Robert Plant a anuntat noul album solo, “Carry Fire”, in Octombrie 2017


Cum Robert Plant si-a updatat pagina de Facebook in aceasta dimineata cu: “Carry Fire” – new album, 13 Octombrie 2017, cred ca este mai mult decat clar ca ne-am luat si in acest an adio de la o reuniune Led Zeppelin. Despre noul album Robert Plant nu avem deocamdata amanunte, dar odata ce apar, aici le gasiti.

robert plant carry fire album 2017

robert plant carry fire album 2017

Despre o posibila reuniune Led Zeppelin s-a tot vorbit in acesti ani, dar totul a ramas la stadiul de speculatie de presa. Speram ca Robert Plant sa se mai inmoaie, tinand cont ca in 2018 se fac 50 de ani de la infiintatea Led Zeppelin.

Cei trei membri supravietuitori Led Zeppelin: Plant, Jimmy Page si John Paul Jones s-au reunit de doar trei ori dupa moartea lui John Bonham, din 1980: prima data a fost la Live Aid, in 1985, trei ani mai tarziu, la concertul de 40 de ani de Atlantic Records si in 2007, in cadrul concertului “Celebration Day”, care a marcat un omagiu adus co-fondatorului Atlantic, Ahmet Ertegun, care a murit in 2006.

Page si Plant si-au folosit propriile nume pentru albumul si turneul live din 1994 “No Quarter” si pentru discul “Walking Into Clarksdale”, aparut patru ani mai tarziu.

Robert Plant

In ceea ce-l priveste pe Plant, “Carry Fire” va fi al 11-lea album dintr-o cariera solo inceputa in 1982, odata cu “Pictures at Eleven”.

Mai jos este primul single de pe “Carry Fire”, “The May Queen”, iar albumul poate fi pre-comandat aici.

Nou album Motörhead, cu Lemmy, in acest an


Putini muzicieni au mers pana la capat pe calea rebelului cu atata convingere ca Lemmy. In acest an ne vom aminti extraordinara sa influenta in muzica, odata cu un nou album (foto coperta: pagina oficiala Facebook), aflat in pregatire.

Motorhead Under Cover 2017

Motorhead Under Cover 2017

Membrii Motörhead au anuntat intentia de a lansa un nou album de coveruri ca omagiu pentru Lemmy Kilmister. Albumul se va numi “Under Cöver” si va fi lansat pe 1 Septembrie 2017.

LP-ul va cuprinde reinterpretari ale imnurilor rockului: “God Save The Queen” – Sex Pistols, “Breaking the Law” – Judas Priest, “Starstruck” – Dio sau piesa Metallica – “Whiplash”, plus un cover care nu a mai fost auzit pana in prezent, dupa “Heroes” al lui David Bowie. Varianta a fost inregistrata in timpul ultimului albumul Motörhead, “Bad Magic”, din 2015.

Cu cativa ani inainte de a muri, Lemmy dezvaluise ca ar fi vrut sa-si lanseze albumul solo, care era in pregatire, sub numele “False Teeth For The Deaf” si ca acesta mergea pe linia rock and roll cu accente blues. Asta ar cam insemna ca ar trebui sa ne asteptam la noi aparitii postume Lemmy.

Lemmy Kilmister, care a fondat Motorhead in 1975, a murit pe 28 Decembrie 2015, in locuinta sa din Los Angeles, ca urmare a unei forme agresive de cancer.

Un omagiu pentru Chester Bennington


Cu amar, inca o data, nu pot sa nu remarc ca muzica ramane mai saraca si cu o tinichea foarte greu de tarait. Incerc sa nu judec gesturile atat de radicale ale lui Bennington (foto: contul oficial de Facebook Linkin Park), Cornell sau Cobain, cu toate ca nu le inteleg si nu sunt de acord, si nici nu incerc sa le justific, incerc doar sa imi aduc aminte de un om a carui trecere a insemnat ceva.

chester bennington linkin park

chester bennington linkin park

Eram in 2000 pe plaja la Constanta, unde canta Radio Vacanta. A inceput “In the End” si am ramas traznita in mijlocul plajei. Ii difuzam si eu la Activ FM, luandu-mi o groaza de injuraturi pe tema ca “asta nu e rock”, insa eu ma incapatanam sa difuzez in fiecare dimineata melodia asta cu un pian care ma bantuia si o furie care ma elibera. De-abia cand am auzit-o la Radio Vacanta mi-am dat seama ca nu e numai obsesia mea, ci trebuie sa fie vreun hit, ceva. Bai, chiar era hit!

Linkin Park nu a fost prima trupa care a facut o fuziune intre metal si rap, dar a fost cea mai de succes.

Succesul a venit repede, primul lor album, Hybrid Theory, a fost certificat cu diamant in Statele Unite, reprezentand 10 milioane de copii vandute. In intreaga lume, au vandut mai mult de 50 de milioane. Cand ajungi la sumele astea, sigur rezonezi cu o generatie intreaga. Si inca suna foarte proaspat dupa atatia ani.

Versurile lui Bennington, foarte personale, dureroase, au acum o alta semnificatie: cele ale unui om care nu s-a vindecat niciodata, cu toate ca inainte de lansarea ultimului album Linkin Park se declara impacat cu sine insusi.

Furia mocnita a iesit apoi la suprafata prin certurile cu fanii, care au acuzat grupul Linkin Park ca s-a vandut pentru succes. Ok, suna prost, dar nu cred ca aveau nevoie de asa un tratament, mai ales ca ar fi putut trai plini de bani numai din vanzarile primului album. Dar nu poti opri oamenii din a te jigni.

Fan Depeche Mode si Stone Temple Pilots, trupa al carei solist avea sa devina dupa moartea lui Scott Weiland, Bennington a fost o amprenta pentru nu-metal, un gen inventat de Korn si foarte greu de sustinut dupa nivelul impus de ei.

Sentimentele copilariei marcate de abuzul la care a fost supus si o adolescenta innecata in droguri si alcool, pentru a uita, au fost apoi transpuse in versuri si muzica in care adolescentii si tinerii din intreaga lume s-au regasit.

Din pacate, sentimentele de care vorbea Chester Bennington in 2015 nu l-au parasit, tinand cont de sfarsitul pe care si l-a orchestrat, ca orice sinucigas, cu semnificatie (de ziua prietenului sau, Chris Cornell, care s-a luptat pe parcursul vietii cam cu aceeasi demoni: depresia, abuzul de alcool si droguri).

“I literally hated life,” decalra Chester Bennington pentru Rock Sound in 2015. “I was like, ‘I don’t want to have feelings. I want to be a sociopath. I don’t want to do anything. I don’t want to care what other people feel like. I want to feel nothing.”

EP-ul Nine Inch Nails “Add Violence” apare pe 21 Iulie


“Add Violence” (foto: contul oficial de Facebook) este al doilea dintr-o serie de trei EP-uri pe care trupa Nine Inch Nails ne-a promis ca le scoate. Primul a fost “Not the Actual Events”, care a fost lansat in Decembrie 2016, iar despre al treilea nu se cunosc deocamdata amanunte.

Nine Inch Nails Add Violence 2017

Nine Inch Nails Add Violence 2017

E adevarat ca Nine Inch Nails nu mai sunt 100% industrial, dar nici nu s-au dezis total de genul pe care l-au adus la rang de arta.

Recent, Trent Reznor, vocalul Nine Inch Nails, a spus ca aparitia trupei intr-un episod recent din Twin Peaks a fost cea mai tare ora din istoria televiziunii. David Lynch, unul dintre idolii lui Reznor ca inspiratie, in film, sunet, intelect, abordare si incalcarea regulilor, este cel care le-a propus aceasta aparitie si, evident, a fost acceptata.

Nine Inch Nails a cantat in acel episod o piesa de pe EP-ul “Not the Actual Events”, “She’s Gone Away”.

Bine, faptul ca si ei au avut o legatura cu episodul respectiv face si mai buna bucata televizata, insa eu astep cu foarte mare interes si episodul in care va aparea Eddie Vedder de la Pearl Jam (mai spre finalul sezonului, am inteles).

20 de ani de la “Urban Hymns” – The Verve, cu disc aniversar. LMA!


Noile discuri aniversare vor veni pe 1 Septembrie: CD-uri, un DVD si, desigur, viniluri.

The Verve Urban Hymns 1997

The Verve Urban Hymns 1997

“Urban Hymns” (foto: pagina oficiala de Facebook) este cel de-al treilea album The Verve si a fost lansat la vremea lui pe 29 Septembrie 1997. Dupa ce l-au inregistrat timp de doi ani de zile, au reusit sa lanseze ceea ce avea sa fie cel mai de succes single The Verve, “Bitter Sweet Symphony”, piesa pentru care au primit si o nominalizare la Grammy-urile din anul urmator, la una dintre categoriile principale: Best Rock Song (au pierdut in favoarea Alanis Morissette – “Uninvited”).

Atat doar ca pentru “Bitter Sweet Symphony”, The Verve nu primeste niciun sfant din drepturi de autor, pentru ca melodia o fi scrisa de Richard Ashcroft, insa aranjamentele au fost facute cu ajutorul sample-urilor lui Andrew Oldham Orchestra dupa “The Last Time” a grupului Rolling Stones.

Ca lucrurile sa fie complicate pana la capat, nici vreun Rolling Stone nu primeste nimic, asta pentru ca drepturile de autor pentru perioada de inceput Rolling Stones ii apartin fostului manager al grupului, Allen Klein.

Lucrurile cu piesa asta sunt de-a dreptul ciudate, mai ales ca nu prea vezi sampler-uri in muzica rock. Bine, exceptia exista si aici: bateria lui Bonham, reluata de Bjork, Editors si alte zeci de artisti.

Cand am ascultat prima oara “Urban Hymns”, am crezut ca e vorba numai despre “Bitter Sweet Symphony” si “Lucky Man”. Ani de zile mai tarziu m-am trezit cu “Sonnet” pe repeat 1 si mi-am spus ca ok un album cu trei piese mari. Dar de fapt, cumva, The Verve a reusit un disc cu 13 piese una si una, toate compozitii ale lui Ashcroft. Este albumul pe care oricare trupa de brit-pop ar fi vrut sa-l lanseze (prietenii de la Oasis i-au dedicat lui Richard Ashcroft Cast No Shadow” de pe “(What’s the Story) Morning Glory?” inca inainte ca The Verve sa fi dat lovitura).

“Urban Hymns” a reusit sa devina cu timpul unul dintre cele mai ascultate albume ale brit-pop-ului, fiind certificat pana acum de 10 ori disc de platina atat in SUA, cat si in UK.

Mockumentarul “The Nona Tapes” al grupului Alice In Chains este acum disponibil online


Aparitia filmului m-a dus la un week-end intreg de auditii Alice In Chains si la o reamintire a cat de tare este trupa asta. Chiar si cei care nu o iubesc, se vor distra uitandu-se la “The Nona Tapes”, publicat pe contul Alice In Chains Vevo. E scurt, numai 25 de minute.

Alice In Chains The Nona Tapes 1995

Alice In Chains The Nona Tapes 1995

Filmuletul, cu toate ca a aparut si pe DVD pana acum, este considerat printre raritatile Alice In Chains. Pentru prima oara a fost lansat in 1995 si prezinta povestea grupului prin ochii unei jurnaliste aspirante, Nona Weisbaum (jucate aici de Jerry Cantrell). Jurnalista ajunge la Seatlle pentru a gasi staruri rock, pentru un reportaj cu care va da lovitura si, intr-un final, face interviuri cu membrii Alice In Chains.

Il gaseste pe Sean Kinney (bateristul), care in timpul liber lucreaza pe postul de clovn, pe Mike Inez (basistul) la coafor, unde ne povesteste ca are un stand de hot-dog numit Rock Dogs si da si peste Layne Staley, care se afla langa o ghena, fumează si bea suc.

Toate aceste interviuri sunt intercalate cu altele, in care aflam ca primul album de pe care Laney Stanley si l-a cumparat a fost “Kings of the Wild Frontier” al trupei lui Adam Ant si tot aici ne spune si parerea lui despre femeile din rock.

Finalul este videoclipul piesei “Grind”, plus “Heaven Beside You” pentru generic, ambele de pe discul din 1995 Alice In Chains. 

Alice In Chains 1995

Al treilea disc, “Alice in Chains”, este albumul unei trupe care se desparte. Pana cand a fost lansat, zvonurile despre plecarea lui Layne Staley erau tot mai dese, iar dependenta lui de heroina devenise aproape legendara, in timp ce ceilalti membri ai trupei se luptau si ei cu demonii lor.

Alice ‘n Chainz + Diamond Lie = love = copii

Trupa a inceput sub numele de Diamond Lie in 1984, cu Jerry Cantrell la chitara, Mike Starr la bas si Sean Kinney la baterie. Dupa ce Jerry Cantrell si Layne Staley s-au intalnit, in 1987, Diamond Lie si formatia anterioara a lui Layne, Alice ‘n Chainz, s-au transformat in Alice in Chains.

Cu doi vocali, Layne Staley si Jerry Cantrell si cu un sound grunge cu influente metal, Alice in Chains este trupa care a reusit sa impace cele doua comunitati de mai sus, aflate initial pe picior de razboi (in Romania, inca). 

100 de ani de la nasterea lui John Lee Hooker


Delta Blues-ul este numit astfel dupa regiunea Delta Mississippi din SUA, unde genul a fost dezvoltat. Este considerat unul dintre cele mai vechi stiluri de blues, iar instrumentele principale sunt chitara acustica si armonica. I-am gasit o definitie lui John Lee Hooker!

John Lee Hooker

John Lee Hooker

De fapt, el a devenit influent nu pentru ca a pastrat cu religiozitate sound-ul initial, ci pentru ca l-a adaptat la chitara electrica. Sound-ul lui Hooker a devenit baza pentru muzica timpurie al grupului ZZ Top, The Yardbirds il idolatriza, piesele sale au fost reluate de la The Doors pana la Bruce Springsteen. “Boogie Man” a ramas iubit si influent pana spre 70 de ani, cand avea sa-i fie recunoscuta mostenirea stilului unic cu patru Grammy-uri, in anii ‘90. Muzeul Delta Blues din Clarksdale are in colectie chitarele lui. 

Iar Hooker (foto: contul oficial de Facebooks-a bucurat de o viata buna in anii ’90.

Si-a petrecut majoritatea timpului intr-o stare de semi-pensionare, intre proprietatile pe care le avea de-a lungul coastei Californiei, iar cand a aparut oferta potrivita, atunci a spus da: a acceptat sa joace intr-o reclama pentru Lee Jeans.

John Lee Hooker s-a nascut in Clarksdale, Mississippi, pe 23 august 1917 si a mai avut inca zece frati. Tatal sau vitreg l-a introdus in lumea muzicii, iar in anii ‘40 s-a mutat la Detroit unde erau de gasit multe locuri de munca din cauza razboiului. A fost spalator de vase, apoi portar la o fabrica de automobile Chrysler, pana in 1951. In paralel, Hooker a inceput sa cante in mai multe cluburi de blues.

Aici stilul lui s-a schimbat de la gospel-ul si country-ul pe care-l canta la chitara acustica spre un sound mai urban, cantat la chitara electrica.

Primele inregistrari

Primele lui inregistrari sunt considerate precursoarele rock’n roll-ului si au fost facute in 1948 pentru un patron de magazin de discuri din Detroit. Inregistrarile sunt cateva cantece, printre care si “Boogie Chillun”, care i-au servit apoi ca demo pentru primul lui contract de muzician cu Modern Records. A vandut 1 milion de copii cu “Boogie Chillun” si nu a primit niciun ban din drepturi de autor.

Debutul

Dar, nu! Un lucru nesemnificativ ca un contract nu l-a tinut in loc de Hooker sa inregistreze si pentru alte case de discuri, sub diverse pseudonime pentru a evita contractele de exclusivitate sau faptul ca nu era platit. Debutul discografic a venit insa mult mai tarziu, pe vremea cand avea 42 de ani, in 1959 si s-a numit I’m John Lee Hooker”.

Popularitatea lui Hooker a crescut constant si datorita multelor trupe britanice de rock’n roll pe care le-a infuentat. In 1961, The Rolling Stones, pe atunci niste necunoscuti, erau in deschidere pentru turneul sau european.

Blues a healer

Adevarata renastere muzicala a venit cu albumul “The Healer”, aparut dupa o pauza de 10 ani, in 1989, si care a devenit unul dintre cele mai bine vandute albume de blues. Au urmat Mr. Lucky” si “Chill Out”, mari succese, de asemenea, si tot cu colaborari cu diversi artisti. Dupa Chill Out, Hooker a rarit ritmul, suferind si o operatie de hernie foarte dureroasa.

In 1997 si-a deschis un club de blues in San Francisco, numit  John Lee Hooker’s Boom Boom Room. A murit in somn, pe 21 Iunie 2001, cu planuri pentru noi inregistrari.