Judas Priest, Snow Patrol, Dave Matthews Band si, pentru ca sunt dintre martorii lui Maynard James Keenan, A Perfect Circle sunt dintre alegerile de la jumatatea unui an in care pare ca cel mai bun lucru a fost muzica.
10. Zeal & Ardor – Stranger Fruit
Amestecarea muzicilor blues, gospel si soul cu black-metal-ul pare o profanare pentru ascultatorii ultimei categorii. Pentru altii, a deschis o lume a posibilitatilor. Initial, format ca act solo de Manuel Gagneux (elvetian american), interesul imens și aprecierile revistelor de muzica a dus la transformarea Zeal & Ardor intr-o trupa care are turnee mondiale.
Si chiar merita, nu numai pentru “Stranger Fruit”, care este un album minunat, ci si pentru debutul “Devil Is Fine”, de acum cativa ani.
Va aud! Stiu ca ati gandit: “inca un hipster care vrea sa dilueze black-metal-ul!”.
9. Judas Priest – Firepower
Pentru ca am un mare respect pentru trupa asta, nu am cum sa nu amintesc de “Firepower”, care pastreaza standardul cu care ne-a obisnuit.
Are doar locul 9 pentru ca l-am mai ascultat o data. Se numeste “Ram It Down”.
8. Arctic Monkeys – Tranquility Base Hotel + Casino
Oamenii s-au suparat ca Arctic Monkeys n-a facut album de hit-uri.
Oamenii s-au suparat pe Metallica pentru ca a facut album de hit-uri.
Oamenii nu vor sa inteleaga ca nu poti canta aceeasi muzica toata viata.
Schimbarea de directie in compozitiile Arctic Monkeys m-a luat si pe mine prin surprindere, iar prima impresie m-a dus la intrebarea de ce nu au ascultat-o pe Tori Amos, daca tot o dadura pe pian?
Dupa cateva luni de ascultat “Tranquility Base Hotel + Casino”, insa, nu ai cum sa nu remarci marea incredere pe care Arctic Monkeys o are in propriile forte, facand o schimbare brusca si lansand un album fara un single anterior, pe modelul Radiohead din 2011, ca o invitatie la a termina cu playlisturile si a asculta albumul in intregime.
Pentru ca albumul nu este unul de hituri, de asta! Este unul care are o poveste, a unui star rock care se retrage pe Luna, la hotelul Tranquility Base.
Cea mai tare recenzie la albumul Arctic Monkeys ramane insa: “Sci-fi Spandau Ballet”.
7. Tremonti – A Dying Machine
Ma tot bantuie un gand: ca Mark Tremonti se tot perfectioneaza de-a lungul timpului pentru a-si cere in felul asta scuze pentru Creed.
Album foarte bun anul asta, v-am scris pe larg aici.
6. Sleep – The Sciences
Ce bine ca si-au adus aminte unde au pus iarba! Albumul “The Sciences” a fost lansat pe 4/20.
Legendele stoner metal-ului s-au intors dupa aproape doua decenii si tot cu un album-oda pentru iarba, satira si volum dat la maximum.
Cu titluri precum “Giza Butler”, ca omagiu pentru Geezer Butler – Black Sabbath, “Marijuanaut’s Theme” sau “The Botanist”, Cisneros ii saluta pe cultivatori.
5. Jack White – Boarding House Reach
Da, stiu ca toata lumea il considera pe Jack White strident, dar chiar si asa, imi place.
Isi joaca in continuare rolul de savant nebun al muzicii, aducand pe “Boarding House Reach” mult experimental si ceea ce vrea sa fie anvantgarda.
Inovator, creativ, fresh, indraznet si fara sa-i fie frica sa fie sensibil, Jack White le are pe toate!
Mai multe despre album v-am scris la momentul aparitiei.
4. Dave Matthews Band – Come Tomorrow
Este foarte frumos albumul proaspat lansat Dave Matthews Band, cu toate ca au renuntat la activismul din anii ’90.
Din nou, nu poti canta acelasi lucru o viata intreaga, ba chiar este indicat sa nu te inchistezi in propriile tipicarii.
Dave Matthews a ajuns la varsta la care s-a prins ca totul devine variatie pe aceeasi tema, asa ca a preferat un album de dragoste. Si i-a iesit foarte bine cu: “Samurai Cop (Oh Joy Begin)”, “Virginia in the Rain”, “Here On Out” sau “The Idea Of You”.
3. Snow Patrol – Wildness
Una dintre cele mai asteptate reveniri de anul asta, mai ales ca a fost si o supriza, Snow Patrol a reusit sa vina cu ceva nou, nu neaparat din punct de vedere muzical, cat, mai degraba, al temei.
“Wildness” ne aduce aminte de cat de tirani eram cand eram copii, pana cand am crescut si ne-am dat seama ca domnia noastra a trecut (“Empress”), ne pune intrebarile de care, de obicei, ne cam ferim (“What if This is Al the Love You Ever Get”) si ne face un update al fricilor (“Soon you’ll not remember anything, but soon neither will I”).
In rezumat, ne intreaba: “Si daca asta este tot?”.
2. Jonathan Davis – Black Labyrinth
Jonathan Davis are un ton distinctiv si este capabil sa amestece cu usurinta mai multe stiluri de compozitie si influente, asa ca este imposibil de ignorat. In plus, a fost o curiozitate pentru toata lumea, sa vada ce altceva decat Korn scoate Davis.
Metal, muzici cu influente optzeciste, orientale, industrial, post-punk, sunete agresive si versuri sincere, in “Black Labyrinth” veti gasi de multe ori contraste care se echilibreaza foarte bine.
Cel mai mult mi-au placut “Your God”, “Walk On By”, “Underneath My Skin”, “What It Is”, dar tot albumul, ca intreg, este foarte tare.
1. A Perfect Circle – Eat the Elephant
Pana la jumatatea anului, nu am auzit un album mai frumos, mai legat si mai dens decat “Eat the Elephant”.
V-am scris de ce, aici.
Like this:
Like Loading...
Este atmosferic, introspectiv, mai putin progresiv heavy decat precedentele, cu influente Pink Floyd (“River Down Below”) aduse in contextul actual.
Melodia “Rainier Fog” este un omagiu adus primului val de trupe grunge, de la sfarsitul anilor ‘80 (ei, Soundgarden, Mother Love Bone, Mudhoney, Screaming Trees, Nirvana), o vedere retrospectiva a ceea ce au fost, cu toate triumfurile si tragediile. 
