Dintre cei doi Alter Bridge care au lansat albume in acest an, Myles Kennedy si Mark Tremonti, il aleg pe cel din urma pentru ca a nimerit cel mai bun album al lui de pana acum. “A Dying Machine” este primul lui album de hard, cu cateva momente de metal. Chitara ramane insa semnatura lui. Nu e nicio scapare!
Imi place de Tremonti ca are grija sa nu se repete (prea mult), iar asta inseamna ca nu trebuie sa va asteptati la metalele pe care le-a incercat in toate formele pe albumele anterioare, ci la un sound mai variat.
Dupa patru albume, grupul lui Tremonti vine de data aceasta cu un album conceptual (foto cover: Facebookul lor), care vorbeste de razboiul dintre oameni și cyborgi (cu un bonus, un roman care urmeaza sa fie lansat).
Sunt insa si momente in care Tremonti isi aduce aminte ca e fan thrash, cum este piesa de titlu, “A Dying Machine”, “Throw Them to the Lions”, “Bringer of War” sau “Take You With Me”, unde nu se poate abtine sa nu-si incordeze muschii.
Dar, in mare, “A Dying Machine” este un album mult mai melodios, cu un accent mai mare pe partea lirica si pe performante vocale ale lui Mark Tremonti. Din punct de vedere muzical, hook-ul principal este atmosfera incarcata emotional, fara a deveni prea sentimentala (“The First the Last”, “Trust”, “As the Silence Becomes Me”).
Chiar daca ii gasesc defectul ca este cam lung, “A Dying Machine” este un album foarte placut pe care Mark Tremonti isi arata calibrul.
Minds Under Construction 
Leave a comment