100 de ani de la nasterea lui John Lee Hooker


Delta Blues-ul este numit astfel dupa regiunea Delta Mississippi din SUA, unde genul a fost dezvoltat. Este considerat unul dintre cele mai vechi stiluri de blues, iar instrumentele principale sunt chitara acustica si armonica. I-am gasit o definitie lui John Lee Hooker!

John Lee Hooker

John Lee Hooker

De fapt, el a devenit influent nu pentru ca a pastrat cu religiozitate sound-ul initial, ci pentru ca l-a adaptat la chitara electrica. Sound-ul lui Hooker a devenit baza pentru muzica timpurie al grupului ZZ Top, The Yardbirds il idolatriza, piesele sale au fost reluate de la The Doors pana la Bruce Springsteen. “Boogie Man” a ramas iubit si influent pana spre 70 de ani, cand avea sa-i fie recunoscuta mostenirea stilului unic cu patru Grammy-uri, in anii ‘90. Muzeul Delta Blues din Clarksdale are in colectie chitarele lui. 

Iar Hooker (foto: contul oficial de Facebooks-a bucurat de o viata buna in anii ’90.

Si-a petrecut majoritatea timpului intr-o stare de semi-pensionare, intre proprietatile pe care le avea de-a lungul coastei Californiei, iar cand a aparut oferta potrivita, atunci a spus da: a acceptat sa joace intr-o reclama pentru Lee Jeans.

John Lee Hooker s-a nascut in Clarksdale, Mississippi, pe 23 august 1917 si a mai avut inca zece frati. Tatal sau vitreg l-a introdus in lumea muzicii, iar in anii ‘40 s-a mutat la Detroit unde erau de gasit multe locuri de munca din cauza razboiului. A fost spalator de vase, apoi portar la o fabrica de automobile Chrysler, pana in 1951. In paralel, Hooker a inceput sa cante in mai multe cluburi de blues.

Aici stilul lui s-a schimbat de la gospel-ul si country-ul pe care-l canta la chitara acustica spre un sound mai urban, cantat la chitara electrica.

Primele inregistrari

Primele lui inregistrari sunt considerate precursoarele rock’n roll-ului si au fost facute in 1948 pentru un patron de magazin de discuri din Detroit. Inregistrarile sunt cateva cantece, printre care si “Boogie Chillun”, care i-au servit apoi ca demo pentru primul lui contract de muzician cu Modern Records. A vandut 1 milion de copii cu “Boogie Chillun” si nu a primit niciun ban din drepturi de autor.

Debutul

Dar, nu! Un lucru nesemnificativ ca un contract nu l-a tinut in loc de Hooker sa inregistreze si pentru alte case de discuri, sub diverse pseudonime pentru a evita contractele de exclusivitate sau faptul ca nu era platit. Debutul discografic a venit insa mult mai tarziu, pe vremea cand avea 42 de ani, in 1959 si s-a numit I’m John Lee Hooker”.

Popularitatea lui Hooker a crescut constant si datorita multelor trupe britanice de rock’n roll pe care le-a infuentat. In 1961, The Rolling Stones, pe atunci niste necunoscuti, erau in deschidere pentru turneul sau european.

Blues a healer

Adevarata renastere muzicala a venit cu albumul “The Healer”, aparut dupa o pauza de 10 ani, in 1989, si care a devenit unul dintre cele mai bine vandute albume de blues. Au urmat Mr. Lucky” si “Chill Out”, mari succese, de asemenea, si tot cu colaborari cu diversi artisti. Dupa Chill Out, Hooker a rarit ritmul, suferind si o operatie de hernie foarte dureroasa.

In 1997 si-a deschis un club de blues in San Francisco, numit  John Lee Hooker’s Boom Boom Room. A murit in somn, pe 21 Iunie 2001, cu planuri pentru noi inregistrari.

50 de ani de la “Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band” – The Beatles


De ce e asa mare “Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band”? Pentru ca odata cu el, The Beatles a inventat albumul, asa cum il stim acum.

Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band The Beatles

Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band The Beatles

Conceptia

“Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band” a aparut la 1 iunie 1967 (potrivit site-ului oficial Beatles) si a fost primul album conceptual. Piesele nu mai erau hituri de sine statoare, ci avea legatura intre ele printr-o tema. Ideea de la care au pornit cu acest disc a fost acee ca nu erau The Beatles, formatia, ci “Lonely Hearts Club Band”, din titlu, iar pe melodii urmau sa se prezinte fiecare, alaturi de invitatii lor. Sigur, lucrurile s-au mai amestecat pana l-au terminat, dupa cum stim acum, dar sa nu uitam ca nu se facuse asa ceva pana atunci in muzica comerciala.

Coperta

Coperta discului este si ea la fel de celebra precum albumul. A fost gandita de designerul Peter Blake, care i-a prezentat pe cei patru Beatles in uniforme militare colorate, cu instrumente muzicale, inconjurati de o multime de celebritati, printre care si manechinele de ceara ale Beatles-ilor (frumoasa idee – copiile de ceara sunt ele insele niste celebritati).

Restul, dintre idolii celor patru membri:  Karl Marx, Carl Gustav Jung, Aldous Huxley,  Dylan Thomas, Oscar Wilde si Edgar Allan Poe, sex-simbolurile Mae West si Marilyn Monroe sau Shirley Temple, cu trei aparitii.

De curand, au avut o campanie in care ne-au prezentat toate personajele de pe coperta. Este de gasit pe pagina de Facebook oficiala.

Piesele

Cu toate ca pe album sunt unele dintre cele mai cunoscute melodii ale lui John Lennon, “Lucy in the Sky with Diamonds” si “A Day in the Life”, Sgt Pepper este “copilul” lui Paul McCartney, majoritatea pieselor fiind compozitia lui.

“A Day in the Life” a fost piesa imediat laudata pentru ceea ce a insemnat inceputurile psihedelicului, insa nu toata lumea a fost impresionata. BBC a interzis-o pana in 1972, avand obiectii vizavi de versul “I’d love to turn you on”, precum si de aluziile la droguri.

Ringo Starr nu este compozitorul lui “With a Little Help From My Friends”, Lennon si McCatney l-au ajutat sa o compuna special pentru vocea sa.

In general, incercati sa ascultati albumul de la cap la coada, iar apoi sa gasiti un altul care curge la fel de lin, nu se repeta si are atat de multe stiluri ca Sgt. Pepper: “When I’m Sixty Four” – retro/ pre-rock, “Within You Without You” – traditionala hindusa, adusa de Harisson din India, “Being for the Benefit of Mr. Kite!” – psihedelic, “With a Little Help from My Friends” – clasic rock, “Lovely Rita” – pop.

Mostenire

Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band a fost primul album de rock care a primit Premiul Grammy pentru “Albumul anului”. In timp, The Beatles s-a distantat de boom-ul psihedelic pe care l-a generat, intorcandu-se la sound-ul de baza si atingand in versuri mai multe teme personale si politice. Oricum, in scurt timp, in 1970, aveau sa se destrame.

De ce conteaza moartea lui Chris Cornell


Venind din epoca grunge-ului, in care auto-distrugerea a devenit deja un semn distinctiv al genului, Chris Cornell (foto: contul oficial de Facebook) parea o oaza solitara de seninatate si lumina. Din pacate, moartea lui Cornell nu inseamna numai pierderea unui talent, dar arunca si o umbra asupra unei generatii despre care s-a spus de prea multe ori ca este “generatia pierduta”.

chris cornell

chris cornell

Deseori aparand la bustul gol pe scena, cu o carisma de Christ si un sex-appeal de care mustea, inainte de a deschide gura, Chris Cornell a fost nu numai o imagine a unui gen muzical, ci si unul dintre ultimele rock straruri.

A fondat Soundgarden in 1984, la 20 de ani, fiind atat solist, cat si baterist. Dar, in timp ce Nirvana si Pearl Jam nu aveau sa apara pana in ultima parte a decadei, Cornell si Soundgarden au fost acolo in timpul Big Bang-ului grunge-ului. Imbinand heavy-metalul mostenit de la Black Sabbath, bluesul cantat in forta de Led Zeppelin cu furia bruta a punkului, din care se trage grunge-ul, Soundgarden a sunat, in acelasi timp, familiar, modern si vechi.

Temple Of The Dog

Cornell a scris piesele pentru ceea ce urma sa devina singurul album Temple Of The Dog, un tribut adus prietenului sau mort. Aici l-a cunoscut pe Eddie Vedder, alaturi de care a cantat Hunger Strike. Povestea Temple of the Dog este aici.

Soundgarden

Soundgarden a contat pentru ca a fost prima trupa de grunge, inaintea Nirvana, care a semnat cu o casa mare de discuri, deschizandu-le celorlalte trupe calea. Asa cum succesul extraordinar al “Nevermind” al grupului Nirvana a ajutat foarte mult intreaga miscare din Seattle.

Povestea Soundgarden a continuat cu super succcesul “Superunknown”, dar pentru a pastra traditia auto-distructiva, grupul s-a destramat in 1996.

Solo si Audioslave

Chris Cornell si-a inceput cariera solo cu subevaluatul “Euphoria Morning” (pe care a vrut sa-l numeasca “Euphoria Mourning”), a inceput apoi colaborarea cu Rage Against the Machine in supergrupul Audioslave, insa a continuat sa lupte cu propria depresie si abuzul de substante. A reusit sa scape de dependenta complet dupa ce a plecat din Audioslave. Parea ca nu va ceda demonilor, asa cum o facusera Kurt Cobain si Layne Staley.

Inca unul pe o lista lunga

Zeii grunge-ului sunt acum cifre tragice: Andrew Wood (Mother Love Bone), coleg de apartament cu Chris Cornell: mort – supradoza. Layne Stanley (Alice in Chains): mort – supradoza, Kurt Cobain: mort – si-a zburat creierii, Scott Weiland (Stone Temple Pilots si Velvet Revolver): mort – supradoza, Chris Cornell (Soundgarden, Templeof the Dog, Audioslave): mort – sinucidere.

Iar atat timp cat Cornell, Vedder si Dave Grohl pareau partea luminoasa si pozitiva a grunge-ului, totul parea in regula.

The Cranberries – Something Else – recenzie album


M-am apucat sa ascult albumele Body Count si The Cranberries unul dupa altul si m-am intors in anii ’90. 

The Cranberries album 2017

The Cranberries Something Elese album 2017

Pe The Cranberries (foto: contul oficial de Facebook) ii stiu de cand au aparut, cu “Linger” si cu vocea lui Dolores O’Riordan, atat de clara si frumoasa atunci, la 18 ani, ca si acum, la 45. Apoi a venit albumul de debut, “Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We?”, discurile pline de hituri pop, trecerea inspre o muzica mai dura, cu distors si destramarea. Reintoarcerea The Cranberries din 2012 nu a facut valuri mari, dar reluarea hiturilor vechi in maniera acustica a fost o stire care nu a trecut neoservata.

Pe cel mai nou album, The Cranberries a colaborat cu Irish Chamber Orchestra pentru a reorchestra intr-o maniera acustica cele mai cunoscute piese ale grupului,  iar cele mai multe dintre aceste cantece beneficiaza de orchestratie suplimentara.

Avem si trei noi melodii: “Why”, “Rupture” si “The Glory”. Nu sunt spectaculoase. Singura “Rupture” se foloseste de un vibe diferit fata de restul albumului – cu pian si voce soptita, in stilul Massive Attack sau Portishead, dar este o schimbare buna a ritmului discului.

Cred ca cele mai reusite piese refacute in maniera folk-acustica sunt “Zombie”, “Dreams” si “Animal Instinct”. Culmea, “Linger”, care era oricum cu orchestra, nu mi se pare ca se ridica peste varianta originala, care ramane aproape de perfectiune.

Daca sunteti un fan al trupei sau macar stiti cele mai mari hituri, versiunile acustice ale “When You’re Gone”, “Ode To My Family” si “Ridiculous Thoughts” nu au cum sa nu va placa. Sigur, piesele care sunt deja lente se preteaza mult mai bine la reinterpretari acustice, insa cele mai “heavy”, ca “Zombie” sau “Animal Instinct” sunt cele care stralucesc de fapt si arata cat de frumos a imbatranit muzica asta.

E un album pentru nostalgici, dar, oricum, nu mi se pare ca The Cranberries s-ar lupta pentru audienta noua sau mai tanara. Asa ca, pentru vechii fani ai trupei, albumul este o intoarcere in timp plina de candoare.

“Sleep Well Beast” este numele celui mai nou album The National


“Sleep Well Beast” (foto: pagina de Facebook), al saptelea album al trupei americane de indie rock The National, va aparea pe 8 Septembrie 2017, iar pana atunci avem un single foarte frumos, “The System Only Dreams in Total Darkness”, anunta Indie Shuffle.

The National Sleep Well Beast 2017

The National Sleep Well Beast 2017

E adevarat ca ultimul album The National de pana acum este cel din 2013, “Trouble Will Find Me”, insa Matt Berninger, solistul de la The National, a mai lansat un disc in 2015, alaturi de cealalta trupa alaturi de care canta, EL VY. Este vorba de albumul de debut al grupului EL VY, numit “Return to the Moon”, si de pe care cu siguranta stiti macar melodia de titlu. Daca nu, luati aici un link catre Youtube.

The National este ceea ce multi ar numi o “trupa de familie”. Cu doua seturi de frati, Berninger trebuie sa se simta un pic lasat pe dinafara si poate de asta este si asa de trist. Fratele sau s-a alaturat totusi ca “roadie” pentru filmarile documentarului  “Mistaken For Strangers”. Regizat de Tom Berninger, fratele mai mic al lui Matt Berninger, ”Mistaken for Strangers” este un film care pleaca de la intentia de a documenta un turneu si ajunge sa vorbesca de relatia foarte frumoasa dintre cei doi frati.

Pe langa anuntul facut despre noul album si noul single, The National se pregateste pentru un turneu mondial. Vor avea concerte si in aceasta vara, insa turneul se intinde din Septembrie pana in Decembrie. Fiecare bilet vandut pentru turneul nord-american vine cu o copie digitala a albumului (livrata la lansarea albumului).

Turneul mondial The National va incepe in Europa, va include Marea Britanie si Irlanda, dupa care se va muta in America de nord. Aveti aici datele exacte, daca va intereseaza.

La ce sa ne asteptam de la noul album Steven Wilson, “To The Bone”, care apare in 2017?


Steven Wilson spune ca va aduce mai multe parti de chitara decat pana acum, cu toate ca el si Guthrie Govan nu vor mai colabora, si ca vom avea o mai mare implicare a solistei Ninet Tayeb, careia i-a incredintat cateva parti vocale si pe cel mai recent album solo, “Hand. Cannot. Erase”.

Steven Wilson

Steven Wilson

Al patrulea album solo Steven Wilson (foto: contul oficial de Facebook, photo credit – Lasse Hoile) se va numi “To The Bone” si va fi lansat pe 18 August 2017, anunta Prog Sphere. Yeeeeeeeeeeeees!

Guthrie Govan nu va colabora deloc cu Wilson pe acest disc, noii membri ai echipei fiind bateristul Craig Blundell si chitaristul Dave Kilminster.

“To the Bone” nu va fi un album conceptual, asa cum ne-a obisnuit, dar asta nu inseamna ca nu vor exista piese interconectate. Din punct de vedere muzical, discul va reflecta la nivel de fine-tunning  neconcordantele vremurilor in care traim, iar din punct de vedere liric, haosul paranoic al erei post-adevarului (sau al adevarului alternativ, asa era expresia, nu?).

Toate cele patru albume ale lui Steven au fost oricum foarte diferite unul de celalalt si de-abia astept sa vad care va fi urmatoarea schimbare pe care ne-o pregateste Steven Wilson.

Steven Wilson

Mintea din spatele a diverse proiecte muzicale, inclusiv Storm Corrosion, un duo cu Mikael Åkerfeldt de la Opeth, grupul dream-pop No-Man sau BlackfieldWilson este cel mai bine cunoscut drept lider al trupei Porcupine Tree. O trupa pe care a inceput-o in joaca, in 1987, iar odata ce s-a destramat, a lasat-o de izbeliste si si-a inceput cariera solo, pe langa activitatea alaturi de noi trupe pe care le inventeaza cu prietenii sai.

Nu o sa incerc sa-i fac o istorie cronologica pentru ca face atat de multe lucruri (mixaj, productie, compozitie, colaborari cu Anathema sau Opeth), are o activitate foarte intensa in ceea ce priveste cariera solo, plus trupele de care v-am zis, incat sigur imi voi prinde urechile. Va las mai jos noul single si astept noul album.

Stone Sour anunta albumul “Hydrograd” si are single nou-nout


Si fooooarte tare, nu ca ne-am fi asteptat la altceva de la Corey Taylor!

Stone Sour album 2017

Stone Sour au anuntat detaliile noului album si ne-au dat la ascultare un nou single, foarte metal, “Fabuless”, cu toate ca Stone Sour era trupa mai linistita a lui Corey Taylor. Viitorul album, “Hydrograd”, va fi lansat pe 30 Iunie 2017, prin Roadrunner Records, iar coperta pare a fi cea de mai sus, daca nu e cumva coperta single-ului (foto: contul oficial de Facebook).

Din ce pare dupa noul single, va fi, ca de obicei o combinatie intre heavy-metal-ul anilor ’80 si hard, insa cu mult mai mult punk.

Slipknot album 2017

Corey Taylor inregistreaza in acest moment un nou album si alaturi de Slipknot, care are programata lansarea undeva in 2017, insa va mai tin la curent.

Slipknot nu a avut vremuri prea usoare, chitaristul Mick Thomson avand o operatie la coloana, in vreme ce tobosarul Joey Jordison a parasit trupa tot din cauza problemelor de sanatate si si-a facut o noua formatie, Vimic.

Stone Sour

Trupa Stone Sour, nominalizata de trei ori la premiile Grammy pentru categorii de metal, a fost infiintata initial ca trupa de metal alternativ in 1992. S-a destramat 5 ani mai tarziu, iar in 2000 au revenit tot in formula cu solistul Corey Taylor, singurul ramas in grup din formula initiala, alaturi de chitaristul Josh Rand. Primul album a fost lansat in 2002, “Stone Sour”.

Pentru cititorii din SUA, Stone Sour sunt de vazut in turneu nord-american alaturi de Korn, incepand cu luna Mai.