Documentar despre ultimele zile ale lui Michael Hutchence: The Last Rockstar


“Michael Hutchence: The Last Rockstar” este un documentar care promite, ca oricare alt film de acest gen, sa lamureasca o parte din misterul mortii lui Hutchence. Cu toate ca circumstantele sunt cunoscute, totusi multa lume se intreaba, la 20 de ani de la disparitia sa, “de ce?”.

Michael Hutchence INXS The Last Rockstar

Michael Hutchence INXS The Last Rockstar

 

Michael Hutchence (foto: contul Facebook) a fost gasit spanzurat in camera lui de hotel pe 22 Noiembrie 1997. Avea 37 de ani si o fiica de un an cu Paula Yates, care avea si ea sa moara, in urma unei supradoze, in 2000.

Cauza oficiala a mortii lui Michael Hutchence a fost stabilita drept sufocare autoerotica si a fost clasata drept sinucidere. Cu toate acestea nu a existat un bilet al sinucigasiului, ci doar cateva versuri scrise cu putin timp inainte de moarte. Hutchence suferea de depresie, iar examenul toxicologic a dezvaluit ca in momentul mortii se afla sub influenta alcoolului si drogurilor.

In plus, noul documentar promite sa ne clarifice si motivele pentru care Michael Hutchence si-ar fi pierdut mirosul si gustul dupa ce a fost victima atacului unui taximetrist in Copenhaga, in 1992.

Documentarul ”Michael Hutchence – The Last Rockstar” va fi lansat in ziua mortii lui Hutchence, pe 22 Noiembrie si va fi difuzat de o retea de televiziune australiana. Ramane sa vedem daca va aduce ceva nou.

Advertisements

5 motive sa vedeti documentarul “David Bowie: The Last Five Years”


Daca sunteti fan David Bowie (foto: contul oficial de Facebook), nu va trebuie niciunul, insa pentru cei care inca mai stau in cumpana, este vorba de un documentar facut de BBC despre ultimele doua albume ale lui Bowie, “The Next Day” (2013) si “Blackstar” (2016) si musicalul de pe Broadway numit “Lazarus”, toate intamplate in ultimii 5 ani de viata. Eu l-am vazut la DokStation Music Documentary Film Festival 2017.

David Bowie Last Five Years Documentar BBC

David Bowie Last Five Years Documentar BBC

  1. Pentru ca este singura perioada cand Bowie s-a uitat in urma, nu inainte, asa cum facea de obicei. Bowie nu s-a autocopiat, nu s-a intors niciodata in urma si a preferat sa incerce, sa experimenteze, sa mearga pe teren virgin decat sa faca ce-a mai incercat deja.De altfel, in documentar, Bowie ne spune ca nu s-a considerat niciodata un ganditor original, ci, mai degraba, un om care a reusit foarte bine sa sintetizeze ceea ce vede si simte si sa transpuna mai departe in muzica sa.

2. Pentru ca muzica sa este plina de simboluri, iar o parte din ele sunt explicate in documentarul BBC. De exemplu, tricoul cu “Song of Norway” cu care apare in videoclipul de la “Where Are We Now?” (min 3:05) este pentru una dintre dragostele vietii lui (am folosit oare bine plurarul, exista plural?).PeHermione Farthingale a cunoscut-o in 1969 si l-a parasit, indragostindu-se de un actor alaturi de care urma sa joace intr-un film numit “Song of Norway”. Bowie a trecut foarte greu peste. Tricoul pare un ramas bun, la 50 de ani distanta.

3. Pentru ca, daca ati vazut primul documentar, “David Bowie: Five Years”, este normal sa vedeti si continuarea.

4. Pentru ca este un film foarte emotionant, fara sa pice in capcana patetismului. Toate marturiile apropiatiilor, declaratiile lui, interviul foarte amplu cu colaboratorul traditional si prietenul bun al lui David Bowie, Tony Visconti, ne fac un portret al unui om vertical care si-a dorit foarte mult sa devina celebru pentru ca numai astfel reusea sa fie liber, ca artist.

5. Pentru ca oricum nu vom mai avea un alt David Bowie.

David Gilmour – Live at Pompeii – film-concert 2017


David Gilmour s-a intors in 2016 la Pompei pentru doua concerte din turneul sau “Rattle That Lock”, la 45 de ani de cand, alaturi de ceilalti colegi de la Pink Floyd, concertau intr-un amfiteatru gol pentru filmul anti-Woodstock “Pink Floyd: Live at Pompeii”.

David Gilmour Live At Pompeii

David Gilmour Live At Pompeii

De data aceasta, a facut un film mai putin experimental, punandu-l in mainile regizorului Gavin Elder, cu care a filmat anterior filmul din 2008, “Live in Gdańsk”. Regizor care povestea intr-un interviu ca a planifica un concert intr-un amfiteatru inseamna luni de zile de pregatire inainte si este, de fapt, un efort imens, asta insemnand inclusiv construirea unui drum temporar pentru a putea aduce echipamentele.

Putin emotionat, dupa cum ne povesteste la inceputul filmului, Gilmour a deschis concertul cu instrumentala “5 A.M.” chiar in momentul in care soarele apunea, pentru a-i face pe plac regizorului, care voia sa surprinda momentul si in ciuda celor de la lumini, care voiau sa inceapa pe intuneric.

Iar pe masura ce soarele apune, efectele de lumini devin mai spectaculoase si veti vedea toate simbolurile legate de Pink Floyd: oglizi uriase, proiectii din videoclipurile trupei, din filmul original, din 1972, al lui Maben, lasere verzi si rosii, artificii programate la secunda, pe muzica.

Piesele din cariera solo domina in prima parte a show-ului, fiind intercalate cu cateva Floyd, pentru ca apoi proportia sa fie inversa.

“One of These Days” a sunat fabulos si exact cand ma gandeam ca ar merge si un “Sorrow”, atunci a inceput.

The Dark Side of the Moon” are o bucata buna din show, cu “The Great Gig In the Sky” (cu trei solisti de culoare, doua femei si un barbat, care au preluat bucata originala a lui Clare Torry), “Time / Breathe (In the Air)” sau “Money”. A fost si Shine On You Crazy Diamond (Pts. 1-5)” sau “The Blue”, pentru Richard Wright, asa cum, tot in memoria lui, nu a fost “Echoes” pentru ca nu ai cum sa inveti pe cineva sa cante piesa, dupa cum ne spunea David Gilmour intr-un interviu.

Nu o sa ma apuc acum sa va spun ca suna impecabil, multi ati vazut cum suna live, iar o proiectie nu are cum sa bata vreodata un concert. O sa inchei insa remarcand cat de senin era David Gilmour. Mi-ar placea sa fim asa la anii lui.

Filmul-concert Black Sabbath – “The End Of The End”, cu proiectii in cinematografele din intreaga lume, vine si in Romania


Ultimul concert Black Sabbath, trupa creditata cu inventarea genului heavy-metal, va beneficia de o proiectie mondiala si va putea fi vazut si in Romania, la Bucuresti, la Happy Cinema (Liberty Center). Proiectia, sub forma unui documentar intitulat ”The End of The End”, va fi in 1.500 de cinematografe din lume pe 28 Septembrie 2017.

Black Sabbath The End Of The End proiectie mondiala

Black Sabbath The End Of The End proiectie mondiala

Black Sabbath si-a incheiat turneul “The End”, odata cu cariera de 49 de ani, pe 4 Februarie 2017, cu un concert in orasul natal, Birmingham. Aici, de altfel au avut doua show-uri, iar ultima piesa cantata live de Black Sabbath a fost “Paranoid” si a fost transmisa live pe pagina oficiala de Facebook.

Turneul mondial “The End” a debutat in S.U.A. in Ianuarie 2016 si a inclus concerte in 81 de orase.

De ce este merita sa mergi sa vezi un concert la cinematograf?

Pentru ca nu este numai un concert, este o bucata de istorie. Nu e vorba chiar de orice trupa, in definitiv, Black Sabbath cea mai mare trupa de heavy, inca.
Au fost nu numai cei mai mari muzicieni ai vremii lor si au avut acces la cele mai bune droguri.
Pentru ca nimeni nu va canta “War Pigs” asa cum o canta Ozzy Osbourne.
Pentru ca ei au spus “fuck flower power” in mijlocul curentului flower-power, nu dupa.
Pentru gura mare a lui Ozzy fucking Osbourne si pentru “who the fuck is Justin Bieber?”

Bilete pentru proiectia mondiala:

  •  35 lei

Biletele pot fi cumparate online aici – pentru Bucuresti sau pe site-ul oficial al filmului – pentru restul lumii.

 

Proiectie unica mondiala, inclusiv la Bucuresti, a filmului-concert “Live At Pompeii” – David Gilmour


David Gilmour a anuntat, pentru 13 Septembrie 2017, o proiectie unica mondiala a filmului concert “Live at Pompeii” (foto: contul oficial de Facebook). Intoarcerea lui David Gilmour la Pompei a fost anul trecut, cand a sustinut doua concerte in cadrul turneului pentru promovarea celui mai recent album solo, “Rattle That Lock”.

David Gilmour Live At Pompeii

David Gilmour Live At Pompeii

In 2016, pentru Gilmour a fost o intoarcere la Pompei dupa 45 de ani, prima oara cand a cantat acolo fiind alaturi de Pink Floyd, cand au facut filmul- concert din 1972, “Live at Pompeii”. O pelicula descrisa odata de regizorul Adrian Maben drept una anti-Woodstock.

Cateva melodii din acea era au fost reluate in 2016: “One of These Days”, pe care Gilmour nu a mai cantat-o in concert din anii ‘90 sau “The Great Gig in the Sky”, care avea sa apara mai tarziu, in 74, pe “The Dark Side of the Moon”. De asemenea, printre melodiile prezentate in aceste concerte sunt si piese din era Gilmour a grupului Pink Floyd, “Run Like Hell” de pe “The Wall” si alte melodii de pe albumele solo ale lui David Gilmour.

Concertele nu au fost in acelasi loc in care Gilmour a filmat alaturi de Pink Floyd, ci in amfiteatrul antic, construit in anul 90 i.H. si inmormantat de cenusa eruptiei Vezuviului din 1979.

Vizionarea filmului “Live at Pompeii” va avea loc in 2000 de cinematografe din intreaga lume, inclusiv Bucuresti, iar bilete gasiti pe site-ul oficial David Gilmour. Proiectia de la Bucuresti va fi la cinematograful din Baneasa.

UPDATE: proiectia va fi si la Happy Cinema pe 13 Septembrie si pe 16 Septembrie.

Bilete gasiti aici, daca va grabiti.

Album live David Gilmour

Pe langa proiectia filmului concert, David Glmour a anuntat pe site-ul oficial si albumul live “Live at Pompeii”, care va fi lansat pe 29 Septembrie 2017.

Nu va las lista melodiilor de pe disc, sa nu va stric placerea filmului.

 

 

Concert Jesus and Mary Chain (anulat!) si documentarele despre David Bowie, la DokStation 2017


UPDATE: Pe pagina de Facebook a organizatorilor a fost anuntata anularea concertului The Jesus and Mary Chain. 

The Jesus and Mary Chain va concerta prima dată in Romania pe 14 Septembrie, in Amfiteatrul Mihai Eminescu. Concertul este programat in deschiderea celei de-a doua editii a DokStation Music Documentary Film Festival, singurul festival de documentare muzicale, care se va desfasura la Bucuresti, intre 14 si 17 Septembrie 2017. 

Jesus and Mary Chain concert romania Dokstation

Jesus and Mary Chain concert romania Dokstation

Jesus and Mary Chain s-au intors in acest an dupa o pauza  de 19 ani. Albumul cel nou a fost lansat in Martie, se numeste “Damage and Joy” si este al saselea din discografie.

Revenirea din acest an nu este prima, scotienii The Jesus and Mary Chain mai avand una, in 2007, cand s-au reunit la Festivalul Coachella si au cantat alaturi de Scarlett Johansson. Scarlett Johansson a jucat in “Lost in Translation”, filmul Sofiei Coppola in a carui coloana sonora este piesa The Jesus and Mary Chain, “Just Like Honey”, care a readus trupa in atentia publicului. Melodia a facut parte initial de pe albumul de debut, “Psychocandy” , aparut in 1985.

DokStation Music Documentary Film Festival 2017

este singurul festival de documentare muzicale din Bucuresti. Proiectiile, concertele, evenimentele si atelierele pentru copii si tineri se vor desfasura in mai multe cartiere ale capitalei.

A doua editie DokStation ii este dedicata lui David Bowie.

Programul va contine clasicul “Ziggy Stardust And the Spiders from Mars” (1973), al lui D.A. Pennebaker, filmul ultimului concert din 3 Iulie 1973 in care David Bowie l-a interpretat pe Ziggy, “David Bowie: Five Years” (2013) de Francis Whately, documentar ce acopera cinci dintre cei mai importanti ani ai carierei lui Bowie, “David Bowie: The Man Who Stole The World” (2016) de Elena Carmen si Billy Simpson, primul documentar-omagiu de dupa disparitia lui Bowie, si “David Bowie: The Last Five Years” (2017) de Francis Whately, documentar despre ultimele doua albume “The Next Day” si “Blackstar” si despre musicalul de pe Broadway, “Lazarus”.

Daca va plac baietii rai, uitati-va la “Gimme Danger” al lui Jim Jarmush!


N-am pretentia sa scriu o cronica de film, dar o sa va povestesc de impresiile mele de la #GimmeDanger (foto: pagina oficiala de Facebook a filmului), documentarul pe care regizorul independent Jim Jarmusch l-a facut despre Iggy Pop si The Stooges. E un film foarte viu si plin de umor, asa ca n-ar fi motive sa nu-l vedeti.

14591777_997502683693525_8217286670320853534_n

Gimme Danger Movie Jim Jarmush

Cand The Stooges s-a destramat, in 1974, nimeni nu cred ca a mizat pe o revenire in muzica, asa cum nimeni nu cred ca si-ar fi inchipuit de ce influenta imensa o sa aiba. Albumul de debut a ajuns pe locul 106 in 1969 si aceasta a fost cea mai buna clasare pe care a pupat-o.

The Stooges aveau concerte in care mai mult improvizau, iar ca show, totul implica bautura, drogurile, urina, sticlele aruncate din public si alte castrofe.

La scurt timp dupa ce s-au despartit, chitaristul Ron Asheton si fratele sau, bateristul Scott Asheton, s-au mutat inapoi cu parintii, iar Iggy s-a internat intr-un azil de nebuni.

Reputatia lor a crescut lent (deci sigur), ajutati si de imaginea pe care Iggy si-a construit-o odata cu cariera solo. Cu toate ca “imagine” e cel mai prost cuvant ales. Pentru ca a fost un non-confiormist nu pentru imagine, ci pentru ca asa e el, un anti-star-rock.

Si unul fascinant, dupa cum reiese din documentar si cu un un umor de-a dreptul englezesc. De exemplu, povesteste in film cum managerul The Stooges l-a luat deoparte sa-i propuna ceva mare, care sa nu-i implice si pe ceilalti looseri: cum ca planuieste sa-l distribuie intr-un spectacol pe Broadway, in rolul lui Peter Pan.

Gimme Danger Jim Jarmush

Gimme Danger Jim Jarmush

Ori un alt episod, in care ne explica motivul pentru care a renuntat sa mai cante la tobe (el a inceput, de fapt, in primele trupe ca tobosar): pentru ca se saturase sa se uite la funduri. Cu toate ca aici a amintit o cantareata pentru care ar fi acceptat sa ramana tobosar.

In fine, documentarul lui Jarmush este de fapt un film narat de Iggy Pop si de ceilalti membri The Stooges – in parte – din care aproape toti vor muri pe parcursul realizarii filmului. Filmul a durat 7 ani.

Jarmusch se bazeaza aproape in intregime pe Iggy si pe farmecul lui, aducand si alti cativa oameni care stabilesc o ordine cronologica a evenimentelor in haosul acelor ani.  

Documentarul urmareste dezvoltarea muzicala a lui Iggy cel sfidator si cu un comportament catalogat de multi drept “neprofesionist”. Un timp suficient il are managerul The Stooges si Ramones, Danny Fields care s-a ocupat de ei la Elektra si care il crediteaza pe Iggy ca parinte al punk-rock-ului.

Ce vrea sa ne spuna filmul este ca The Stooges este cea mai tare si cea mai influenta trupa ever. Nu ne spune si de ce este cea mai influenta, pentru ca atunci ne-am uita la un film conventional. Dar a explicat Iggy Pop intr-un interviu. Intrebat cum crede ca The Stooges a influentat muzica, a raspuns: “Macar am omorat anii ‘60”.