Biffy Clyro – “Ellipsis” – recenzie album


Deci, Biffy Clyro….

N-as putea sa spun exact momentul cand am inceput sa ascult constant trupa asta.

12985540_10154033878470030_2120447459012200857_n

Biffy Clyro – Ellipsis 2016

I-am avut in playlist la City FM, iar prima oara cand am ascultat “Mountains” n-am inteles nimic. M-au contrariat, nu sunt multe trupe de rock alternativ care au si elemente de progresiv. Am auzit-o inca o data si a treia oara si uite asa am ascultat si albumul ala frumos al lor de dinainte, din 2007, “Puzzle”, si de-atunci ma tot invart in jurul lor.

Cu surprindere, m-am trezit bucurandu-ma cand au aparut si in 2013 cu un album foarte bun, “Opossites”, pe care, de fapt, intr-un anumit fel, il continua cu cel nou, “Ellipsis”.

Pentru ca Biffy Clyro (ambele foto: pagina oficiala de Facebook) s-au intors in 2016 cu “Ellipsis”, inregistrat in Los Angeles cu producatorul Rich Costey (Franz Ferdinand, Muse).

Si daca voi mai lua vreodata in serios ce zic ei prin interviuri, sunt cel mai mare bou. Las asta scris aici sa ma fac de ras daca nu ma tin de cuvant.

Si asta pentru ca i-am crezut cand au zis ca vor face un album in care vor schimba multe, ca sunt influentati de A$AP Rocky si alte baliverne. Dupa ce am mai citit cateva interviuri vizavi de numele lor caraghios, interviuri in care explica de fiecare data altfel originea numelui lor (ca e un fotbalist din evul mediu, ca vine de la un stilou, ca aia, ca ailalta), am inceput sa inteleg ca la varsta mea ar trebui sa fiu mai putin credula.

Biffy Clyro album Ellipsis 2016

Si asta pentru ca nu exista schimbari majore in noul album Biffy Clyro. Este Biffy clasic, rock clasic, indie, rock alternativ, elemente multe de progresiv, heavy pe alocuri sau un fel de pop-rock agresiv. Si e foarte bine!

Daca ati ascultat cele trei single-uri de pe album, v-ati facut deja o idee corecta despre el: “Wolves Of Winter” are multe elemente de new-prog, “Animal Style” este mai heavy, in timp ce Flammable este un pop cu chitara, mai apasat.

Mi-a mai placut de pe “Ellipsis” “People”, “Medicine”, doua piese lente, gen cu care, de altfel, Biffy Clyro s-au descurcat intotdeauna bine. Vezi “God And Satan”.

Insa cea mai ciudata melodie pe album este “Small Wishes”. Versuri de genul “I saw a man, he stole our national thunder/ He had to leave on a glorious ride” si “I see a land, they’ll never show/ Cause this is not what we chose” sunt o declaratie de independenta a Scotiei.

Liric, mare parte din “Ellipsis” s-a nascut din lupta Lui Simon Neil cu depresia. Si exact asa suna: un pic furios si deznadajduit.

Ca impresie generala, e un album cu care nu vor castiga fani noi, insa ii vor multumi si ferici pe cei nisati. Ca si in cazul Muse cu “Drones”, “Ellipsis” nu cred ca va fi un album definitoriu cariera, cam cum a fost “Puzzle”.

Astept sa vad cum vor suna live, la Spellground. Ma duc special pentru ei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s