Concertul Stone Sour de la Bucuresti, show-ul lui Corey Taylor


Am fost la concertul trupei care in Romania nu este ascultata pentru ca este prea soft pentru barbati si prea dura pentru fete. Nici macar ploaia nu m-a convins sa renunt de a-l vedea pe Corey Taylor.

stone sour concert bucuresti 1

Concertul a inceput la cateva minute dupa ora anuntata, 21:30 si m-am bucurat de intarziere pentru ca exact inainte a cantat “Spirit of Radio”, pe care am reusit sa mi-o amintesc cap-coada, cu toate ca n-am mai ascultat-o de vreo 15 ani. Cred ca pe acelasi neuron salvat erau si versurile de la “Through Glass”, prezentata la Bucuresti intr-o varianta mai bruta, dar la fel de frumoasa.

Cu toate ca “Through Glass” este printre favoritele mele, mult mai bine mi s-a parut ca a sunat in concert “Say You’ll Haunt Me”, dar si varianta intrerupta de cateva ori pentru aplauze a “Bother”. Si tot de pe discul de debut, ca si “Bother”, a venit si “Cold Reader”, in timp ce “Hydrograd” a avut bucata lui destul de buna, cu vesela “Rose Red Violent Blue (This Song Is Dumb & So Am I)” sau melodia Kardashian-elor, “Fabuless”.

stone sour concert bucuresti

Dar nu set-list-ul a fost vedeta concertului, ci Corey Taylor, venit si la Bucuresti cu tricoul lui celebru cu Judas Priest.

Corey Taylor a aruncat cu confetti si toate sticlele in populatie, a luat chitara, a agatat un steag aruncat de un fan, a urlat, a fost sentimental, a dialogat foarte mult cu publicul, a umplut toate scena. Odata ce ia microfonul in mana, devine brusc energizat, ca sa nu zic posedat.

Sa spui despre Corey Taylor ca este un frontman care traieste fiecare moment pe scena e o subevaluare. Este complet nebun. Ceea ce il face un model de urmat.

In fine, nu va mai retin ca poate aveti treaba. A fost misto si sper sa-l vedem si cu Slipknot, daca nu visez prea mult.

stone sour concert bucuresti

Torential a plouat la concertul Stone Sour!

Advertisements

Concert Arcade Fire, cu mesaj de sustinere pentru protestarii din Piata Victoriei


Credeti tot ce se spune bun despre trupa asta! E chiar mai mult decat se vorbeste.

arcade fire

Arcade Fire (foto: multumesc, Roxana Maltezeanu) e o armata, care a venit cu toate instrumentele inventate pana acum: sintetizatoare, trombon, hurdy gurdy, plus unele pe care nu cred ca le-am stiut niciodata, pe langa cele clasice.

Concertul l-au deschis cu “Everything Now”, cu care multi au o problema, considerandu-l un pas gresit. E vorba si de muzica, dar mai degraba de campania derutanta de promovare, cu fake news-uri sau teasere neconvingatoare.

Oricum, oamenii care au venit aseara sa-i vada live nu pareau sa aiba vreo problema nici cu “Everything Now” si nici cu celelalte de pe disc (“Put You Money On Me”, “Electric Blue” sau “Creature Comfort”).

Amestecul de nou si vechi a avut o alternanta foarte frumoasa, cu No Cars Go, o varianta foarte misto la “Neighbourhood #1 (Tunnels)” dupa “Rococo”, terminata cu Nirvana (vezi mai jos) si minunata “My Body Is a Cage”.

Am primit instructiuni pe erane sa ne aprindem luminitele. Ne-am conformat, ca pentru noi nu era decat o repetitie binevenita.

Si-au aratat admiratia pentru oamenii care protesteaza:

“Happy to see so many people in the streets, we hope you manage to get some of these criminals in jail where they belong” si au continuat cu o serie de pe “The Suburbs”:

“The Suburbs”, “Ready to Start”, “Sprawl II (Mountains Beyond Mountains)”, “Reflektor” (sustinuta corespunzator de discul enorm de discoteca) si “Afterlife” sunt atat de misto in concert, ca nu ai cum sa nu te intrebi de ce este atat de subevaluata trupa asta.

Dar nu era nevoie sa ajunga la bis pentru a intelege de ce este considerata Arcade Fire una dintre cele mai importante trupe ale ultimilor 15 ani. Trebuie sa o vedeti live, dupa primele melodii, motivele devin evidente.

Nick Cave, un “Prince of Darkness” – recenzie concert


Ma asteptam sa trambiteze intaiul inger, sa se porneasca grindina cea rosie, sa cada stelele sau macar sa inceapa pe neasteptate o eclipsa de Luna. Dar nu, nimic din semne. Era doar o multime inmuiata de greutatea unui artist care si-a transmis emotiile. Multumesc, Roxana Maltezeanu, pentru fotografii, iar mai jos aveti un video, cu multumiri pentru Kirk, Radio 7, Radio Trib.

nick cave concert bucuresti
Si ce mi-a placut cand s-a ridicat de la pian, si-a scos microfonul din buzunar si a inceput sa cante, ca si cum ar fi cel mai simplu lucru din lume!

“Jesus Alone” a deschis concertul, plin de melodii de pe ultimul album, “Skeleton Tree”, si pe care vocea lui Cave pare mai obosita si chinuita, folosindu-si puterea pentru a-si aduna emotiile pe care le cer multe dintre cantece.

La 9 fix ne-a intrebat “Do You Love Me?” si a fost melodia cu care a schimbat directia si a aratat ca trupa asta e cea mai tare cand vine vorba de blues gotic-post-punk. “Red Right Hand” a facut deliciul fanilor Peaky Blinders, pe “Into My Arms” ne-a lasat si pe noi sa cantam.

nick cave concert bucuresti

„The Weeping Song”, „From Her to Eternity”, “Loverman” sau “Jubilee Street” au continuat, iar pe modelul concertelor londoneze, pe “Stagger Lee” si-a umplut scena de fani, cu care a cantat si s-a imbratisat, dupa ce inainte se jucase cu publicul, punandu-l sa taca sau sa aplaude la intervale regulate.

Asa ii intelegi magnetismul.

Nu pierdeti sansa de a-l vedea live pe șaman data viitoare.

David Gilmour – Live at Pompeii – film-concert 2017


David Gilmour s-a intors in 2016 la Pompei pentru doua concerte din turneul sau “Rattle That Lock”, la 45 de ani de cand, alaturi de ceilalti colegi de la Pink Floyd, concertau intr-un amfiteatru gol pentru filmul anti-Woodstock “Pink Floyd: Live at Pompeii”.

David Gilmour Live At Pompeii

David Gilmour Live At Pompeii

De data aceasta, a facut un film mai putin experimental, punandu-l in mainile regizorului Gavin Elder, cu care a filmat anterior filmul din 2008, “Live in Gdańsk”. Regizor care povestea intr-un interviu ca a planifica un concert intr-un amfiteatru inseamna luni de zile de pregatire inainte si este, de fapt, un efort imens, asta insemnand inclusiv construirea unui drum temporar pentru a putea aduce echipamentele.

Putin emotionat, dupa cum ne povesteste la inceputul filmului, Gilmour a deschis concertul cu instrumentala “5 A.M.” chiar in momentul in care soarele apunea, pentru a-i face pe plac regizorului, care voia sa surprinda momentul si in ciuda celor de la lumini, care voiau sa inceapa pe intuneric.

Iar pe masura ce soarele apune, efectele de lumini devin mai spectaculoase si veti vedea toate simbolurile legate de Pink Floyd: oglizi uriase, proiectii din videoclipurile trupei, din filmul original, din 1972, al lui Maben, lasere verzi si rosii, artificii programate la secunda, pe muzica.

Piesele din cariera solo domina in prima parte a show-ului, fiind intercalate cu cateva Floyd, pentru ca apoi proportia sa fie inversa.

“One of These Days” a sunat fabulos si exact cand ma gandeam ca ar merge si un “Sorrow”, atunci a inceput.

The Dark Side of the Moon” are o bucata buna din show, cu “The Great Gig In the Sky” (cu trei solisti de culoare, doua femei si un barbat, care au preluat bucata originala a lui Clare Torry), “Time / Breathe (In the Air)” sau “Money”. A fost si Shine On You Crazy Diamond (Pts. 1-5)” sau “The Blue”, pentru Richard Wright, asa cum, tot in memoria lui, nu a fost “Echoes” pentru ca nu ai cum sa inveti pe cineva sa cante piesa, dupa cum ne spunea David Gilmour intr-un interviu.

Nu o sa ma apuc acum sa va spun ca suna impecabil, multi ati vazut cum suna live, iar o proiectie nu are cum sa bata vreodata un concert. O sa inchei insa remarcand cat de senin era David Gilmour. Mi-ar placea sa fim asa la anii lui.

Editors – recenzie concert Bucuresti


Cand Editors a debutat oficial in 2005 cu “The Back Room”, grupul a fost imediat comparat cu Joy Division sau Interpol. La momentul respectiv chiar asa si era, insa, cu timpul, Editors si-a gasit o identitate suficient de puternica astfel incat sa devina termen de comparatie pentru altii.

editors concert bucuresti

editors concert bucuresti

“Cold” a fost melodia care a deschis concertul si, pentru ca nu o stiam, am cautat informatii despre ea: este noua si a mai fost cantata in turneul Editors din 2017. Au mai fost piese noi, “Magazine”, care nu m-a impresionat in mod deosebit sau “Hallelujah”, ambele confirmand directia electronica inspre care s-au indreptat pe ultimele albume.

“Sugar”, cu celebrul inceput cu baterie in stil Bjork – “Army of Me” sau, mai degraba, Led Zeppelin – “When the Leeve Breaks” a venit destul de repede, a doua piesa din set-list, sa ne incalzim un pic. O asteptam, a sunat brici!

Dar cel mai mult m-am bucurat pentru Smokers Outside the Hospital Doors”, care a curs foarte, foarte bine, la fel ca toate piesele din perioada lor mai veche, parca facute pentru live-uri: “Eat Raw Meat = Blood Drool”, “The Racing Rats”, “An End Has a Start”, “Blood” si “Munich”.

Au fost si de pe ultimul album cateva melodii, din care as remarca “Marching Orders” pentru ca pe restul se bazeaza prea mult pe tehnologie. Cu “Papillon” au terminat, subiect de pariuri in zona in care eram, pe tema daca va fi ultima sau nu.

In fine, nu va mai retin. Au fost minunati. Show cu artificii, confeti,muzica cantata foarte bine si cu emotie si un Tom Smith care se mira ca apaudam toata melodia in conditiile in care piesa era noua si n-o stiam.

Eu as fi incercat si un mosh pit, dar erau oameni prea cuminti in jurul meu. Aveti mai jos dovada ca am incercat (poza e facuta de telefon, de unul singur, iar arteziana aia era berea mea).

editors

Riverside – recenzie concert Artmania Festival 2017 Sibiu


Intr-un final, am reusit sa vad si eu Riverside live la Sibiu (foto: contul oficial de Facebook) si nu mi-a parut rau decat ca i-am vazut de-abia acum. Cand au venit la Bucuresti n-am fost, e prea aproape! Mie imi place sa ma blochez pe Valea Oltului.

Riverside concert Artmania Festival 2017

Riverside concert Artmania Festival 2017

Veniti dupa un an 2016 greu, odata cu moartea chitaristului Piotr Grudziński (pentru cine nu stie, aici sunt mai multe amanunte), Riverside a revenit la live-uri, dupa un moment de deruta. Membrii Riverside au luat in calcul o retragere, dupa cum au marturisit la concertul de la Sibiu, lovitura de ciocan nefiind chiar atat de usor de digerat. Intrebati-i pe The Architects sau, mai nou, Soundgarden. Dar din cele trei trupe amintite, macar doua, Riverside si The Architects, au hotarat sa continue.

Exista un sentiment de smerenie in ceea ce priveste trupa asta. Este evident din comportamentul frontman-ului Mariusz Duda pe scena, dar si in afara ei. Riverside a intrat pe scena traversand Piata Mare, printre fani, iar dupa concertul lor i-am vazut pe cativa urmarind festivalul, in continuare. Nu sunt staruri rock, nu dau cu chitara de pamant. Am vazut niste oameni normali pe scena.

Riverside Artmania Festival 2017 Sibiu

Riverside Artmania Festival 2017 Sibiu

“Second Life Syndrome” a fost aleasa pentru deschiderea show-ului lor, de pe albumul din 2005 cu acelasi nume (cu care eu i-am descoperit), un pic mai heavy decat restul. Este dintre favoritele publicului, fara doar si poate, pentru ca oamenii au reactionat imediat.

Piesele obisnuite pentru fiecare set Riverside n-au lipsit nici ele: “02 Panic Room” si “Conceiving You”. Cred ca Riverside va trebui intotdeauna sa le cante, iar la Sibiu ne-a facut versiuni fin modificate ale clasicelor lor.

De pe ultimul album in formula completa, “Love, Fear and the Time Machine”, ne-au cantat “Caterpillar and the Barbed Wire” si “Saturate Me”, iar concertul l-au incheiat cu “Escalator Shrine”. Da, doar atatea au fost, dar, vorba lui Mariusz Duda, macar sunt lungi.

Riverside concert  Artmania Festival 2017 Sibiu

Riverside concert Artmania Festival 2017 Sibiu

Ce-am vazut eu in acest week-end, la Artmania, a fost o trupa foarte frumoasa si un live impecabil. Pentru Riverside, adevarat provocare ramane insa trecerea peste tragedia pierderii unui membru de baza si a unui prieten. Ramane de vazut daca din punct de vedere componistic vor face fata, pentru ca live se descurca foarte bine. A fost o combinatie de sunete aproape perfecta.

Riverside concert  Artmania Festival 2017 Sibiu

Riverside concert Artmania Festival 2017 Sibiu

Super concert Gojira la Bucuresti – recenzie


Orice v-as spune de concertul asta este prea putin si prea sarac. Dar daca a doua zi, dupa concert, te trezesti si primul lucru pe care-l il faci e sa asculti piesele de aseara, e mai mult decat clar ca a fost fabulos!

gojira concert bucuresti

gojira concert bucuresti

Stiu ca multi stramba din nas numai cand aud ca Gojira (ambele foto: contul oficial de Facebook) este trupa frantuzeasca de metal. E adevarat ca metalul frantuzesc are reputatia vinului englezesc, ca sa-l parafrazez pe Lennon, insa francezii de la Gojira sunt departe de a fi adeptii conventiilor: versuri in engleza, pe scena, cu spectatorii, vorbesc in engleza, inregistreaza albumele in Statele Unite.

Ei au scapat de complexul trupelor frantuzesti de rock.

La un an de la aparitia “Magma” (de care v-am scris aici), Gojira a venit si la noi cu un set-list in majoritate de pe acest album, fara sa uite insa nici perioada mai veche, cu “From Mars to Sirius” sau “The Way of All Flesh”.

Inca de la deschiderea cu “Only Pain” era mai mult decat clar ca suntem unde trebuie. Pentru urmatoarea ora si jumatate nu numai ca nu au incetinit ritmul, dar au cantat ireprosabil melodii din intreaga discografie intr-un mod in care au coplesit pe toata lumea. Nu aveti idee cata energie emana “The Heaviest Matter of the Universe” live, una dintre cele mai cantate piese in concertele lor in ultimii ani sau cat de impecabile sunt “Flying Whales”, “Oroborus” sau “L’Enfant Sauvage”, piesele care au ajutat trupa sa-si faca un nume in metal.

gojira concert bucuresti

gojira concert bucuresti

Adaosurile venite de pe “Magma” si cantate nota cu nota asa cum le auzi si pe album au fost si ele extraordinare: “Stranded”, “The Shooting Star” sau “Silvera” suna chiar mai bine in concert decat pe inregistrari. 

Tot showul a fost insotit de proiectii de lumini la secunda si foarte frumos a fost si momentul schimbului de locuri intre cei doi frati Duplantier (voce si baterie), pentru cateva acorduri. Bisul a fost cu “Terittory” de la Sepultura.

Gojira a trecut deja de ani de zile de la titulatura de “probabil cea mai cunoscuta trupa de metal frantuzeasca” la “una dintre cele mai bune trupe ale metalului in acest moment” si datorita compozitiilor, dar si prestatiilor live. De fapt, exact asta face o trupa mare.

Greu de uitat concertul asta!