David Gilmour – Live at Pompeii – film-concert 2017


David Gilmour s-a intors in 2016 la Pompei pentru doua concerte din turneul sau “Rattle That Lock”, la 45 de ani de cand, alaturi de ceilalti colegi de la Pink Floyd, concertau intr-un amfiteatru gol pentru filmul anti-Woodstock “Pink Floyd: Live at Pompeii”.

David Gilmour Live At Pompeii

David Gilmour Live At Pompeii

De data aceasta, a facut un film mai putin experimental, punandu-l in mainile regizorului Gavin Elder, cu care a filmat anterior filmul din 2008, “Live in Gdańsk”. Regizor care povestea intr-un interviu ca a planifica un concert intr-un amfiteatru inseamna luni de zile de pregatire inainte si este, de fapt, un efort imens, asta insemnand inclusiv construirea unui drum temporar pentru a putea aduce echipamentele.

Putin emotionat, dupa cum ne povesteste la inceputul filmului, Gilmour a deschis concertul cu instrumentala “5 A.M.” chiar in momentul in care soarele apunea, pentru a-i face pe plac regizorului, care voia sa surprinda momentul si in ciuda celor de la lumini, care voiau sa inceapa pe intuneric.

Iar pe masura ce soarele apune, efectele de lumini devin mai spectaculoase si veti vedea toate simbolurile legate de Pink Floyd: oglizi uriase, proiectii din videoclipurile trupei, din filmul original, din 1972, al lui Maben, lasere verzi si rosii, artificii programate la secunda, pe muzica.

Piesele din cariera solo domina in prima parte a show-ului, fiind intercalate cu cateva Floyd, pentru ca apoi proportia sa fie inversa.

“One of These Days” a sunat fabulos si exact cand ma gandeam ca ar merge si un “Sorrow”, atunci a inceput.

The Dark Side of the Moon” are o bucata buna din show, cu “The Great Gig In the Sky” (cu trei solisti de culoare, doua femei si un barbat, care au preluat bucata originala a lui Clare Torry), “Time / Breathe (In the Air)” sau “Money”. A fost si Shine On You Crazy Diamond (Pts. 1-5)” sau “The Blue”, pentru Richard Wright, asa cum, tot in memoria lui, nu a fost “Echoes” pentru ca nu ai cum sa inveti pe cineva sa cante piesa, dupa cum ne spunea David Gilmour intr-un interviu.

Nu o sa ma apuc acum sa va spun ca suna impecabil, multi ati vazut cum suna live, iar o proiectie nu are cum sa bata vreodata un concert. O sa inchei insa remarcand cat de senin era David Gilmour. Mi-ar placea sa fim asa la anii lui.

Advertisements

Editors – recenzie concert Bucuresti


Cand Editors a debutat oficial in 2005 cu “The Back Room”, grupul a fost imediat comparat cu Joy Division sau Interpol. La momentul respectiv chiar asa si era, insa, cu timpul, Editors si-a gasit o identitate suficient de puternica astfel incat sa devina termen de comparatie pentru altii.

editors concert bucuresti

editors concert bucuresti

“Cold” a fost melodia care a deschis concertul si, pentru ca nu o stiam, am cautat informatii despre ea: este noua si a mai fost cantata in turneul Editors din 2017. Au mai fost piese noi, “Magazine”, care nu m-a impresionat in mod deosebit sau “Hallelujah”, ambele confirmand directia electronica inspre care s-au indreptat pe ultimele albume.

“Sugar”, cu celebrul inceput cu baterie in stil Bjork – “Army of Me” sau, mai degraba, Led Zeppelin – “When the Leeve Breaks” a venit destul de repede, a doua piesa din set-list, sa ne incalzim un pic. O asteptam, a sunat brici!

Dar cel mai mult m-am bucurat pentru Smokers Outside the Hospital Doors”, care a curs foarte, foarte bine, la fel ca toate piesele din perioada lor mai veche, parca facute pentru live-uri: “Eat Raw Meat = Blood Drool”, “The Racing Rats”, “An End Has a Start”, “Blood” si “Munich”.

Au fost si de pe ultimul album cateva melodii, din care as remarca “Marching Orders” pentru ca pe restul se bazeaza prea mult pe tehnologie. Cu “Papillon” au terminat, subiect de pariuri in zona in care eram, pe tema daca va fi ultima sau nu.

In fine, nu va mai retin. Au fost minunati. Show cu artificii, confeti,muzica cantata foarte bine si cu emotie si un Tom Smith care se mira ca apaudam toata melodia in conditiile in care piesa era noua si n-o stiam.

Eu as fi incercat si un mosh pit, dar erau oameni prea cuminti in jurul meu. Aveti mai jos dovada ca am incercat (poza e facuta de telefon, de unul singur, iar arteziana aia era berea mea).

editors

Riverside – recenzie concert Artmania Festival 2017 Sibiu


Intr-un final, am reusit sa vad si eu Riverside live la Sibiu (foto: contul oficial de Facebook) si nu mi-a parut rau decat ca i-am vazut de-abia acum. Cand au venit la Bucuresti n-am fost, e prea aproape! Mie imi place sa ma blochez pe Valea Oltului.

Riverside concert Artmania Festival 2017

Riverside concert Artmania Festival 2017

Veniti dupa un an 2016 greu, odata cu moartea chitaristului Piotr Grudziński (pentru cine nu stie, aici sunt mai multe amanunte), Riverside a revenit la live-uri, dupa un moment de deruta. Membrii Riverside au luat in calcul o retragere, dupa cum au marturisit la concertul de la Sibiu, lovitura de ciocan nefiind chiar atat de usor de digerat. Intrebati-i pe The Architects sau, mai nou, Soundgarden. Dar din cele trei trupe amintite, macar doua, Riverside si The Architects, au hotarat sa continue.

Exista un sentiment de smerenie in ceea ce priveste trupa asta. Este evident din comportamentul frontman-ului Mariusz Duda pe scena, dar si in afara ei. Riverside a intrat pe scena traversand Piata Mare, printre fani, iar dupa concertul lor i-am vazut pe cativa urmarind festivalul, in continuare. Nu sunt staruri rock, nu dau cu chitara de pamant. Am vazut niste oameni normali pe scena.

Riverside Artmania Festival 2017 Sibiu

Riverside Artmania Festival 2017 Sibiu

“Second Life Syndrome” a fost aleasa pentru deschiderea show-ului lor, de pe albumul din 2005 cu acelasi nume (cu care eu i-am descoperit), un pic mai heavy decat restul. Este dintre favoritele publicului, fara doar si poate, pentru ca oamenii au reactionat imediat.

Piesele obisnuite pentru fiecare set Riverside n-au lipsit nici ele: “02 Panic Room” si “Conceiving You”. Cred ca Riverside va trebui intotdeauna sa le cante, iar la Sibiu ne-a facut versiuni fin modificate ale clasicelor lor.

De pe ultimul album in formula completa, “Love, Fear and the Time Machine”, ne-au cantat “Caterpillar and the Barbed Wire” si “Saturate Me”, iar concertul l-au incheiat cu “Escalator Shrine”. Da, doar atatea au fost, dar, vorba lui Mariusz Duda, macar sunt lungi.

Riverside concert  Artmania Festival 2017 Sibiu

Riverside concert Artmania Festival 2017 Sibiu

Ce-am vazut eu in acest week-end, la Artmania, a fost o trupa foarte frumoasa si un live impecabil. Pentru Riverside, adevarat provocare ramane insa trecerea peste tragedia pierderii unui membru de baza si a unui prieten. Ramane de vazut daca din punct de vedere componistic vor face fata, pentru ca live se descurca foarte bine. A fost o combinatie de sunete aproape perfecta.

Riverside concert  Artmania Festival 2017 Sibiu

Riverside concert Artmania Festival 2017 Sibiu

Super concert Gojira la Bucuresti – recenzie


Orice v-as spune de concertul asta este prea putin si prea sarac. Dar daca a doua zi, dupa concert, te trezesti si primul lucru pe care-l il faci e sa asculti piesele de aseara, e mai mult decat clar ca a fost fabulos!

gojira concert bucuresti

gojira concert bucuresti

Stiu ca multi stramba din nas numai cand aud ca Gojira (ambele foto: contul oficial de Facebook) este trupa frantuzeasca de metal. E adevarat ca metalul frantuzesc are reputatia vinului englezesc, ca sa-l parafrazez pe Lennon, insa francezii de la Gojira sunt departe de a fi adeptii conventiilor: versuri in engleza, pe scena, cu spectatorii, vorbesc in engleza, inregistreaza albumele in Statele Unite.

Ei au scapat de complexul trupelor frantuzesti de rock.

La un an de la aparitia “Magma” (de care v-am scris aici), Gojira a venit si la noi cu un set-list in majoritate de pe acest album, fara sa uite insa nici perioada mai veche, cu “From Mars to Sirius” sau “The Way of All Flesh”.

Inca de la deschiderea cu “Only Pain” era mai mult decat clar ca suntem unde trebuie. Pentru urmatoarea ora si jumatate nu numai ca nu au incetinit ritmul, dar au cantat ireprosabil melodii din intreaga discografie intr-un mod in care au coplesit pe toata lumea. Nu aveti idee cata energie emana “The Heaviest Matter of the Universe” live, una dintre cele mai cantate piese in concertele lor in ultimii ani sau cat de impecabile sunt “Flying Whales”, “Oroborus” sau “L’Enfant Sauvage”, piesele care au ajutat trupa sa-si faca un nume in metal.

gojira concert bucuresti

gojira concert bucuresti

Adaosurile venite de pe “Magma” si cantate nota cu nota asa cum le auzi si pe album au fost si ele extraordinare: “Stranded”, “The Shooting Star” sau “Silvera” suna chiar mai bine in concert decat pe inregistrari. 

Tot showul a fost insotit de proiectii de lumini la secunda si foarte frumos a fost si momentul schimbului de locuri intre cei doi frati Duplantier (voce si baterie), pentru cateva acorduri. Bisul a fost cu “Terittory” de la Sepultura.

Gojira a trecut deja de ani de zile de la titulatura de “probabil cea mai cunoscuta trupa de metal frantuzeasca” la “una dintre cele mai bune trupe ale metalului in acest moment” si datorita compozitiilor, dar si prestatiilor live. De fapt, exact asta face o trupa mare.

Greu de uitat concertul asta!

Placebo – recenzie concert Bucuresti


Concertul Placebo a fost foarte bine, cu toate ca nu ma asteptam la mai mult decat ce-a fost la cel din 2006. Vorba aia: nu a fost ca prima data, in sensul ca datile urmatoare poate fi chiar mai bine.

placebo live bucuresti

placebo live bucuresti

Si ma mai asteptam la mai putine hituri si la live-uri ale unor melodii mai putin cunoscute.

Pe de alta parte, cred ca multi dintre oamenii care au venit aseara asteptau hiturile vechi Placebo si nu au fost dezamagiti: au inceput cu “Every You Every Me”, “Pure Morning” (pe care Brian Molko si-a jurat sa n-o mai cante live), “Soulmates” ,Sleeping With Ghosts”, mult prea veselul “Jesus’ Son”, Twenty Years” sau Too Many Friends”. As fi vrut sa aud “Sleeping With Ghosts”. Au preferat Special K” sau For What It’s Worth” sau The Bitter End”, intr-o incercare de a termina optimist concertul. S-au intors la 2 bisuri.

Dar nu de ele vreau sa va vorbesc, ci de “Nancy Boy”, pe care m-am bucurat foarte tare s-o aud live, mai ales ca nu au mai inclus-o in set-listul lor de ceva vreme si care a sunat excelent ca prima melodie de bis. “Nancy Boy” este chiar din primele lor inregistrari, de pe primul album, mult mai alternativ decat ce-a urmat odata cu “Without You I’m Nothing”, discul cu care au inceput sa introduca mai mult glam.

Si m-as opri in continuare la melodiile mai putin cunoscute care, pentru mine, au fost adevarata revelatie a concertului. “Space Monkey”, de exemplu, cantata pe undeva pe la mijlocul listei si care vine de pe “Meds”, din 2006, “Devil in the Details” fooaarte tare live, insa cel mai mult mi-a placut Exit Wounds, o piesa de acum cativa ani si pe care poti vedea cat de simplu reuseste trupa asta sa se indeparteze de sound-ul obisnuit si sa sune excelent.

Pana la urma mi-au cantat si mie “Without You I’m Nothing”, cu proiectii cu David Bowie si cu vocea lui: “tic-tac, tic-tac”. Foarte frumoasa reactia oamenilor, care l-au salutat imediat si foarte tare chemarea la bis, cu lanternele de la telefoane.

Live, Placebo ramane o trupa foarte frumoasa, chiar daca din punct de vedere creativ a inregistrat o scadere calitativa fata de perioada de glorie si inceput.

Kings of Leon – recenzie concert Arena Nationala


In fiecare zi, la dus si la intors spre/ de la radio, la metrou, dadeam peste unul dintre afisele care promovau concertul, mai precis, cel cu coperta celui mai nou album Kings of Leon (foto: contul oficial Instagram). Pe bune ca trupa asta nu merita acea coperta sinistra!

Kings of Leon Bucuresti concert

Foto mai jos: Cristina Ciulacu, senchiu!

Si asta pentru ca e o trupa care suna foarte bine live, chiar si pe Arena Nationala. Show-ul a fost deschis cu “Over”, iar din prima parte a lui nu am inteles decat “Eyes On You” din cauza de sonorizare si din cauza ca pe ultimul inel al stadionului ai impresia tot timpul ca esti pe o margine de prapastie. Nici nu ma mir ca nu le-a dat ISU autorizatie initial.

kings of leon concert bucuresti

“Eyes On You” este de pe cel mai recent disc, “Walls”, cel cu coperta oribila de care v-am zis si pe care Kings of Leon il promoveaza prin turneu in acest moment. Evident, cele mai multe piese ale concertului au venit de pe el: “Waste a Moment”, cu care au inchis show-ul, “Find Me”, “Reverend” si “Walls”. Pe “Walls” decorul s-a schimbat complet in mijlocul melodiei, perdelele de catifea au fost ridicate, dezvaluind o scena extinsa si ecrane gigantice cu proiectii ale trupei.

Iar a doua parte a spectacolului a beneficiat de un decor in continua schimbare. De la proiectii live ale trupei, la forme geometrice, nori roz intr-o padure verde, umbre si lumini care se schimbau ritmic, pe muzica. “On Call de pe “Because Of The Times”, Pyro”, “Crawl”, “Notion”, “Radioactive” si, penultima, ”Use Somebody” au venit la rand, de ziceai ca suntem la un radio de hituri.

“Sex On Fire” a fost la inceputul concertului, pentru ei nu e hit.

“Use Somebody” a fost pastrata pentru finalul concertului si intreaga arena a cantat de la cap la coada impreuna cu Followill-ii, dintre care solistul Followill stapaneste extraordinar de bine modalitatea de a sublinia fiecare emotie. De sus, de unde m-am exilat, ati cantat foarte frumos!

Dream Theater, mentiuni speciale pentru Metallica si Chris Cornell – recenzie concert


Oamenii sunt nebuni, au cantat trei ore!

dream theater concert bucuresti 2017

dream theater concert bucuresti 2017

Este rar pentru o trupa sa-si cante in concert un album intreg, insa pentru Dream Theater nu este o noutate. Au facut la fel si cu cel mai recent album de pana acum, “The Astonishing”, o fac inca o data in turneul aniversar de 25 de ani de la influentul “Images and Words”.

Turul de forta a inceput cu „The Dark Eternal Night“ si de-abia dupa ea m-a prins si pe mine concertul. Pentru prima parte au ales “Hell’s Kitchen dintre cele mai vechi si “The Gift of Music” si “Our New World” de pe The Astonishing, din 2016. O mentiune speciala trebuie sa aiba si piesa de deschidere de pe “Train of Thought”, “As I Am”, cu o bucata din “Enter Sandman” inserata in mijlocul ei. Dar “Breaking All Illusions” mi-a placut cel mai mult din prima parte, o piesa care aduna laolalta cam tot ce e mare la trupa asta: compozitie, atmosfera, agresivitate si interpretare misto.

1992-ul s-a intors in partea a doua a showului Dream Theater, cu multe imagini, cuvinte si o recapitulare pe scurt, a hiturilor care se cantau atunci: de la Pearl Jam, Nirvana, MC Hammer (parca) si multe altele pe care le ascultam pe casete.

Evident, odata cu “Pull Me Under” s-a dezlantuit iadul: Petrucci si-a luat chitara roz, LaBrie ne-a pus sa cantam, Mike Mangini a insistat sa ne faca si el un solo de tobe, sa nu aducem aminte de Mike Portnoy, tot albumul a fost cantat struna de la cap la coada.

Foarte frumos refrenul din “Black Hole Sun”, cantat pentru Chris Cornell inainte piesa finala de pe “Images and Words”, “Learning to Live”. Fara nici o vorba inainte, doar cu un “shit” la final. Exact!

EP-ul “A Change of Seasons” a inchis concertul. 

De LaBrie am uitat sa va spun ca era intr-o forma vocala si fizica excelente. De unde stateam eu, nu am vazut daca si-a dat jos ciocul ala din anii 2000.

PS: WC-urile de la Arene arata la fel ca in 2006, cand am fost ultima data sa le vizitez. Cred ca era si acelasi sapun.