Coldplay va proiecta filmul-concert “A Head Full of Dreams” si in Romania


Este vorba de filmul-concert din ultimul turneu al grupului, “A Head Full of Dreams”, care urmeaza sa aiba premiera pe Amazon pe 16 Noiembrie. Inainte de asta, va beneficia de o proiectie in 2000 de cinematografe din intreaga lume pentru o singura seara: 14 Noiembrie.

Coldplay A Head Full of Dreams proiectie romania

In Romania poate fi vazut la Bucuresti (Happy Cinema si Baneasa), Pitesti si Brasov. Amanunte si bilete, pe site-ul filmului.

Coldplay va lansa un film documentar intitulat “A Head full of Dreams”, pe 7 Decembrie, pentru ca cei douazeci de ani de la nasterea trupei trebuie serbati.

In plus, vine si un album live: “Live In Buenos Aires / Live In São Paulo”.

Advertisements

Perry Farrell (Jane’s Addiction, Porno For Pyros) anunta un album solo surpriza


N-ati ascultat Perry Farrell? Nasol! Stiu ca suntem trei in Romania care ascultam Jane’s Addiction si aceiasi doi Porno For Pyros, dar asta nu ma impiedica sa ma bucur de un viitor album solo Perry Farrell. Salut, Jane’s Addiction addicts!

perry farrell janes addiction album 2019

“Kind Heaven” va veni in 2019, il va avea ca producator pe Tony Visconti (David Bowie, producatorul lui “Ziggy Stardust”, chiar) si printre colaboratori pe Taylor Hawkins (Foo Fighters), Tommy Lee (chiar el), colegi de la Jane’s Addiction (Chris Chaney) si Porno For Pyros (Peter Distefano).

Solistul Jane’s Addiction si Porno For Pyros, inventatorul Lollapalooza si pionier in alternativ, Perry Farrell (foto: contul Facebook Jane’s Addiction) nu a mai lansat un album solo din 2001, de la debutul cu “Song Yet To Be Sung”. Din pacate, albumul nu este de gasit pe platformele digitale.

Pentru ca e pasionat de inventarea de trupe si lasarea lor la vatra apoi, Farrell a mai scos alaturi de Satellite Party in 2007 albumul “Ultra Payloaded”.

Live Nation pregateste un Woodstock in 2019


Live Nation este un gigant care detine Ticketmaster, acuzat de curand de faptul ca revinde la suprapret biletele pe care le vinde pe site-ul propriu. Fix in spiritul Woodstock!

woodstock 1969

Woodstock-ul original, din 1969

(foto: Facebookul festivalului) Este deseori amintit pentru concertele sale: Jimi Hendrix, Joni Mitchell, The Who, Jefferson Airplane, Santana, The Grateful Dead, dar si pentru faptul ca a fost cu mult inaintea timpului sau.

Niciodata pentru performantele financiare, care au fost negative, iar castigurile artistilor de tot rasul. Si nu e de mirare din moment ce oamenii au sarit gardurile si au vazut showul gratis. “Make love, not war”, lasati-ne cu banii.

Urmatorul Woodstock a fost in 1994

La aniversarea de 25 de ani, in mare parte, cu trupe alternative. A iesit dragut, cu cateva concerte memorabile, printre care si Metallica. Da, la Woodstock. “Make thrash, not war”.

Woodstock 1999

Pentru ca este pacat sa nu castigi bani, Woodstock s-a tinut din nou, in 1999 si ne aducem cu totii aminte cum s-a incheiat (este linkuit pe Youtube, treceti peste primele secunde, nu la aia m-am referit neaparat).

Acumn, Live Nation pregateste un nou Woodstock in 2019, la 50 de ani distanta de inceput, si care se pare ca va avea loc in perioada 16-18 August. Se pare ca Live Nation a incheiat un parteneriat cu situl istoric care detine proprietatea pe care a avut loc festivalul din 1969, anunta Metal Injection. “Make photo?”.

BBC anunta ultimul film din trilogia David Bowie, “The First Five Years”


Poate ar fi nevoie de un nou vizionar, ca Bowie, pentru a nu mai vorbi de moartea rock-ului si de lipsa de idei. “Rock-ul nu moare”, atat doar ca se invarte in cerc si isi mananca propria coada.

David Bowie Last Five Years Documentar BBC

David Bowie Last Five Years Documentar BBC

Primele doua filme documentare au aparut in 2013 si in 2017, ultimul dintre ele fiind pregatit pentru 2019. Primul, “David Bowie: Five Years” acopera 5 din cei mai importanti ani ai carierei lui Bowie (foto: contul oficial de Facebook), dar nu in ordine cronologica, in timp ce cel de-al doilea, “David Bowie: The Last Five Years” se concentreaza pe ultimele doua albume ale lui Bowie.

Noul film, “The First Five Years”, va fi regizat tot de Francis Whately si va documenta anii Bowie de dinainte de inventarea personajului Ziggy Stardust.

Ca si precedentele, pelicula va beneficia de imagini de arhiva si interviuri cu personajele mai putin vorbite din anturajul lui Bowie de atunci: foste iubite, muze, producatorul si colaborari.

Printre documentele descoperite se numara un raport, in mare parte negativ, din 1965 al “BBC Talent Selection Group” cu privire la o auditie pe care Bowie a dat-o si in care este prezentat drept: “lipsit de personalitate”, “nu deosebit de interesant” si “amator”.

“Wake Me Up When September Ends” a devenit imn anual de sezon


“De la Youtube, de la Youtube/ Au venit banii de la Youtube”.

green day

Piesa a fost scrisa intial ca omagiu pentru tatal lui Billie Joe Armstrong, care a murit intr-o zi de 1 Septembrie in 1982. Are referinte despre inceputurile Green Day (foto: Facebookul lor), intamplate 7 ani mai tarziu (“Seven years has gone so fast”), iar videoclipul este regizat de Samuel Bayer (“Smells Like Teen Spirit“), care i-a schimbat sensul, vorbind de starea americanilor de dupa atacurile teroriste din 2001. “Wake Me Up When September Ends” a devenit ulterior imnul nemultumitilor de sezon.

In fiecare an, in primele zile ale lunii Septembrie si Octombrie, videoclipul isi dubleaza vizionarile, potrivit cifrelor furnizate de YouTube. In 2018, vizualizarile au fost de aproximativ 50.000 in fiecare zi, iar in jur de 1 Septembrie si 1 Octombrie, de peste 100 000.

Traiasca rentabilitatea muzicii sezoniere, de care albumele de Craciun si Stefan Banica Jr., desigur, si-au dat seama cu ceva timp in urma.

wake me up when september ends

Riverside si Second Life Syndrome – Wasteland – recenzie album


Celor ingrijorati ca totul se va termina odata cu pierderea chitaristului Piotr Grudziński, la inceputul lui 2016, le spun sa stea linistiti. N-o fi cel mai bun album scos pana acum, dar e unul frumos.

Riverside

Riverside

Considerand o impolitete inlocuirea lui Grudziński, Riverside a ascos primul album in formula de trio si pe care il iau ca un fel de al doilea debut. “Wasteland” (ambele foto: Facebookul lor) spune povestea celui care a supravietuit sfarsitului lumii (asta vrea sa ne spuna poetul si cu coperta, de altfel) si este o meditatie asupra suferintei si abandonului, fara a suprima speranta ca poti lasa totul in urma (The Struggle for Survival”) si sa mergi mai departe.

riverside wasteland album 2018Este atmosferic, introspectiv, mai putin progresiv heavy decat precedentele, cu influente Pink Floyd (“River Down Below”) aduse in contextul actual.

Pentru cei care iubesc trupa asta, este un album foarte frumos, cu emotii aproape palpabile si probabil ca aceasta este ceea ce il diferentiaza detasat de precedentele. Pare o aventura dureroasa, cu sentimente brute de furie, frustrare, disperare, speranta si o mare melancolie. Din acest motiv imi place “Wasteland”.

*titlul se refera la albumul cu nr. 2 Riverside.

Suede – The Blue Hour – recenzie album


“The Blue Hour” este ultimul album dintr-o trilogie care include “Bloodsports” si “Night Thoughts”, iar odata ce am citit acest lucru, am inteles melancolia tuturor celor trei ultime albume Suede. Si “The Blue Hour” este de visat cu ochii deschisi sau de meditat, daca aveti subiecte restante.

suede the blue hour album 2018

O mare parte din “The Blue Hour” (coperta: Facebookul lor) se ocupa de terorile copilariei, de relatiile familiale fracturate, teama de viitor si gasirea de sine si de un loc al tau. Sunt lucruri mari si dramatice, iar in alte cazuri ar putea suna pretentios si pompos, insa nu si la Suede, o trupa foarte sincera si directa.

Exista o naratiune, care nu este niciodata complet dezvaluita sau finalizata, dupa cum ne-a explicat Anderson. Cu toate acestea, exista un concept pentru intreaga inregistrare, melodiile sunt legate cu elemente vorbite.

“Wastelands” si “Tides” mi-au placut de la departare cel mai mult, si, in general, partea a doua a albumului, cu “All the Wild Places” si “The Invisibles”, cu o urma de romantism si nostalgie. In momentele de final se simte soundul cu care au razbatut cu mult timp in urma, in 1993: mai tanar, mai sexy si mai viu.

Spuneau ca: “Suede ar trebui sa fie neplacut”. Si totusi, intr-un fel, suna inaltator, ceea ce este probabil un lucru bun.