David Gilmour – Live at Pompeii – film-concert 2017


David Gilmour s-a intors in 2016 la Pompei pentru doua concerte din turneul sau “Rattle That Lock”, la 45 de ani de cand, alaturi de ceilalti colegi de la Pink Floyd, concertau intr-un amfiteatru gol pentru filmul anti-Woodstock “Pink Floyd: Live at Pompeii”.

David Gilmour Live At Pompeii

David Gilmour Live At Pompeii

De data aceasta, a facut un film mai putin experimental, punandu-l in mainile regizorului Gavin Elder, cu care a filmat anterior filmul din 2008, “Live in Gdańsk”. Regizor care povestea intr-un interviu ca a planifica un concert intr-un amfiteatru inseamna luni de zile de pregatire inainte si este, de fapt, un efort imens, asta insemnand inclusiv construirea unui drum temporar pentru a putea aduce echipamentele.

Putin emotionat, dupa cum ne povesteste la inceputul filmului, Gilmour a deschis concertul cu instrumentala “5 A.M.” chiar in momentul in care soarele apunea, pentru a-i face pe plac regizorului, care voia sa surprinda momentul si in ciuda celor de la lumini, care voiau sa inceapa pe intuneric.

Iar pe masura ce soarele apune, efectele de lumini devin mai spectaculoase si veti vedea toate simbolurile legate de Pink Floyd: oglizi uriase, proiectii din videoclipurile trupei, din filmul original, din 1972, al lui Maben, lasere verzi si rosii, artificii programate la secunda, pe muzica.

Piesele din cariera solo domina in prima parte a show-ului, fiind intercalate cu cateva Floyd, pentru ca apoi proportia sa fie inversa.

“One of These Days” a sunat fabulos si exact cand ma gandeam ca ar merge si un “Sorrow”, atunci a inceput.

The Dark Side of the Moon” are o bucata buna din show, cu “The Great Gig In the Sky” (cu trei solisti de culoare, doua femei si un barbat, care au preluat bucata originala a lui Clare Torry), “Time / Breathe (In the Air)” sau “Money”. A fost si Shine On You Crazy Diamond (Pts. 1-5)” sau “The Blue”, pentru Richard Wright, asa cum, tot in memoria lui, nu a fost “Echoes” pentru ca nu ai cum sa inveti pe cineva sa cante piesa, dupa cum ne spunea David Gilmour intr-un interviu.

Nu o sa ma apuc acum sa va spun ca suna impecabil, multi ati vazut cum suna live, iar o proiectie nu are cum sa bata vreodata un concert. O sa inchei insa remarcand cat de senin era David Gilmour. Mi-ar placea sa fim asa la anii lui.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s