10 albume mari care fac 25 de ani in 2017

1. Pantera – Vulgar Display of Power

“Vulgar Display of Power” le-a aratat tuturor din muzica cum poti vinde stadioane intregi fara sa ai macar o melodie pe radio.

Contextul era urmatorul: Metallica taman scosese albumul care a transformat toti cocalarii in metalisti, Megadeth incerca sa-i ajunga din urma, Anthrax se pregatea pentru episodul cu Joey Belladonna.

Pantera a vrut sa faca cel mai heavy album al tuturor timpurilor.

2. Rage Against the Machine – Rage Against the Machine

Inca de la prima piesa, “Bombtrack”, primesti niste palme peste fata si asta este marea smecherie cu acest album. Versurile lui Zach de la Rocha, riffurile lui Tom Morello, adrenalina si influentele Led Zeppelin sunt punctele forte ale unui album care este mult mai mare acum decat revolutia pe care a iscat-o atunci.

3. REM – Automatic For the People

REM s-a intors in 1992 cu o capodopera a melancoliei. “Automatic For the People” are, spre deosebire de predecesorul sau, mai multe piese acustice si lucreaza intr-o mai mare masura la nivelul emotiei. Poate si de asta a fost mai de succes.

“Nightswimming”, “Drive”, “Everybody Hurts” si “Try Not to Breathe”, inregistrate intial pentru albumul anterior, au dat tonul noului disc, cu aranjamente orchestrale facute de Jon Paul Jones, Led Zeppelin. 

4. Peter Gabriel – Us

Un album de neratat pentru “Come Talk To Me” (scrisa pentru fiica lui Gabriel), “Love To Be Loved”, “Blood Of Eden” (backing vocals Sinéad O’Connor), “Steam” si pentru un intreg mood pe care ti-l induce, cu world music, pop si felul ala de muzica pe care numai Gabriel l-a cantat.

Favorita mea este, de la departare, “Digging In The Dirt”, melodia cu care l-am descoperit pe Peter Gabriel.

5. Alice In Chains – Dirt

Alice In Chains Dirt album 1992

Alice In Chains, creditati de multi cu inventarea genului metal alternativ, au scos la un final de Septembrie 1992 un album cu foarte multe influente traditionale, heavy metal si alternativ, dar mai ales foarte dark.

Layne Staley se afla in mijlocul luptei sale constante cu abuzul de droguri, renuntase la a se mai interna, iar ceilalti membri nu stateau nici ei pe roze, luptandu-se cu dependentele si depresia. Nu s-au suparat sa-si puna sufletul pe tava pe acest album.

“Dirt” a dat cinci single-uri: “Them Bones”, “Down in a Hole”, “Rooster”, “Angry Chair” si “Would?”, ultimul pentru Andrew Wood, vocalul Mother Love Bone, mort in urma unei supradoze in 1990.

6. Roger Waters – Amused to Death

“Amused to Death”, pentru mine, cel mai bun album solo al lui Waters, este si el unul conceptual, de data aceasta punand in discutie efectele mass-media si ale televiziunii asupra societatii.

Pentru ca cei de la Pink Floyd sunt recunoscuti a fi vizionari, va spun doar ca albumul se termina cu melodia de titlu, in care ni se povesteste cum vor veni extraterestrii si ne vor gasi grupati in jurul televizorului. Merge si cu telefonul/ calculatorul.

“This species has amused itself to death”. Pace tuturor, take me, take me!

7. Faith No More – Angel Dust

Pentru americani unul dintre cele mai proaste albume Faith No More, pentru restul lumii, unul dintre cele mai bune. “Angel Dust” a venit dupa mult mai comercialul The Real Thing, cu toate ca “Midlife Crisis” se aseamana foarte mult cu stilul albumului precedent.

Un disc provocator, ca doar vorbim de Faith No More, cu piese despre sexul oral (“Be Aggresive”) sau despre staruri porno (“Jizzlobber”) si cu o mare durere in cur din partea lor privind succesul.

8. The Cure – Wish

Nu stiu daca “Disintegration” (1989) este cel mai bun album al lor, dar este cel mai matur: ultimul din anii ’80 si ultimul din perioada lor clasica. Pana atunci, The Cure era o trupa-cult, insa cu “Wish” a reusit sa ajunga in mainstream si pe piata americana. E un album frumos, mai pop si mai vesel, orice ar insemna asta la The Cure.

9. Stone Temple Pilots – Core

Cu “Creep” si “Plush”, ultimul devenit unul dintre cele mai mari hituri ale anilor ’90, Stone Temple Pilots debuta in 1992.

Uitandu-ne acum in urma la toate tragediile care au lovit Stone Temple Pilots (destramari, moartea a doi solisti de marca), cred ca o reascultare a “Core” este buna pentru a ne aduce aminte de optimismul si ambitia cu care incepusera.

10. Megadeth – Countdown to Extinction

In incercarea lui disperata de a egala succesul Metallica, Dave Mustaine a reusit alaturi de Megadeth, in 1992, cel mai de succes album din punct de vedere comercial. Accesibilitatea “Countdown to Extinction” a dat nastere insa la numeroase dispute intre fani.

Tatal haterelii si-a gasit hateri.