8 momente în care David Gilmour a fost monumental

Gilmour, creierul din spatele sound-ului universal Pink Floyd, are multe particularități care îl plasează în clasa proprie. Este o mare parte din ceea ce face Pink Floyd atât de impresionant și unul dintre puținii chitariști care pot cânta o singură notă, iar ascultătorul îl poate recunoaște cu ușurință.

Anca Nita

6 March 2024

5 minutes

David Gilmour, David Gilmour Live 8, David Gilmour Pink Floyd, Pink Floyd, Pink Floyd High Hopes early version, Pink Floyd The Dark Side of the Moon 1973

În relația cu Roger Waters

Tratându-l prin tăcere, în ultima perioadă, l-a pus practic pe Roger Waters în postura de „nebunul de serviciu care dă din gură”.

Noroc că Waters s-a retras singur din Pink Floyd, pentru a nu ajunge în situația lui Syd Barrett, din jurul începutului anului 1968, când membrii Pink Floyd au decis să nu-l mai ia la niciun concert. „Era prietenul nostru, dar de cele mai multe ori voiam să-l sugrumăm”, declara Waters biografului Mark Blake despre situația de atunci a lui Barrett.

În 2013, Waters a recunoscut că a greșit că i-a dat în judecată pe Gilmour și Mason după ce a părăsit grupul (BBC).
Gilmour a refuzat orice reuniune sau discuție, fiind de părere că Waters, dacă face parte din ceva care are legătură cu vreo formă de democrație, „nu ar fi ceva bun”.

Războiul rece dintre Gilmour și Waters a fost dezghețat pentru o singură reuniune, la evenimentul caritabil Live 8 din 2005.

„Cel mai bun solo din toate timpurile”

Producătorul „The Wall”, Bob Ezrin, își amintește cum a înregistrat Gilmour solo-ul emblematic de pe „Comfortably Numb” și explică, într-un interviu pentru Guitar World, de ce este Gilmour un chitarist atât de special:

Al doilea solo din „Comfortably Numb”, care poate fi cel mai bun solo din toate timpurile, este înregistrat din prima. A fost atât de puternic când l-am auzit și l-am văzut cântând, că am avut literalmente lacrimi în ochi – și de multe ori de atunci”.
„Chiar dacă acesta este un disc la care am participat și, sincer, ar trebui să fie destul de sec, acel moment este încă, pentru mine, unul dintre cele mai emoționante momente din întreaga muzică”.

Discutând despre ce îl face pe Gilmour un chitarist atât de special, Ezrin a spus:

Are o muzicalitate înnăscută, care este formată de blues, așa că este incredibil de liric și melodic, toate structurile lui melodice sunt construite pe o bază de blues. Și asta le face cu adevărat pline de suflet. (…)
Pentru mine, concluzia despre David Gilmour este că ai putea să-i dai un ukulele și un amplificator Pignose și tot l-ar face să sune maiestuos, frumos și emoționant”.

3. „High Hopes”, revenirea Pink Floyd din anii ’90

Albumul din 1994, „The Division Bell”, a prins trupa corectând greșelile discului lor anterior, „A Momentary Lapse of Reason”. Compoziția finală, „High Hopes”, una dintre melodiile lor cele mai deprimante și înălțătoare, îl are pe Gilmour în cele mai bune momente ale sale (din nou).

Nu vă pot spune cât de fericit sunt de accidentele și de alegerile care m-au adus în locul în care pot să cânt ceea ce vreau, să fiu plătit foarte bine pentru asta și să pot în continuare să trăiesc ca o ființă umană normală”, declara Gilmour pentru Guitar World în 1994, după apariția „The Division Bell”, cu vizibilă ușurare.
Este ca și cum ai cea mai bună dintre toate lumile posibile. Ocazional, am astfel de experiențe în afara corpului când sunt pe scenă, stând în fața a aproximativ 60 000 de oameni. Mă uit la mine, gândindu-mă: „Doamne, cum naiba s-a întâmplat asta?”.

4. Shine on, Gilmour!

David Gilmour a intrat în Pink Floyd când era încă o trupă psihedelică și a alunecat cu ușurință în această mentalitate. Dar a fost mai presus de toate un chitarist care a emoționant, a cărui activitate a devenit mai plină de suflet pe măsură ce anii au trecut. Nu știu dacă a atins apogeul cu „Shine On You Crazy Diamond”, dar a oferit unul dintre cele mai frumoase momente ale prog-ului.

5. Întoarcearea la Pompei, după 45 de ani

Puțin emoționat, după cum ne povestește la începutul filmului-concert pe care l-am putut vedea și în România, Gilmour a deschis concertul cu instrumentala “5 A.M.”, chiar în momentul în care soarele apunea, pentru a-i face pe plac regizorului, care voia să surprindă momentul și în ciuda celor de la lumini, care voiau să înceapă pe întuneric.

Iar pe măsură ce soarele apune, efectele de lumini devin mai spectaculoase și veți vedea toate simbolurile legate de Pink Floyd: oglizi uriașe, proiecții din videoclipurile trupei, din filmul original, din 1972, al lui Maben, lasere verzi și roșii, artificii programate la secundă, pe muzică.

Piesele din cariera solo domină în prima parte a show-ului, fiind intercalate cu câteva Floyd, pentru ca apoi proporția să fie inversă.

POMPEI, ITALY – JULY 07: (EDITORS NOTE: Image was captured with a fish eye lens) David Gilmour performs at Anfiteatro Scavi di Pomei on July 7, 2016 in Pompei, Italy. (Photo by Francesco Prandoni/Redferns)

6. Pigs

Dacă există un album pe care Gilmour este la apogeu, atunci trebuie să fie „Animals”. Albumul este o colecție de momente de referință pentru chitarist, iar „Pigs” este probabil punctul culminant al discului, evidențiind talentul intens al lui Gilmour.

7. On An Island

Piesa de pe albumul solo din 2006 al lui Gilmour, „On An Island”, o favorită a fanilor, conține unul dintre cele mai bune solo-uri de chitară David Gilmour. O experiență eterică plină de fraze melodice și nuanțe, este o melodie plină de emoție care este îmbunătățită de munca magistrală la chitară a lui Gilmour.