100 de ani de la nasterea lui John Lee Hooker


Delta Blues-ul este numit astfel dupa regiunea Delta Mississippi din SUA, unde genul a fost dezvoltat. Este considerat unul dintre cele mai vechi stiluri de blues, iar instrumentele principale sunt chitara acustica si armonica. I-am gasit o definitie lui John Lee Hooker!

John Lee Hooker

John Lee Hooker

De fapt, el a devenit influent nu pentru ca a pastrat cu religiozitate sound-ul initial, ci pentru ca l-a adaptat la chitara electrica. Sound-ul lui Hooker a devenit baza pentru muzica timpurie al grupului ZZ Top, The Yardbirds il idolatriza, piesele sale au fost reluate de la The Doors pana la Bruce Springsteen. “Boogie Man” a ramas iubit si influent pana spre 70 de ani, cand avea sa-i fie recunoscuta mostenirea stilului unic cu patru Grammy-uri, in anii ‘90. Muzeul Delta Blues din Clarksdale are in colectie chitarele lui. 

Iar Hooker (foto: contul oficial de Facebooks-a bucurat de o viata buna in anii ’90.

Si-a petrecut majoritatea timpului intr-o stare de semi-pensionare, intre proprietatile pe care le avea de-a lungul coastei Californiei, iar cand a aparut oferta potrivita, atunci a spus da: a acceptat sa joace intr-o reclama pentru Lee Jeans.

John Lee Hooker s-a nascut in Clarksdale, Mississippi, pe 23 august 1917 si a mai avut inca zece frati. Tatal sau vitreg l-a introdus in lumea muzicii, iar in anii ‘40 s-a mutat la Detroit unde erau de gasit multe locuri de munca din cauza razboiului. A fost spalator de vase, apoi portar la o fabrica de automobile Chrysler, pana in 1951. In paralel, Hooker a inceput sa cante in mai multe cluburi de blues.

Aici stilul lui s-a schimbat de la gospel-ul si country-ul pe care-l canta la chitara acustica spre un sound mai urban, cantat la chitara electrica.

Primele inregistrari

Primele lui inregistrari sunt considerate precursoarele rock’n roll-ului si au fost facute in 1948 pentru un patron de magazin de discuri din Detroit. Inregistrarile sunt cateva cantece, printre care si “Boogie Chillun”, care i-au servit apoi ca demo pentru primul lui contract de muzician cu Modern Records. A vandut 1 milion de copii cu “Boogie Chillun” si nu a primit niciun ban din drepturi de autor.

Debutul

Dar, nu! Un lucru nesemnificativ ca un contract nu l-a tinut in loc de Hooker sa inregistreze si pentru alte case de discuri, sub diverse pseudonime pentru a evita contractele de exclusivitate sau faptul ca nu era platit. Debutul discografic a venit insa mult mai tarziu, pe vremea cand avea 42 de ani, in 1959 si s-a numit I’m John Lee Hooker”.

Popularitatea lui Hooker a crescut constant si datorita multelor trupe britanice de rock’n roll pe care le-a infuentat. In 1961, The Rolling Stones, pe atunci niste necunoscuti, erau in deschidere pentru turneul sau european.

Blues a healer

Adevarata renastere muzicala a venit cu albumul “The Healer”, aparut dupa o pauza de 10 ani, in 1989, si care a devenit unul dintre cele mai bine vandute albume de blues. Au urmat Mr. Lucky” si “Chill Out”, mari succese, de asemenea, si tot cu colaborari cu diversi artisti. Dupa Chill Out, Hooker a rarit ritmul, suferind si o operatie de hernie foarte dureroasa.

In 1997 si-a deschis un club de blues in San Francisco, numit  John Lee Hooker’s Boom Boom Room. A murit in somn, pe 21 Iunie 2001, cu planuri pentru noi inregistrari.

Kings of Leon – recenzie concert Arena Nationala


In fiecare zi, la dus si la intors spre/ de la radio, la metrou, dadeam peste unul dintre afisele care promovau concertul, mai precis, cel cu coperta celui mai nou album Kings of Leon (foto: contul oficial Instagram). Pe bune ca trupa asta nu merita acea coperta sinistra!

Kings of Leon Bucuresti concert

Foto mai jos: Cristina Ciulacu, senchiu!

Si asta pentru ca e o trupa care suna foarte bine live, chiar si pe Arena Nationala. Show-ul a fost deschis cu “Over”, iar din prima parte a lui nu am inteles decat “Eyes On You” din cauza de sonorizare si din cauza ca pe ultimul inel al stadionului ai impresia tot timpul ca esti pe o margine de prapastie. Nici nu ma mir ca nu le-a dat ISU autorizatie initial.

kings of leon concert bucuresti

“Eyes On You” este de pe cel mai recent disc, “Walls”, cel cu coperta oribila de care v-am zis si pe care Kings of Leon il promoveaza prin turneu in acest moment. Evident, cele mai multe piese ale concertului au venit de pe el: “Waste a Moment”, cu care au inchis show-ul, “Find Me”, “Reverend” si “Walls”. Pe “Walls” decorul s-a schimbat complet in mijlocul melodiei, perdelele de catifea au fost ridicate, dezvaluind o scena extinsa si ecrane gigantice cu proiectii ale trupei.

Iar a doua parte a spectacolului a beneficiat de un decor in continua schimbare. De la proiectii live ale trupei, la forme geometrice, nori roz intr-o padure verde, umbre si lumini care se schimbau ritmic, pe muzica. “On Call de pe “Because Of The Times”, Pyro”, “Crawl”, “Notion”, “Radioactive” si, penultima, ”Use Somebody” au venit la rand, de ziceai ca suntem la un radio de hituri.

“Sex On Fire” a fost la inceputul concertului, pentru ei nu e hit.

“Use Somebody” a fost pastrata pentru finalul concertului si intreaga arena a cantat de la cap la coada impreuna cu Followill-ii, dintre care solistul Followill stapaneste extraordinar de bine modalitatea de a sublinia fiecare emotie. De sus, de unde m-am exilat, ati cantat foarte frumos!

Top 10 albume rock la mijlocul lui 2017


10. Body Count – Bloodlust

Baietii, s-a intors Body Count, dar ne-am intors si noi in anii ‘90 odata cu ei!

body count bloodlust album 2017

body count bloodlust album 2017

Si sunt tot agresivi, heavy si cool, iar aici mai au si ajutorul favoritilor rockerilor batrani: Dave Mustaine (Megadeth) pe “Civil War”, Max Cavalera (Soulfly si Cavalera Conspiracy) pe “All Love Is Lost”, iar Randy Blythe (Lamb Of God) pe “Walk With Me”.

In rest, e cu rock-rap, un fel de rock cantat de cineva cu mentalitate de rapper si cu mesaje pentru sustinerea puternica oamenilor de culoare, dar la nivel cam grosier. De altfel, Ice T isi incepe videoclipul primului single (vedeti mai jos) cu un discurs despre de ce este gresit sa le atragi atentia activistilor de culoare ca nu numai vietile negrilor conteaza, ci toate vietile. Pentru ca iei subiectul in deradere si nu asta este problema, spune Ice T.

Nu stiu, poate imi vine greu sa iau in serios discursul unei trupe al carei chitarist isi spune Juan of the Dead sau poate m-am uitat eu prea mult la episoadele din “Law & Order” in care juca si Ice T, dar cel mai bine ar fi sa ne concentram pe muzica.

Deci, e cu chitara multa.

9. Kassabian – For Crying Out Loud

Nu m-a pasionat noul album Kassabian. E un fel de reluare a unei idei mai vechi, cu care nu dai gres: melodii simple, usor de retinut, cu impact imediat. Chiar daca ma asteptam sa fie mai putin precauti, mai creativi si mai increzatori un pic in ei, daca albumul merita pentru “Ill Ray (The King)”, piesa de deschidere foarte energica si foarte pop, “Sixteen Blocks”, “Comeback Kid”, plus “All Through the Night”, alaturi de care ar trebui sa scriem “The Beatles-inimioara”.

Daca va place genul arena pop-rock, atunci puneti mana pe “For Crying Out Loud”.

8. Elbow – Little Fictions

Elbow Little Fiction 2017

Elbow Little Fiction 2017

Asa candoare nu mai gasesti decat la Travis in ziua de azi! Elbow (foto coperta: contul oficial de Facebook) este un grup de britanici draguti, politicosi, mici burghezi, care adora sa cante balade, mai ales cand sunt fericiti si se casatoresc. De fapt, anii astia le-au avut pe amandoua: sunt si fericiti, s-a casatorit si Guy Garvey. De aceea va rog, ascultati-i inainte de divort.

In special, recomandare pentru “Magnificent (She Says)”, foarte simpla si simfonica, dar nu sunt de lepadat niciGentle Storm” sau “Trust In The Sun” sau “Head For Supplies”. De fapt, incercati tot albumul, sa nu avem vorbe apoi.

7. Papa Roach – Crooked Teeth

Intotdeauna mi s-a parut ca Papa Roach este acel gen de trupa ingropata de propriul succes si intr-o eterna cautare dupa un nou “Last Resort”. Primul single de pe noul album mi-a si confirmat banuiala: “Help” este incercarea de a reedita succesul single-ului lor din 2000 sau macar de a scapa de complexul lui. “Help” ar fi putut cu usurinta sa fi facut parte din “Infest”, albumul din 2000.

In rest, albumul “Crooked Teeth” este plin de imnurile cu care ne-au obisnuit si mai este, de departe, cel mai aproape de ce-au fost, oferindu-le fanilor o portie egala a ambelor epoci: atunci si acum. Oricum, un progres fata de “F.E.A.R.”, din 2015.

6. You Me At Six – Night People

You Me At Six s-au mai linistit un pic. Poate s-au maturizat, poate e vorba doar de moda, dar albumele lor pastreaza intotdeauna tendintele pietei. “Night People” nu este chiar albumul la care ne-am astepta daca le ascultam discografia, insa cu siguranta este albumul de care aveau nevoie: melodios, cu riffuri minime, cu hituri si cu vanzari foarte bune (locul 1 la ei acasa, in UK). Poate producatorul discului lor si al Kings of Leon, Jacquire King, nu este chiar strain de acest succes.

Este foarte frumos albumul si de-abia astept sa-i vad la Sibiu, in concert, in acest an si sper sa-mi confirme ca sunt o trupa buna.

5. Incubus – 8

Nu-mi este deocamdata clar de ce trupa asta nu a prins la noi, dar mie imi place foarte mult. Sigur, nu le au in mod deosebit nici cu baladele, nici cu hiturile melodioase, iar in plus mai au si un chitarist care se baga in seama pe toate piesele si un vocal care vorbeste foarte mult.

Doar ca si ei au bubele lor in cap: “8” ar fi fost un album mult mai puternic daca l-ar fi facut mai concentrat. A fost prima impresie si, in continuare, am acelasi sentiment. Albumul e de ascultat pentru “Nimble Bastard”, “Glitterbomb”, “No Fun” si cele trei piese din final “Love In A Time Of Surveillance” (te salutam Tom Morello, care ai inspirat chitara aici), “Make No Sound In The Digital Forest” si “Throw Out The Map”, dintre care ultimele fac tot albumul. Cu restul melodiilor nu stiu ce e.

4. Frank Carter and the Rattlesnakes – Modern Ruin

Fost solist la Gallows si una dintre figurile definitorii ale punk-ului britanic, Frank Carter se indreaptă spre un teritoriu din ce in ce mai suprarealist si experimental odata cu al doilea album al lui alaturi de The Rattlesnakes.

Remarcabile “Snake Eyes”, “Lullaby”, “Vampires”, “Wild Flowers” si un big like pentru extraordinara muzica pe care o face Frank Carter! A fost unul dintre albumele cele mai solide de la inceput de an 2017 si una dintre surprizele cele mai placute.

3. Mastodon- Emperor of Sand

Undeva intre super-greul “Leviathan” din 2004 si “The Hunter” din 2011, Mastodon a devenit o trupa care si-a schimbat identitatea, dintr-una heavy care canta strict pentru fanii genului, intr-o trupa heavy care canta pentru toata lumea. O lectie pentru care a invatat-o si Gojira foarte bine.

De albumul cel nou Mastodon v-am mai scris si la scurt timp de la aparitie, iar acum, dupa si mai multe ascultari, imi place si mai mult decat atunci.

2. Roger Waters – Is This the Life We Really Want?

Nu ma pot opri din ascultat albumul Roger Waters, nu pentru ca ar fi albumul vietii lui, insa pur si simplu mi-a fost dor de el. Sigur, din punct de vedere creativ nu aduce nimic nou, din punctul de vedere al mesajului, foloseste un limbaj deja uzat de cativa ani. Nu stiu cum stati voi, dar eu deja incep sa fac alegii la cuvintele “refugiati”, “Trump”, “razboi”. E prea mult, prea des, prea degeaba.

Dar cam asta spune si Roger Waters in albumul lui, deloc optimist: ca nu mai e speranta. In rest, e muzica lui, foarte aproape de ce facea la Pink Floyd si foarte aproape de Amused to Death. Un album pentru fanii lui, facut de un Roger Waters si mai acrit.

1. Mark Lanegan Band – Gargoyle

O fi renuntat Lanegan la substante cu ceva timp in urma, insa apetitul autodistructiv de care va spuneam ca defineste generatia grunge continua sa-i bantuie versurile. Lanegan ne-a facut un album in care ne face o schita a unui om care nu poate decat sa respinga orice urma de fericire care l-ar putea atinge. Asta am putea deduce si din tilu, dar se vede, magistral, si in muzica.

M-am apucat intr-o zi sa detectez genurile muzicale din “Gargoyle”. Nu am pretentia sa le fi recunoscut pe toate, insa ar cam fi: electro cu niste ambient (“Beehive”, “Death’s Head Tattoo” sau “Blue Blue Sea”), psihedelic (“Sister”), grunge, rock clasic, un pic si de industrial, garage rock (pe toate), stilul Iggy Pop (“Emperor” – cu Josh Homme de la Queens of the Stone Age), ceva din Tom Waits (pe toate) sau, mai degraba, din Lou Reed si din Velvet Underground.

Si sa nu uit sa va spun ca “Nocturne” e cea mai tare piesa scoasa anul asta.

Asa suna al 10-lea album Lanegan. Fa-bu-los!

Sting, concert la Cluj-Napoca in 2017


Primul concert pe care Sting il va avea la Cluj Napoca va fi pe 17 Octombrie, la Sala Polivalenta. Invitat special al concertului va fi fiul lui Sting, Joe Sumner, muzician si el, cum altfel?!

sting concert romania 2017

sting concert romania 2017

Spectacolul este inclus in turneul “57th & 9th” si promoveaza lansarea celui mai recent proiect muzical al artistului, albumul cu acelasi nume, care a fost lansat in Noiembrie anul trecut. Despre album, aici.

Turneul a inceput in America de Nord in luna Februarie a acestui an, a parcurs deja mai mult de 50 de orase din Europa, America Centrala si de Sud si Asia. Pe site-ul oficial Sting, concertul este confirmat.

Pe 9 Iunie, Sting a lansat “The Complete Studio Collection”, un box-set care cuprinde toate cele douasprezece albume solo, de la debutul din 1985 cu “The Dream of the Blues Turtles”, pana la recenta sa revenire la pop-rock din 2016.

Biletele pentru concertul Sting din Cluj-Napoca:

  • Categoria VI – Standing – 146 lei
  • Categoria V – 226 lei
  • Categoria IV – 256 lei
  • Categoria III – 286 lei
  • Categoria II – Standing – 346 lei
  • Categoria I – 467 lei

Bilete pentru concertul Sting gasiti on-line aici.

Povestea vesela a “OK Computer” – Radiohead, la aniversarea de 20 de ani


Thom Yorke a vrut sa se intalneasca cu Papa pentru a-l ruga ca in loc de “Amin”, la finalul rugaciunilor, sa spuna: “‘Creep’ is a bad song”. Dar Papa nu a vrut, pentru ca ii placea melodia. Totul s-a lamurit dupa ce Bill Clinton a spus in emisiunea sa despre starea natiunii ca piesa “Creep” este mai buna decat imnul national (aluzie la “The National Anthem” – Radiohead), iar ambele tabere, republicana si democrata, l-au ovationat jumatate de ora. Atunci, Radiohead si-a dat seama ca trebuie sa creeze ceva mare, pentru ca altfel urma sa ramana trupa care a dat “Creep”. Si Thom Yorke a avut o idee.

Radiohead OK Computer album 1997

Radiohead OK Computer album 1997

Ideea lui Thom Yorke a fost sa faca un album despre ce s-ar intampla daca un computer ar putea canta la chitara si asa se justifica de ce toata lumea spune despre acest album ca este unul care a prevazut viitorul. Si, probabil, asa se justifica si faptul ca le-a iesit o capodopera a tristetii.

In ciuda faptului ca grupul Capitol a avertizat Radiohead in momentul lansarii ca, dupa un disc precum “The Bends”, noul lor album este sinucidere curata, “OK Computer” a vandut pana acum 8 milioane de exemplare. Nu este rau, in comparatie cu prezicerea de 500.000.

“OK Computer” a fost lansat pe 21 Mai 1997, a luat un Grammy si a devenit in scurt timp albumul nr. 1 pe care oamenii faceau sex.

Temerea casei de discuri ca n-o sa faca mare branza nu era, asadar, neintemeiata: nu exista ceea ce se poate numi un hit de radio care sa traga albumul in sus si nicio urma de optimism. In schimb, “OK Computer” are multa muzica progresiva, experimentala, sau cum s-o numi, iar mesajele pe care le transmite sunt exact lucrurile de care toata lumea incearca sa nu mai vorbeasca din cauza de depresie: capitalism, moarte sau nebunie. 

“Ok Computer” este ruperea Radiohead de valul brit-pop, din care a facut parte alaturi de Oasis sau Blur, un curent care a incercat sa reinterpreteze rock’n’roll-ul anilor ‘60 si sa-l aduca inapoi, cantat modern.

Numai ca Radiohead nu este trupa care sa se uite in urma, iar “OK Computer” conteaza atat de mult si astazi nu numai pentru ca este avangarda, ci si pentru ca a creat o generatie de ascultatori de muzici profund cinica si lovita de o paranoia sanatoasa, pentru care le ramanem profund recunoscatori.

Pe 23 Iunie 2017 apare “OKNOTOK”, albumul aniversar de 20 de ani de la lansarea “OK Computer”, care va include albumul initial, plus alte trei melodii noi. Una este “I Promise”, pentru care ne-au facut si videoclip.

PS: Ca sa nu ramaneti cu impresia ca am inventat povestioare, declaratiile membrilor Radiohead despre cum au facut albumul sunt de gasit aici: An Oral History Of Radiohead’s ‘OK Computer’.

 

Rock the City 2017, cu The Offspring si Bullet For My Valentine


Doua trupe foarte tari, The Offspring si Bullet For My Valentine, sunt anuntate de organizatorii Festivalului Rock the City pentru 2017. Festivalul se muta in acest an la Arenele Romane si va fi pe 27 August 2017.

Rock the City 2017

Rock the City 2017

Lineup-ul este completat de britanicii The Darkness si trupa romaneasca Firma.

Bullet for My Valentine

Galezii de la Bullet for My Valentine au lansat cel mai recent album de studio, „Venom”, in 2015, cel de-al cincilea din istoria trupei de heavy-metal si metalcore. V-am scris mai multe amanunte despre disc, aici.

Trupa exista din 2003, iar momentul startului pe scena internationala a insemnat premiul “Best Newcomer” al revistei Kerrang in 2004, la un an dupa lansarea albumului de debut, “The Poison”. Discul le-a adus un contract cu o casa de discuri din SUA, unde au vandut foarte bine, lucru care i-a ajutat sa concerteze intens in acea perioada.

Abordarea pentru urmatoarele discuri a fost una indreptata spre mainstream, “Fever” din 2010, de exemplu, un alt album care a vandut foarte bine, fiind produs de Don Gilmore, care a lucrat anterior cu Linkin Park.

The Offspring

a anuntat de cativa ani deja ca lucreaza la un nou material discografic, insa acesta a fost amant in mai multe randuri. Poate faptul ca recent solistul Dexter Holland si-a luat doctoratul in biologie moleculara la Universitatea Southern California a contat in timpul pe care trupa ar fi trebuit sa-l aloce inregistrarilor.

Punk-ul cu influente de metal cantat de The Offspring a devenit o senzatie in muzica in 1994, trupa vanzand peste patru milioane de albume in conditiile in care casa lor de discuri era una independenta.

Albumul de debut al trupei, autointitulat, a fost lansat in 1989, pregatind succesul de underground pe care l-a avut cel de-al doilea material discografic, “Ignition”, aparut patru ani mai tarziu si cel global al “Smash”, din 1994. “Come Out and Play” a fost primul single si primul mare succes pentru The Offspring, reusind sa intre cu el in rotatia MTV la acea vreme. Nu a existat pana atunci vreun album scos de un label independent care sa fie asa un mare succes, ca “Smash”, care a reusit vanzari de 11 milioane de albume.

Inca sase discuri au mai aparut de la “Smash” incoace, ultimul de pana acum in 2012, “Days Go By”, toate invartindu-se in jurul genurilor punk rock-rock alternativ.

The Offspring a mai cantat in Romania, in 2012, tot la Festivalul Rock The City, care i-a adus in acel an si pe Guns’N Roses, iar Bullet For My Valentine, tot la acest festival, un an mai tarziu.

Bilete la festivalul Rock The City 2017:

  • Normal Circle – Early Bird: 151,2 lei
  • Normal Circle – preț integral: 194,4 lei
  • Golden Circle – preț integral: 259,2 lei

Biletele se pot cumpara on-line aici.

Proiectie unica mondiala, inclusiv la Bucuresti, a filmului-concert “Live At Pompeii” – David Gilmour


David Gilmour a anuntat, pentru 13 Septembrie 2017, o proiectie unica mondiala a filmului concert “Live at Pompeii” (foto: contul oficial de Facebook). Intoarcerea lui David Gilmour la Pompei a fost anul trecut, cand a sustinut doua concerte in cadrul turneului pentru promovarea celui mai recent album solo, “Rattle That Lock”.

David Gilmour Live At Pompeii

David Gilmour Live At Pompeii

In 2016, pentru Gilmour a fost o intoarcere la Pompei dupa 45 de ani, prima oara cand a cantat acolo fiind alaturi de Pink Floyd, cand au facut filmul- concert din 1972, “Live at Pompeii”. O pelicula descrisa odata de regizorul Adrian Maben drept una anti-Woodstock.

Cateva melodii din acea era au fost reluate in 2016: “One of These Days”, pe care Gilmour nu a mai cantat-o in concert din anii ‘90 sau “The Great Gig in the Sky”, care avea sa apara mai tarziu, in 74, pe “The Dark Side of the Moon”. De asemenea, printre melodiile prezentate in aceste concerte sunt si piese din era Gilmour a grupului Pink Floyd, “Run Like Hell” de pe “The Wall” si alte melodii de pe albumele solo ale lui David Gilmour.

Concertele nu au fost in acelasi loc in care Gilmour a filmat alaturi de Pink Floyd, ci in amfiteatrul antic, construit in anul 90 i.H. si inmormantat de cenusa eruptiei Vezuviului din 1979.

Vizionarea filmului “Live at Pompeii” va avea loc in 2000 de cinematografe din intreaga lume, inclusiv Bucuresti, iar bilete gasiti pe site-ul oficial David Gilmour. Proiectia de la Bucuresti va fi la cinematograful din Baneasa.