10 albume mari care fac 25 de ani in 2016


In fine, reusesc si eu sa public articolul asta scris inca de asta toamna. Inca suntem in 2016, deci „Nevermind” – Nirvana, „Metallica” – Metallica , „Innuendo” – Queen sau „Use Your Illusion I and II” – GNR implinesc 25 de ani. Chiar, au trecut 25 de ani?

Dupa enumerarea de albume de mai jos, 1991 pare cel mai bun an pentru muzica. Sunt sigura ca au mai fost si altii la fel de spectaculosi, insa astazi serbam 10 albume care au schimbat muzica rock, fiecare in felul lui, aparute in 1991.

Nu este un top, este doar o aducere aminte a zece mari albume.

1. Nirvana – Nevermind

Nirvana Nevermind 1991

Nirvana Nevermind 1991

De albumul Nirvana din 1991 v-am mai scris in ziua in care l-am sarbatorit.

In plus fata de ce am amintit acolo, as mai avea de spus ca „Nevermind” a sintetizat in esenta muzica a zeci de trupe underground care au fost ignorate de publicul larg de rock ani de zile. Sau, asa cum spunea Maynard James Keenan recent, succesul Nirvana s-a datorat si timing-ului.

Ne pare rau Faith No More, The Stooges sau Pixies, n-ati avut noroc!

2. Pearl Jam – Ten

In continuare, mi se pare cel mai bun album al lor, dar “Ten” nu este un oricare album, ci unul de debut pentru una dintre trupele care aveau sa faca parte din Seattle’s Big Four (Nirvana, Soundgarden, Alice in Chains si Pearl Jam).

Este vorba de miscarea iscata ca protest impotriva hair-metalului, cu Warrant, Europe, White Lion, Great White drept reprezentanti, dar si o multime de alte trupe cu o muzica foarte sterila, grupuri care au luat nastere la sfarsitul anilor ’80 si care au facut mai apoi pui.

Pe 27 august 1991, Epic a lansat albumul “Ten”, numit astfel dupa fostul nume al trupei, luat dupa nr. de la tricou al jucatorului din NBA Mookie Blaylock.

„Ten” a reusit sa ajunga abia peste 1 an de la lansare pe locul al 2-lea Billboard 200, dar a devenit intre timp nu numai un album rock foarte bine vandut, ci si unul foarte influent. Daca va spun ca „Ten” a aparut inainte ca termenul „grunge” sa intre in vocabularul popular, va dati seama cam cat de influent a fost.

3. Ozzy Osbourne – No More Tears

„No More Tears” este unul dintre cele mai de succes albume din cariera solo a lui Ozzy. La vremea respectiva, Ozzy se lupta cu alcoolismul si chiar declara ca atunci cand a compus melodia de titlu era complet beat si-atunci a venit cu acel riff, care-a prins. Pe parcursul inregistrarii discului s-a hotarat sa se lase de baut, iar intregul album a devenit o munca foarte grea si chinuitoare pentru el. Atat de greu, incat a hotarat sa se retraga din muzica odata ce termina promovarea prin turneu. S-a razgandit si intre timp s-a mai dezmeticit, declarand ca este unul dintre albumele lui solo preferate.

“No More Tears”, care a beneficiat de contributia chitaristului Zakk Wylde si patru cantece scrise alaturi de solistul Motorhead, Lemmy, a fost lansat pe 17 septembrie 1991 si a ajuns in topurile mainstream.

Dar cred ca cel mai important lucru pe care l-a realizat acest album a fost sa-l aduca pe Ozzy in muzica anilor ‘90 si sa sune excelent si dupa 25 de ani.

4. U2 – Achtung Baby

In 1991, cei de la U2 erau deja superstaruri, asta datorita anilor ‘80 si a albumelor cu un sound foarte fresh de atunci.

Cu „Achtung Baby” cred ca au vrut mai mult sa schimbe tot ce au construit pana atunci, iar acum, daca ne uitam in urma, intelegem de ce, prin prisma a ceea ce au ajuns. Pentru mine, „Achtung Baby” e albumul cu care U2 a cotit-o catre un sound mult mai comercial si ultimul mare album al lor. Stiu ca pentru multi U2 sunt niste zei, insa Achtung Baby este ultimul disc pe care chiar au avut chef sa cante si inca au mai avut lucruri de spus.
Suna inca bine, sa stiti!

5. Genesis – I Can’t Dance

„I Can’t Dance” a fost lansat la finalul anului 1991 si a devenit apoi cel mai bine vandut album al grupului Genesis. Este ultimul album cu Phil Collins, plecat oficial din Genesis in 1996.

Albumul s-a materializat in vanzari de zeci de milioane, turnee care au umplut stadioane si o multime de hituri care au beneficiat si de videoclipuri facute cu umor. Genesis a fost o masina foarte buna de marketing la inceputul anilor ’90 (sponsorizata de Volkswagen, de altfel).

6. REM – Out of Time

Cea mai mare mostenire muzicala a anului 1991 ramane faptul ca rockul alternativ a fost descoperit unui public foarte larg. Si cred ca REM este trupa care a facut primul si cel mai important pas in acest sens.

Pe langa albume constant bune, REM a fost trupa care a deschis drumul ca trupele de alternativ sa concerteze la festivalurile mari. O intreaga generatie de tineri ale carei gusturi nu erau bagate in seama s-a trezit cu trupele favorite iesite din underground, direct pe MTV.

„Out of Time” a insemnat o schimbare pentru REM nu numai din punctul de vedere al modului cum compuneau, acum facand melodii mai mult pentru instrumente reci, spre deosebire de compozitiile anterioare, ci si din punct de vedere liric. Michael Stipe era recunoscut pentru versurile sale cu conotatii politice sau pentru activismul sau, insa pe discul din ’91 subiectele abordate au fost din cele cu care rezoneaza toata lumea: de exemplu, „Losing My Religion” este despre o dragoste neimpartasita.

„Out of Time”, cu „Losing My Religion”, „Radio Song” sau „Near Wild Heaven”, ramane un album foarte frumos si acum, spre deosebire de multe altele ale epocii, care par prafuite.

7. Red Hot Chili Peppers – Blood Sugar Sex Magik

Nu ar fi „Blood Sugar Sex Magik” singurul exemplu ca odata cu succesul nu toate lucrurile sunt asa cum te-ai asteptat: Kurt Cobain a fost coplesit de succesul pe care si l-a dorit, Amy Winehouse nu a stiut cum sa managerieze o celebritate care apoi a sufocat-o, iar chitaristul RHCP, John Frusciante, a plecat din trupa, neimpacandu-se cu popularitatea imensa a albumului. Nu degeaba aduc aminte de el, pentru ca pentru multi RHCP are doua mari ere: Frusciante si post-Frusciante.

Primul album RHCP pentru noul lor label, Warner Bros., si primul cu producatorul Rick Rubin (inca producator de top in SUA), „Blood Sugar Sex Magik” a dat patru hit-uri majore si a continuat sa vanda foarte bine pana astazi. Ca si in cazul REM de mai sus, temele au fost un pic schimbate in unele pentru un public mai larg, iar „Blood Sugar Sex Magik” a facut ca Red Hot Chili Peppers sa devina mai mult decat trupa cu cei patru tipi galagiosi cu sosete in loc de chiloti.

8. Metallica – Metallica (The Black Album)

Nu stiu daca mai este ceva de spus despre albumul asta, pe bune acum! Stiu ca multi spun ca este albumul cu care toti cocalarii au inceput sa fie brusc metalisti si, da, chiar este albumul cu care Metallica a dat primul semnal de despartire partiala de thrash si castigarea unei audiente mainstream. Cu riscul de a pierde fani ale albumelor de inceput, Metallica a venit cu un album produs foarte atent, plin de imnuri si, mai ales, balade.

Sa nu uitam nici contextul in care Metallica a venit cu acest album: la inceput de ani ‘90 vorbeam mai degraba de un declin al metalului, nu atat de pronuntat in 1991, poate, dar foarte vizibil din 1993 incolo.

Oricum ar fi, cred ca scopul Metallica a fost atins la acel moment: discul a petrecut 307 saptamani in topul american al vanzarilor de albume, fiind pe locul al treilea dupa „The Dark Side of the Moon” – Pink Floyd si „Tapestry” – Carole King. Asta e mainstream!

Ca sa vedeti cam care este diferenta de vanzari dintre acest album si celelalte albume ale lor, aveti aici o statistica.

9. Guns N’ Roses – Use Your Illusion I & II

La momentul 1991, Guns N’ Roses era una dintre acele trupe care primeau toata atentia.  Lansarea albumului/ albumelor a insemnat un eveniment pentru fanii GNR, iar despre isteria creata la momentul respectiv a scris NY Times.

Titlul albumului l-am scris ca pe caseta mea poloneza, cumparata din Piata Romana, insa la momentul Septembrie 1991, „Use Your Illusion” nu a fost lansat ca dublu-album, ci doua discuri separate, dar cu aceeasi coperta. A fost unul dintre multele momente de aroganta. Ambele albume au ajuns pe primele doua pozitii ale topului american, cu vanzari colosale fiecare. Dar „Use Your Illusion” a insemnat si albumul pe care apoi nici Axl Rose, nici Slash n-au mai reusit sa-l ajunga din urma, orice au facut. Bine ca s-au impacat!

10. Queen – Innuendo

„Innuendo” fusese programat pentru lansare la Craciunul din 1990, dar cum Freddie Mercury avea probleme de sanatate din ce in ce mai grave, pana la urma a fost amanat pentru 1991.

Pentru fanii Queen, „Innuendo” a fost la vremea respectiva un fel de intoarcere la radacini, cu compozitii mai complexe, grandioase chiar (pe melodia de titlu) decat cele de pe discurile de final de ani ‘80.

De vanzari nu va spun pentru ca stiti ce a urmat dupa moartea lui Freddie Mercury. De altfel, motivul pentru care nu a vrut sa anunte boala de care suferea de la sfarsitul anilor ‘80 a fost: „I don’t want people buying our fucking records out of sympathy”, dupa cum povestea multi ani mai tarziu Brian May.

Si nu, nu Freddie Mercury a scris “The Show Must Gon On”, ci Brian May.

Un gând despre “10 albume mari care fac 25 de ani in 2016

  1. Pingback: Leapsa cinefila: 3 filme de vazut – Movie Zone

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s