Radiohead cinematic

Pornind de la ea și gândindu-mă în urmă la cât de multe filme au devenit mai bune cu muzica cinematografică a Radiohead și cum tendința cineaștilor de a le folosi muzica nu dă semne de încetinire pe parcursul timpului, am scos mai jos câteva exemple în care Radiohead și cinematografia au fost suflete pereche.

1. „Romeo + Julieta” de Baz Luhrmann are loc în epoca modernă, dar folosește scenariul original al piesei lui Shakespeare. Filmul a apărut în 1996 și îi are pe Leonardo DiCaprio în rolul Romeo și Claire Danes în rolul Julietei.
   
   „Talk Show Host” de la Radiohead se aude în timpul scenei de prezentare a lui Romeo, în timp ce balada melancolică „Exit Music (For A Film)” este redată peste genericul de închidere a filmului. Ultima poate fi auzită și într-un episod din „Black Mirror: Shut Up and Dance”.

2. „The Prestige”, regizat de Christopher Nolan și lansat în 2006, include melodia “Analyse” a lui Thom Yorke, marcând a doua colaborare între muzica Radiohead și un film regizat de Nolan, prima fiind în filmul său anterior, “Memento”.

În „Memento” se aude o versiune extinsă a melodiei „Treefingers” a trupei Radiohead. Inițial, Nolan a dorit ca piesa “Paranoid Android” să fie folosită, însă a considerat că drepturile de autor pentru aceasta erau prea costisitoare pentru un film cu un buget redus.

3. În thrillerul distopic “Children of Men” din 2006, regizat de Alfonso Cuarón, melodia “Life in a Glasshouse” a trupei Radiohead este auzită în fundalul scenei din casa lui Jasper Palmer, caricaturistului politic pensionat și dealer de iarbă, interpretat de Michael Caine.

În timp ce protagonistul Clive Owen se ascunde de lumea oribilă exterioară în casa retrasă a lui Palmer, „Life in a Glasshouse” cântă liniștită și ironic în fundal.

Piesa nu este inclusă însă în coloana sonoră oficială a filmului.

4. Nu lipsește dragostea pentru Radiohead la HBO. În „Six Feet Under” – nu se poate să nu fi văzut serialul -, pe măsură ce familia se adună pentru a arunca obiectele în plus, Claire Fisher are ideea strălucită să-și poziționeze combina (remember combină?) pe pervazul ferestrei și ce ar trebui să cânte? „Lucky”. Umor negru, muzică sumbră.
   

Vis-a-vis de versul “We are standing on the edge”, Thom Yorke a explicat:

“Istoria timpurilor noastre îmi amintește de acele personaje Walt Disney care se aruncă nebunește peste marginea unei prăpăstii, fără să o vadă. Puterea imaginației lor îi ține sus în aer, dar îndată ce se uită în jos și își dau seama unde sunt, cad”.

5. Am lăsat la final colaborările lui Johnny Greenwood cu Paul Thomas Anderson, pentru că sunt cele mai cunoscute. Chitaristul de la Radiohead a compus partituri originale pentru patru dintre filmele regizorului, „There Will Be Blood”, „Inherent Vice”, „Phantom Thread” și „The Master”, ultima fiind favorita muzicianului, după cum spune într-un interviu pentru NME.

Jonny Greenwood a explicat și de ce îl preferă pe Anderson la proiectele cinematografice, în același interviu:

“Este un adevărat polivalent – de la scenarii și cinematografie, până la poveste, umor, romantism, ciudățenii și autenticitate.

Nu există nimeni în industrie ca el: poate că există indivizi cu abilități individuale remarcabile, sau chiar superioare, dar nimeni nu îmbină toate aceste calități într-un întreg, ca Paul. Este chiar o binecuvântare că nu se descurcă prea bine la instrumente muzicale; asta îmi mai păstrează și mie un loc de muncă”.

Videoclupruile „Daydreaming”, „Present Tense”, „The Numbers” ale Radiohead au fost regizate de Paul Thomas Anderson.