10 albume mari care fac 25 de ani in 2017


  1. Pantera – Vulgar Display of Power

“Vulgar Display of Power” le-a aratat tuturor din muzica cum poti vinde stadioane intregi fara sa ai macar o melodie pe radio.

Contextul era urmatorul: Metallica taman scosese albumul care a transformat toti cocalarii in metalisti, Megadeth incerca sa-i ajunga din urma, Anthrax se pregatea pentru episodul cu Joey Belladonna.

Pantera a vrut sa faca cel mai heavy album al tuturor timpurilor.

2. Rage Against the Machine – Rage Against the Machine

Inca de la prima piesa, “Bombtrack”, primesti niste palme peste fata si asta este marea smecherie cu acest album. Versurile lui Zach de la Rocha, riffurile lui Tom Morello, adrenalina si influentele Led Zeppelin sunt punctele forte ale unui album care este mult mai mare acum decat revolutia pe care a iscat-o atunci.

3. REM – Automatic For the People

REM s-a intors in 1992 cu o capodopera a melancoliei. “Automatic For the People” are, spre deosebire de predecesorul sau, mai multe piese acustice si lucreaza intr-o mai mare masura la nivelul emotiei. Poate si de asta a fost mai de succes.

“Nightswimming”, “Drive”, “Everybody Hurts” si “Try Not to Breathe”, inregistrate intial pentru albumul anterior, au dat tonul noului disc, cu aranjamente orchestrale facute de Jon Paul Jones, Led Zeppelin. 

4. Peter Gabriel – Us

Un album de neratat pentru Come Talk To Me” (scrisa pentru fiica lui Gabriel), “Love To Be Loved”, “Blood Of Eden” (backing vocals Sinéad O’Connor), “Steam” si pentru un intreg mood pe care ti-l induce, cu world music, pop si felul ala de muzica pe care numai Gabriel l-a cantat.

Favorita mea este, de la departare, “Digging In The Dirt”, melodia cu care l-am descoperit pe Peter Gabriel.

5. Alice In Chains – Dirt

Alice In Chains Dirt album 1992

Alice In Chains Dirt album 1992

Alice In Chains, creditati de multi cu inventarea genului metal alternativ, au scos la un final de Septembrie 1992 un album cu foarte multe influente traditionale, heavy metal si alternativ, dar mai ales foarte dark.

Layne Staley se afla in mijlocul luptei sale constante cu abuzul de droguri, renuntase la a se mai interna, iar ceilalti membri nu stateau nici ei pe roze, luptandu-se cu dependentele si depresia. Nu s-au suparat sa-si puna sufletul pe tava pe acest album.

“Dirt” a dat cinci single-uri: “Them Bones”, “Down in a Hole”, “Rooster”, “Angry Chair” si “Would?”, ultimul pentru Andrew Wood, vocalul Mother Love Bone, mort in urma unei supradoze in 1990.

6. Roger Waters – Amused to Death

“Amused to Death”, pentru mine, cel mai bun album solo al lui Waters, este si el unul conceptual, de data aceasta punand in discutie efectele mass-media si ale televiziunii asupra societatii.

Pentru ca cei de la Pink Floyd sunt recunoscuti a fi vizionari, va spun doar ca albumul se termina cu melodia de titlu, in care ni se povesteste cum vor veni extraterestrii si ne vor gasi grupati in jurul televizorului. Merge si cu telefonul/ calculatorul.

“This species has amused itself to death”. Pace tuturor, take me, take me!

7. Faith No More – Angel Dust

Pentru americani unul dintre cele mai proaste albume Faith No More, pentru restul lumii, unul dintre cele mai bune. “Angel Dust” a venit dupa mult mai comercialul The Real Thing, cu toate ca “Midlife Crisis” se aseamana foarte mult cu stilul albumului precedent.

Un disc provocator, ca doar vorbim de Faith No More, cu piese despre sexul oral (“Be Aggresive”) sau despre staruri porno (“Jizzlobber”) si cu o mare durere in cur din partea lor privind succesul.

8. The Cure – Wish

Nu stiu daca “Disintegration” (1989) este cel mai bun album al lor, dar este cel mai matur: ultimul din anii ’80 si ultimul din perioada lor clasica. Pana atunci, The Cure era o trupa-cult, insa cu “Wish” a reusit sa ajunga in mainstream si pe piata americana. E un album frumos, mai pop si mai vesel, orice ar insemna asta la The Cure.

9. Stone Temple Pilots – Core

Cu “Creep” si “Plush”, ultimul devenit unul dintre cele mai mari hituri ale anilor ’90, Stone Temple Pilots debuta in 1992.

Uitandu-ne acum in urma la toate tragediile care au lovit Stone Temple Pilots (destramari, moartea a doi solisti de marca), cred ca o reascultare a “Core” este buna pentru a ne aduce aminte de optimismul si ambitia cu care incepusera.

10. Megadeth – Countdown to Extinction

In incercarea lui disperata de a egala succesul Metallica, Dave Mustaine a reusit alaturi de Megadeth, in 1992, cel mai de succes album din punct de vedere comercial. Accesibilitatea “Countdown to Extinction” a dat nastere insa la numeroase dispute intre fani.

Tatal haterelii si-a gasit hateri.

Advertisements

It’s Stone Temple Pilots time again: nou vocal si single proaspat


Bine-ai venit inapoi, STP! Noul single este “Meadow” si avem si promisiunea unui nou album in primavara anului 2018, potrivit paginii lor de Facebook. Vocalul cel nou este fostul concurent la X-Factor, Jeff Gutt, care are sarcina de a prelua de la Scott Weiland si Chester Bennington rolul de frontman. Delicat moment.

Stone Temple Pilots album 2018

Stone Temple Pilots album 2018

Dar single-ul cel nu suna surprinzator de bine, cu toate ca, din pacate pentru noul vocal, comparatiile cu Scott Weiland sunt inevitabile.

Dean DeLeo, chitaristul si compozitorul Stone Temple Pilots, spunea recent intr-un interviu ca au cautat nu numai un nou vocal, ci si un muzician alaturi de care sa scrie muzici noi fara sa se abata de la calea lor.

Chester Bennington si Scott Weiland

Le-a luat ceva timp, din 2015 trupa intrand intr-o perioada de deruta. Imediat dupa ce Chester Bennington a anuntat ca renunta la Stone Temple Pilots, in 2015, pentru a se concentra pe munca la noul album al Linkin Park, vestea mortii lui Scott Weiland a venit. Scott Weiland, unul dintre membrii fondatori si vocalul Stone Temple Pilots pana in 2013, a fost concediat din formatie si a cantat apoi alaturi de The Wildabouts.

25 de ani de la “Core”

Anul acesta se implinesc 25 de ani de la debutul Stone Temple Pilots, cu “Core” si cu un Scott Weiland foarte hotarat la momentul respectiv sa devina un rock star la fel de mare ca Robert Plant sau Mick Jagger, spre deosebire de colegii de generatie, introvertitii Eddie Vedder, Kurt Cobain sau Layne Staley.

Iron Maiden anunta turneul european “The Legacy of the Beast World” 2018


Turneul va incepe in Estonia pe 26 Mai 2018, iar cel mai aproape de noi va veni in Ungaria, la Volt Festival, Sopron, pe 28 Iunie 2018 si Bulgaria, la Plovdiv, la Hills Of Rock pe 22 Iulie 2018.

Iron Maiden Legacy of the Beast European Tour 2018

Iron Maiden Legacy of the Beast European Tour 2018

Iron Maiden va mai vizita si Germania, Marea Britanie, Olanda, Italia, Grecia sau tarile nordice, iar biletele vor fi puse in vanzare pe 24 Noiembrie 2016.

The Legacy of the Beast World Tour este inspirat de jocul și cartea de benzi desenate cu acelasi nume, iar planurile sunt sa se desfasoare pana in 2019. Set-list-ul va fi format din materialul cel mai de succes al anilor ’80, plus piese mai tarzii.

Lista completa a show-urilor si bilete, pe site-ul oficial sau pe cele de ticketing.

Reuniune completa Corrosion of Conformity si un nou album in 2018


Corrosion of Conformity va lansa un nou album, “No Cross No Crown”, pe 12 ianuarie 2018. Partea senzationala e ca, dupa ce grupul ne-a tot promis o reuniune cu Pepper Keenan, aceasta chiar se intampla. Va fi primul album alaturi de fostul basist si vocalist Pepper Keenan din 2005 incoace.

Corrosion of Conformity No Cross No Crown 2018

Corrosion of Conformity No Cross No Crown 2018

Keenan, prietenul lui James Hetfield, este in Corrosion of Conformity din 1989, pe primele trei albume la bass pentru ca apoi sa preia si partea vocala. A fost si pe lista scurta a Metallica atunci cand grupul cauta un basist care sa-l inlocuiasca pe Jason Newsted. Ma rog, astrele nu s-au aliniat.

In 2014, dupa aproape un deceniu de concertat cu supergrupul din New Orleans Down, Pepper Keenan s-a hotarat sa reia legatura cu fostii colegi din Corrosion of Conformity.

“No Cross No Crown” (foto coperta retro: contul lor de Facebook) va fi disponibil pe CD, digital, vinil si casete si este deja gata pentru precomenzi pe site-ul casei de discuri.

Titlul albumului vine dintr-o recenta oprire in Anglia, acolo unde grupul a concertat intr-o biserica de la 1500 transformata acum intr-un centru de spectacole. Deasupra acestuia erau cuvintele “No Cross No Crown”.

Primul single este “Cast The First Stone” si suna exact cum v-ati fi asteptat:

1 an fara Leonard Cohen, “cel tacut”


Cateva povestioare din viata lui Leonard Cohen, cel cu umor, la un an de cand ne-am despartit de el.

leonard cohen
leonard cohen

Povestea unei iubiri

Calugarul Jikan (“cel tacut”) este numele pe care Leonard Cohen (foto: Facebookul lui) si l-a luat in 1995, atunci cand s-a retras la o manastire budista din Los Angeles. Nu a fost prima retragere din viata lui. O mai facuse si in 1960, cand s-a mutat in insula greceasca Hydra, acolo unde a cunoscut-o pe Marianne Ihlen (cantecul „So Long, Marianne“ e al ei), pe care a iubit-o pana la finalul vietii.

Iar ca finalul sa fie ca in filme, cei doi au murit la cateva luni distanta, dupa ce Leonard Cohen i-a scris, cand ea era pe patul de moarte.

Povestea “va sunam noi”

In ziua de azi, toata lumea il stie pe Cohen drept poetul care a cantat toate tristetile lumii. Vocea lui grava, muzica dark, depresiva, cu versuri criptice si sacastice nu au fost insa dintotdeauna un avantaj. Managerul casei de discuri Columbia, casa care a refuzat sa lanseze albumul Various Positions” (cel cu “Hallelujah”) din 1984 in Statele Unite, i-a oferit scuza:

„Uite, Leonard, noi stim ca esti grozav, dar nu stim daca esti bun de ceva.“

Cohen i-a raspuns un pic mai tarziu, in 1988, pe “Tower of Song”: “I was born like this, I had no choice/ I was born with the gift of a golden voice.”

I-a raspuns, mult mai tarziu, si Kurt Cobain, unul dintre cei pe care Cohen i-a influentat, si care in “Pennyroyal Tea” canta “Give me a Leonard Cohen afterworld/ So I can sigh eternally” sau Bono (U2), care a declarat referindu-se la Cohen: “Acesta este Shelley-ul nostru, acesta este Byron-ul nostru”.

Povestea “Hallelujah”

“Hallelujah”, melodia pe care Columbia nu voia sa o lanseze, i-a luat lui Leonard Cohen 5 ani sa o scrie si ar fi trecut neobservata daca nu ar fi fost inregistrata de Jeff Buckley, a carui versiune a avut un succes imens.

In acest moment, exista mai mult de 300 de coveruri ale “Hallelujah”, lucru care l-a dus pe Cohen la declaratia din 2009: “Cred că este un cantec bun. Dar cred ca prea multi oameni il canta”.

So long, Cohen!

Concert Kraftwerk 3D la Bucuresti


Avantgarda muzicii electronice, Kraftwerk, vine din nou la Bucuresti, anunta organizatorul concertului pe pagina de Facebook. Concertul Kraftwerk 3D are loc la Arenele Romane din Bucuresti, pe 1 Martie 2018, ora 18:00. Biletele pornesc de la 151 lei.

kraftwerk concert bucuresti

kraftwerk concert bucuresti

Seria de concerte 3-D a inceput in 2012 la Muzeul de Arta Moderna din New York (MoMA) si a continuat cu reprezentatii la Tate Modern (Londra), Akasaka Blitz (Tokyo) Opera House (Sydney), Walt Disney Concert Hall (Los Angeles), Foundation Louis Vuitton (Paris), Neue National Galerie (Berlin) si Muzeul Guggenheim (Bilbao).

Proiectul multimedia Kraftwerk a debutat in 1970 cand Ralf Hütter si Florian Schneider au pus bazele studioului Kling Klang in Düsseldorf, Germania, unde au conceput si produs toate albumele trupei.

Ceea ce Kraftwerk au creat la inceput a devenit mai tarziu cunoscut ca synthpop si electro.

Bilete concert Kraftwerk Bucuresti:

  • 151 lei Acces General
  • 181 lei Golden Circle

    Biletele la concertul Kraftwerk de la Bucuresti pot fi cumparate  online aici.

Robert Plant – Carry Fire – recenzie album


Una dintre ultimele legende ale rockului clasic are album nou in 2017, secolul 21, la distanta de 49 de ani de cand a inceput alaturi de Led Zeppelin.

robert plant carry fire album 2017

robert plant carry fire album 2017

Cariera solo a lui Plant a inceput in 1982 cu ceva diferit fata de ce se astepta toata lumea. Bucati de Led Zeppelin sunt insa pe albumele lui: “Calling To You”  (albumul Fate of Nations, 1993), “Tall Cool One” (albumul Now and Zen, 1988) sau “Hurting Kind” (albumul Manic Nirvana, 1990) sunt numai trei dintre exemplele care-mi vin repede in minte.

Dar ceea ce a facut in cariera solo, mai ales in ultima parte, se aseamana mai degraba cu curentul indie decat cu cel clasic. LP-ul folk-country realizat cu Alison Krauss, “Raising Sand” (2007) a fost un triumf la momentul lansarii, iar “Lullaby And… The Ceaseless Roar” (2014) tot o directie folk-rock pastreaza.

“Carry Fire” (foto: contul de Facebook) este un fel de continuare a albumului din 2014, cu folk, blues-rock si cu elemente din muzica nord-africana, de care s-a indragostit inca din 1972 (intr-un interviu recent povestea ca auzit in muzica africanilor progresii occidentale gen Coldplay pe care nu stie cum sa le scoata oamenilor de acolo din cap).

Inclinatia lui Plant catre sunetele si instrumentele orientale sunt evidente in piesa din titlu, “Carry Fire” sau in duetul alaturi de Chrissie Hynde (The Pretenders), “Bluebirds Over the Mountain” (cover dupa Ersel Hickey, din 1958). Mi-au mai placut “Heaven Sent”, care-mi aduce aminte de perioada The Honeydrippers, “Season’s Song” si “Dance With You Tonight”.

Un album intim, linistit, melancolic si orientat spre blues. Plant ramane o voce minunata, foarte expresiva, chiar daca si-a pierdut urletul, marca inregistrata.