 4 in total, deci va puteti pune linistiti pe ascultat Refused. O sa va placa!

4. Black Flag – Damage

Album de debut in 1981, cu toate ca trupa Black Flag exista inca din 1976 si o trupa cu fani celebri: Henry Rollins, de exemplu, numai ca pe vremea aceea nu era celebru, ci doar roadie pentru trupa, dupa care a devenit vocalistul Black Flag. Era remarcabil, mai ales ca obisnuia ca in concerte sa nu poarte decat o camasa.

Albumul “Damaged”, care este considerat si astazi cel mai legat al lor si unul dintre primele discuri hardcore punk, este cu Henry Rollins pe voce.

3. Sex Pistols – Anarchy In The U.K.

Este tot single de debut si acesta, dar pentru The Sex Pistols, trupa care a fost refuzata de doua case de productie inainte ca albumul de debut, “Never Mind The Bollocks, Here’s The Sex Pistols”, sa apara,  intr-un final. Virgin Records si-a asumat la momentul 1977 un mare risc, acela al lansarii si promovarii, in conditiile in care nimeni nu voia sa-i promoveze.

Dar Virgin, cu o casa de discuri si un post de radio, a ajutat publicitatii mult mai mult decat ar fi putut cumpara.

2. The Ramones – “I Wanna Be Sedated”

“I Wanna Be Sedated” a fost scrisa de Joey Ramone dupa ce a reusit sa se arda, iar corul cu “Nothing to do”/ “Nowhere to go” a fost inspirat de turneul The Ramones din 1977-1978. La Londra au ajuns in jurul Craciunului si, fiind pentru prima oara in oras, Joey si Dee Dee Ramone si-au petrecut timpul stand in hotel si uitandu-se la filme.

Fetele care au tricouri cu Ramones pot sa dea clic mai jos, promit o experienta la care nu se asteapta.

1. The Stooges – I Wanna Be Your Dog

Imprevizibilul si scandalosul Iggy Pop, impreuna cu trupa lui de la acea vreme, au reusit sa produca un clasic al punkului. “I Wanna Be Your Dog” este considerat avand sound-ul prototip al punk-ului si heavy-metalului, ca doar nu degeaba are lipita eticheta “godfather of punk”.

 

Turneul aniversar Dream Theater de 25 de ani de la “Images And Words” vine si in Romania


19 Mai concert la Cluj-Napoca, Cluj Arena, ora 18:00 si 20 Mai la Bucuresti, la Arenele Romane, ora 18:30 (daca e la Arene, ploua!). Bilete sunt 225 lei pana pe 18 Mai si 250 de lei in ziua concertului.

Dream Theater Images and Words tour Romania 2017

Dream Theater Images and Words tour Romania 2017

Si merg si la Budapesta pe 10 mai, daca va bate gandul.

Sunt 25 de ani de cand “Images And Words” a venit pe piata, pe 7 iulie 1992, iar Dream Theater il va aniversa printr-un turneu european (deocamdata) in care va canta albumul in intregime.

John Petruci povestea pentru Metal Insider ca nimeni nu a anticipat la momentul respectiv succesul discului.

Dream Theater venea dupa un album de debut, “When Day And Dream Unite”(1989), pentru care nu au facut turneu de promovare si practic nu l-au promovat mai mult decat prin niste cmunicate de presa. Era 1992! Acum nu mai exista asa ceva.

De ce e mare Images and Words? Pentru ca a adus sound-ul metalului progresiv care a devenit apoi semnatura Dream Theater si a facut trupa una dintre cele mai influente in rock.

Program concerte Dream Theater Romania 2017:

Cluj, 19 Mai:

  • 18:00- 18:30 – Acces posesori de bilete Platinum Dream Ticket
  • 18:30 – Acces Golden Dream Tickets si acces general
  • 20:00 – Dream Theater

Bucuresti, 20 Mai:

  • 19:00- 19:30 – Acces posesori de bilete Platinum Dream Ticket
  • 19:30 – Acces Golden Dream Tickets si acces general
  • 21:00 – Dream Theater

Bilete concerte Dream Theater Romania 2017:

  • 225 lei pana pe 18 Mai
  • 250 lei in ziua concertului

Biletele la concertele Dream Theater Romania 2017 pot fi gasite online aici.

Mii de scuze, imi place Bush!


Stiu ca va pot dezamagi in orice secunda, totusi recunosc ca-mi place Bush si de asta vreau sa va anunt noul album. “Black and White Rainbows” se va numi si va fi lansat pe 10 Martie 2017. Gavin Rossdale a anuntat ca el l-a scris si produs, asa ca stim la ce sa ne asteptam.

Bush Black and White Rainbows album 2017

Bush Black and White Rainbows 2017

Am inceput cu scuze pentru ca de fiecare data cand am avut ocazia am ironizat trupa asta. Trupa englezeasca de grunge, Bush (ambele foto: pagina oficiala de Facebookeste singurul exemplu de trupa grunge/ rock alternativ cu un solist regulamentar, care nu lua droguri, era foarte docil, poza pentru coperta Rolling Stone, isi scoatea camasa si facea toate lucrurile care trebuiesc facute pentru ca o trupa sa vanda.

De altfel, sa stiti ca a si vandut foarte bine in anii ‘90, sa nu zicem ca a asudat baiatul de pomana.

Cu toate astea, nu cred ca e un muzician lipsit de talent si, odata ce m-am descoperit cantand intr-o dimineata Bush, mi-am promis sa nu ma mai iau de Gavin Rossdale.

Bush

Bush

Bush serbeaza in acest an si 25 de ani de la infiintare, iar “Black and White Rainbows” marcheaza intoarcerea Bush dupa o pauza de 3 ani. Ultimul album de pana acum este “Man On The Run”, 2014.

Bush a cunoscut faima in anii ’90 cu albumele “Sixteen Stone” (1994) si “Razorblade Suitcase” (1996) si cu hiturile de radio “Glycerine”, “Machinehead”, “Swallowed” si “The Chemicals Between Us”. A concertat si la Woodstock ’99.

Dar sa stiti ca Gavin Rossdale a ramas acelasi. Uitati aici un interviu in care povesteste cum prezenta sa la The Voice din Marea Britanie spera sa il ajute mai departe in cariera atat pe el, cat si trupa Bush.

Noul single Bush este “Mad Love”, e mai jos.

 

10 melodii de protest, sa ne tina de cald


  1. System of a Down – Fuck The System

Pentru fanii System of a Down nu este o mirare faptul ca trupa este foarte implicata politic, social si ca este o voce puternica a miscarii protestare anti-razboi/ anti-sistem din SUA. “Fuck The System” este de pe albumul din 2002, “Steal This Album!”. Fuck the system!

Pe pagina lui de Facebook, Serj Tankian sustine protestele din Romania, publicand mesajul:

“This is how battles are won against unjust laws.
Congratulations to the people of Romania.”

2. Rage Against the Machine – Killing in the Name

Rage Against the Machine, trupa protestatara prin excelenta, s-a lansat cu Killing in the Name”. In 1992 a fost primul single al albumului de debut, cu mare succes la vremea respectiva si care inca mai suna foarte actual.

Si nu ma refer doar la temele abordate (rasism, brutalitatea politiei, sfidare), ci si la muzica. “Fuck you, I won’t do what you tell me” urla oricine asculta melodia.

3. Metallica – …And Justice For All

De fapt, aici avem un intreg album: …And Justice For All”, ceea ce v-am ura si dumneavoastra, care vorbeste exact despre injustitie si justitie facuta pe bani.

Titlul “…And Justice For All” este inspirat din ultimele cuvinte ale unui “juramantului de credinta”, care este de obicei spus in scolile americane la inceputul zilei de curs.

4. Bob Dylan – The Times They Are A-Changin

Sau as fi putut pune “Blowin’ In the Wind” sau “A Hard Rain’s A Gonna Fall” sau toata discografia, insa melodia aceasta are un mesaj pozitiv in care ma incapatanes sa cred. Avea dreptate Bob Dylan cand i-a explicat unui prieten care i-a gasit versurile acestei melodii in masina de scris si l-a intrebat ce-i cu prostia asta: “Well, you know, it seems to be what the people like to hear.”

Daca e scrisa sau nu intr-un moment de cinism, nu mai conteaza. Melodia a fost unul dintre imnurile anilor ’60 si a fost lansata la o saptamana dupa moartea lui JFK si la cateva luni inainte ca Legea drepturilor civile din 1964 sa intre in vigoare.

5. Bob Marley – Get Up Stand Up

“You can fool some people sometimes / But you can’t fool all the people all the time”

Bob Marley a scris cantecul dupa turneul din Haiti, socat fiind de saracia oamenilor de acolo. Ar fost ultima melodie pe care Marley a cantat-o live, inainte de moartea sa, din 1981. Avea 36 de ani.

6. Green Day – American Idiot

American Idiot este pe intregul un album de protest, inspirat, in special, de politica dusa de George W. Bush. Nu este insa singurul exemplu din discografia trupei Green Day, care a fost foarte vocala si la adresa lui Donald Trump inca din campania electorala.

Dar “American Idiot” nu este numai un protest impotriva unei administratii, ci al unui stil de viata deformat, cu televiziuni care fac reality-show-uri in zonele de razboi prezentate drept emisiuni de entertainment. Sau in spitale, filmand integral operatiile estetice ale celor care vor sa arate ca Brad Pitt. Este albumul unei intregi generatii de tineri care trebuie sa-si puna mai multe intrebari.

7. Luna Amara – Folclor

A fost imnul meu la radio ani de zile pentru ca era fix genul de melodie si de mesaj cu care generatia tanara se identifica. Toate frustrarie, revolta si neputinta noastra erau strigate in gura mare, chiar mai putin agresiv decat am fi facut-o noi daca am fi avut un Facebook la vremea respectiva sau un microfon.

A fost Nirvana noastra.

8. Tracy Chapman – Talking About a Revolution

Si-acum mi-aduc aminte de dimineata aceea din 1999, cand am deschis ziarul si am citit “A aparut un Bob Dylan feminin”. Articolul continua elegios despre talentul unei debutante obscure pe nume Tracy Chapman, care, debutase in 1988 si castigase 4 Grammy-uri.

Nu ii acuz pe ziaristi ca nu s-au informat, la noi si informatiile si muzica ajung mai tarziu. De-asta zic ca trebuie o revolutie.

9. Pantera – Revolution Is My Name

Pantera aceasta este de pe albumul din 2000, ‘Reinventing the Steel’, ultimul al lor, cu toate ca atunci nu stiam asta. Dar, intr-un final, inevitalilul s-a produs: drogurile si alcoolul au incheiat totul.

10. Sex Pistols – God Save The Queen

Daca este vorba de protest, punk-ul nu are cum lipsi. Am ales “God Save the Queen” nu pentru ca ar fi un protest la adresa Reginei, de altfel, declaratiile trupei pe aceasta tema batandu-se cap in cap. Refrenul “No future/ no future for me” este inca foarte actual si a fost de atunci incoace valabil. #PunksNotDead

10 albume mari care fac 25 de ani in 2016


In fine, reusesc si eu sa public articolul asta scris inca de asta toamna. Inca suntem in 2016, deci “Nevermind” – Nirvana, “Metallica” – Metallica , “Innuendo” – Queen sau “Use Your Illusion I and II” – GNR implinesc 25 de ani. Chiar, au trecut 25 de ani?

Dupa enumerarea de albume de mai jos, 1991 pare cel mai bun an pentru muzica. Sunt sigura ca au mai fost si altii la fel de spectaculosi, insa astazi serbam 10 albume care au schimbat muzica rock, fiecare in felul lui, aparute in 1991.

Nu este un top, este doar o aducere aminte a zece mari albume.

1. Nirvana – Nevermind

Nirvana Nevermind 1991

Nirvana Nevermind 1991

De albumul Nirvana din 1991 v-am mai scris in ziua in care l-am sarbatorit.

In plus fata de ce am amintit acolo, as mai avea de spus ca “Nevermind” a sintetizat in esenta muzica a zeci de trupe underground care au fost ignorate de publicul larg de rock ani de zile. Sau, asa cum spunea Maynard James Keenan recent, succesul Nirvana s-a datorat si timing-ului.

Ne pare rau Faith No More, The Stooges sau Pixies, n-ati avut noroc!

2. Pearl Jam – Ten

In continuare, mi se pare cel mai bun album al lor, dar “Ten” nu este un oricare album, ci unul de debut pentru una dintre trupele care aveau sa faca parte din Seattle’s Big Four (Nirvana, Soundgarden, Alice in Chains si Pearl Jam).

Este vorba de miscarea iscata ca protest impotriva hair-metalului, cu Warrant, Europe, White Lion, Great White drept reprezentanti, dar si o multime de alte trupe cu o muzica foarte sterila, grupuri care au luat nastere la sfarsitul anilor ’80 si care au facut mai apoi pui.

Pe 27 august 1991, Epic a lansat albumul “Ten”, numit astfel dupa fostul nume al trupei, luat dupa nr. de la tricou al jucatorului din NBA Mookie Blaylock.

“Ten” a reusit sa ajunga abia peste 1 an de la lansare pe locul al 2-lea Billboard 200, dar a devenit intre timp nu numai un album rock foarte bine vandut, ci si unul foarte influent. Daca va spun ca “Ten” a aparut inainte ca termenul “grunge” sa intre in vocabularul popular, va dati seama cam cat de influent a fost.

3. Ozzy Osbourne – No More Tears

“No More Tears” este unul dintre cele mai de succes albume din cariera solo a lui Ozzy. La vremea respectiva, Ozzy se lupta cu alcoolismul si chiar declara ca atunci cand a compus melodia de titlu era complet beat si-atunci a venit cu acel riff, care-a prins. Pe parcursul inregistrarii discului s-a hotarat sa se lase de baut, iar intregul album a devenit o munca foarte grea si chinuitoare pentru el. Atat de greu, incat a hotarat sa se retraga din muzica odata ce termina promovarea prin turneu. S-a razgandit si intre timp s-a mai dezmeticit, declarand ca este unul dintre albumele lui solo preferate.

“No More Tears”, care a beneficiat de contributia chitaristului Zakk Wylde si patru cantece scrise alaturi de solistul Motorhead, Lemmy, a fost lansat pe 17 septembrie 1991 si a ajuns in topurile mainstream.

Dar cred ca cel mai important lucru pe care l-a realizat acest album a fost sa-l aduca pe Ozzy in muzica anilor ‘90 si sa sune excelent si dupa 25 de ani.

4. U2 – Achtung Baby

In 1991, cei de la U2 erau deja superstaruri, asta datorita anilor ‘80 si a albumelor cu un sound foarte fresh de atunci.

Cu “Achtung Baby” cred ca au vrut mai mult sa schimbe tot ce au construit pana atunci, iar acum, daca ne uitam in urma, intelegem de ce, prin prisma a ceea ce au ajuns. Pentru mine, “Achtung Baby” e albumul cu care U2 a cotit-o catre un sound mult mai comercial si ultimul mare album al lor. Stiu ca pentru multi U2 sunt niste zei, insa Achtung Baby este ultimul disc pe care chiar au avut chef sa cante si inca au mai avut lucruri de spus.
Suna inca bine, sa stiti!

5. Genesis – I Can’t Dance

“I Can’t Dance” a fost lansat la finalul anului 1991 si a devenit apoi cel mai bine vandut album al grupului Genesis. Este ultimul album cu Phil Collins, plecat oficial din Genesis in 1996.

Albumul s-a materializat in vanzari de zeci de milioane, turnee care au umplut stadioane si o multime de hituri care au beneficiat si de videoclipuri facute cu umor. Genesis a fost o masina foarte buna de marketing la inceputul anilor ’90 (sponsorizata de Volkswagen, de altfel).

6. REM – Out of Time

Cea mai mare mostenire muzicala a anului 1991 ramane faptul ca rockul alternativ a fost descoperit unui public foarte larg. Si cred ca REM este trupa care a facut primul si cel mai important pas in acest sens.

Pe langa albume constant bune, REM a fost trupa care a deschis drumul ca trupele de alternativ sa concerteze la festivalurile mari. O intreaga generatie de tineri ale carei gusturi nu erau bagate in seama s-a trezit cu trupele favorite iesite din underground, direct pe MTV.

“Out of Time” a insemnat o schimbare pentru REM nu numai din punctul de vedere al modului cum compuneau, acum facand melodii mai mult pentru instrumente reci, spre deosebire de compozitiile anterioare, ci si din punct de vedere liric. Michael Stipe era recunoscut pentru versurile sale cu conotatii politice sau pentru activismul sau, insa pe discul din ’91 subiectele abordate au fost din cele cu care rezoneaza toata lumea: de exemplu, “Losing My Religion” este despre o dragoste neimpartasita.

“Out of Time”, cu “Losing My Religion”, “Radio Song” sau “Near Wild Heaven”, ramane un album foarte frumos si acum, spre deosebire de multe altele ale epocii, care par prafuite.

7. Red Hot Chili Peppers – Blood Sugar Sex Magik

Nu ar fi “Blood Sugar Sex Magik” singurul exemplu ca odata cu succesul nu toate lucrurile sunt asa cum te-ai asteptat: Kurt Cobain a fost coplesit de succesul pe care si l-a dorit, Amy Winehouse nu a stiut cum sa managerieze o celebritate care apoi a sufocat-o, iar chitaristul RHCP, John Frusciante, a plecat din trupa, neimpacandu-se cu popularitatea imensa a albumului. Nu degeaba aduc aminte de el, pentru ca pentru multi RHCP are doua mari ere: Frusciante si post-Frusciante.

Primul album RHCP pentru noul lor label, Warner Bros., si primul cu producatorul Rick Rubin (inca producator de top in SUA), “Blood Sugar Sex Magik” a dat patru hit-uri majore si a continuat sa vanda foarte bine pana astazi. Ca si in cazul REM de mai sus, temele au fost un pic schimbate in unele pentru un public mai larg, iar “Blood Sugar Sex Magik” a facut ca Red Hot Chili Peppers sa devina mai mult decat trupa cu cei patru tipi galagiosi cu sosete in loc de chiloti.

8. Metallica – Metallica (The Black Album)

Nu stiu daca mai este ceva de spus despre albumul asta, pe bune acum! Stiu ca multi spun ca este albumul cu care toti cocalarii au inceput sa fie brusc metalisti si, da, chiar este albumul cu care Metallica a dat primul semnal de despartire partiala de thrash si castigarea unei audiente mainstream. Cu riscul de a pierde fani ale albumelor de inceput, Metallica a venit cu un album produs foarte atent, plin de imnuri si, mai ales, balade.

Sa nu uitam nici contextul in care Metallica a venit cu acest album: la inceput de ani ‘90 vorbeam mai degraba de un declin al metalului, nu atat de pronuntat in 1991, poate, dar foarte vizibil din 1993 incolo.

Oricum ar fi, cred ca scopul Metallica a fost atins la acel moment: discul a petrecut 307 saptamani in topul american al vanzarilor de albume, fiind pe locul al treilea dupa “The Dark Side of the Moon” – Pink Floyd si “Tapestry” – Carole King. Asta e mainstream!

Ca sa vedeti cam care este diferenta de vanzari dintre acest album si celelalte albume ale lor, aveti aici o statistica.

9. Guns N’ Roses – Use Your Illusion I & II

La momentul 1991, Guns N’ Roses era una dintre acele trupe care primeau toata atentia.  Lansarea albumului/ albumelor a insemnat un eveniment pentru fanii GNR, iar despre isteria creata la momentul respectiv a scris NY Times.

Titlul albumului l-am scris ca pe caseta mea poloneza, cumparata din Piata Romana, insa la momentul Septembrie 1991, “Use Your Illusion” nu a fost lansat ca dublu-album, ci doua discuri separate, dar cu aceeasi coperta. A fost unul dintre multele momente de aroganta. Ambele albume au ajuns pe primele doua pozitii ale topului american, cu vanzari colosale fiecare. Dar “Use Your Illusion” a insemnat si albumul pe care apoi nici Axl Rose, nici Slash n-au mai reusit sa-l ajunga din urma, orice au facut. Bine ca s-au impacat!

10. Queen – Innuendo

“Innuendo” fusese programat pentru lansare la Craciunul din 1990, dar cum Freddie Mercury avea probleme de sanatate din ce in ce mai grave, pana la urma a fost amanat pentru 1991.

Pentru fanii Queen, “Innuendo” a fost la vremea respectiva un fel de intoarcere la radacini, cu compozitii mai complexe, grandioase chiar (pe melodia de titlu) decat cele de pe discurile de final de ani ‘80.

De vanzari nu va spun pentru ca stiti ce a urmat dupa moartea lui Freddie Mercury. De altfel, motivul pentru care nu a vrut sa anunte boala de care suferea de la sfarsitul anilor ‘80 a fost: “I don’t want people buying our fucking records out of sympathy”, dupa cum povestea multi ani mai tarziu Brian May.

Si nu, nu Freddie Mercury a scris “The Show Must Gon On”, ci Brian May.