Cele mai bune albume rock pe 2015


Gusturile nu se discuta. Cred ca expresia ar trebui usor schimbata in “gusturile nu se disputa”, pentru ca eu, mai jos, vin cu argumentele si sentimentele mele, deci discut, pentru alegerile pe care le-am facut in acest an. 

Albumele rock ale anului 2015

Aveti mai jos un top personal al muzicilor celor mai frumoase din rock pe 2015. Este o parere personala, deci luati-o ca atare.

Daca locul 1 este batut in cuie, restul clasamentului ar sta cu totul altfel peste o luna, sunt sigura. Dar, pentru momentul la care vorbim, topul celor mai bune albume rock pe 2015 sta astfel:


15. Alternosfera – Haosoleum

Alternosfera Haosoleum 2015Nu-mi mai aduc aminte cand au aparut, dar cand i-am ascultat prima data m-am bucurat ca nu sunt inca o trupa din Republica Moldova care canta muzica populara la chitara. Iata un castig, mi-am spus. Mai departe, insa, nu inteleg cum de n-au facut pana acum adepti. In fine, nu-i timpul pierdut, mai ales ca popularitatea lor in Romania este foarte mare.

“Din pacate” e geniala si daca ar fi numai ea pe album, tot ar trebui sa-i califice pentru albumele anului. Am mai remarcat si piesa de titlu, pe langa “Drumul tristetilor (Part II)”. Acelasi rock melodios si versuri intortocheate. Si trebuie sa mergeti la concertele lor neaparat ca sa intrati in haosoleum-ul lor, adica in Mausoleul haosului.


14. Alabama Shakes – Sound & Color

Alabama Shakes – Sound and Color 2015I-am descoperit din greseala si mi-au placut. Am si eu ciudateniile mele, de exemplu, imi place Otis Redding cu “Sittin’ On the Dock of the Bay”.

Nu-i vazusem (nu ma uit la videoclipuri decat accidental), nu stiam cine sunt, insa sound-ul retro de pe “Don’t Wanna Fight” mi-a placut.

Toate piesele sunt compuse pe solista Brittany Howard, centrul universului trupei, a carei muzica am ascultat-o cu alti ochi in momentul in care mi-am dat seama ca e femeie. Aici puteti rade un pic. Oricum, fata are o voce senzationala, iar albumul este exact dupa cum ii spune numele, nu dupa cum arata coperta.


11. Shinedown – Threat to Survival

Shinedown Threat to Survival 2015Mi-au placut foarte mult pe “The Sound of Madness”, dar e ceva vreme de atunci. “Threat to Survival” este un album de rock clasic adus in actualitate, pentru ca rockul clasic nu e numai vechi. Sigur, le poti gasi defectul ca sunt usor comerciali, dar le poti gasi si calitatea ca reusesc sa faca unele din cele mai energice piese rock.

“Threat to Survival” nu este un “musai” din discografia lor, insa e un album bun, lucrat frumos si cantat serios pentru ca vedeta tot vocalul Brent Smith ramane. Aveti pe album elemente de blues, de hard-rock, de post-grunge, cam ce canta ei de obicei, daca ne facem acum ca uitam albumul din 2012. Sa vorbim frumos, zic.


12. Muse – Drones

Muse Drones 2015

Muse Drones 2015

Imi place mie Muse, insa spre deosebire de tot ce-au facut pana acum, nu au venit cu ceva nou.

Sigur, au avut succes, au ajuns  pe primul loc si in Marea Britanie, si in SUA, ceea ce nu-i de ici de colo, insa mi s-a parut un album comercial si de jumatate incolo monoton. Inspiratia din “1984” a lui George Orwell se vede din nou si pe “Drones”, cu cliseul deja “You and I against the world” de pe “Aftermath” sau cu tema spalarii creierelor de pe “Defector”. Este o continuare a progresivei “Knights of Cydonia” de pe “The Resistance”, insa mult mai putin inspirata din punct de vedere muzical.

E un album de piese luate separat, insa per total e un pic dezamagitor, in sensul ca nu este un pas inainte in muzica pentru ei. Ne-au obisnuit rau, ce sa le fac…


11. Mumford & Sons – Wilder Mind

Mumford & Sons Wilder Mind 2015Daca ascultați “The Wolf”, “Snake Eyes” sau “Ditmas” intr-un moment vulnerabil, va garantez ca veti asculta tot albumul. Slava Domnului, reusesc sa vorbeasca de relatii esuate, ratari si iubiri imposibile fara sa fie patetici, ceea ce sa stiti ca nu-i asa usor. Doar aveti si voi Facebook.

Cred ca principalele calitati ale albumului sunt unitatea si armonia. Sound-ul este unul molcom, fara schimbări de ritm, cu piese construite frumos, corect.

Si mai au o calitate mare pe discul asta: au renuntat la banjo. Sigur, mai avem un Coldplay, dar va anunt ca nu mai canta din 2000.


10. Faith No More – Sol Invictus

Faith No More Sol Invictus 2015Nu e cel mai bun album al lor, insa e unul bun, venit dupa ani de zile de hibernare si cu cel putin doua piese remarcabile: “Superhero” si “Matador”. Cu toate ca luni de zile le-am cantat unora “Motherfucker”. Nici “Cone Of Shame” nu este de lepadat.

Mike Patton isi apara coroana castigata cu multi ani in urma de cel mai bun vocalist al generatiei sale si-si continua pasa filosofica pe Sunny Side Up”. Sa filosofezi pe tema oualor nu e asa simplu…

Mai am si o mentiune speciala pentru Goud, care a si produs albumul si le-a dat tuturor adunarea pentru reuniune. E foarte bine ca au reusit sa lase in urma orgoliile, sa-si puna de acord interesele aparent incompatibile si sa-si construiasca un nou sound, “hipnotic si gotic”, dupa descrierea aproape jurnalistica pe care Billy Gould a facut-o albumuluiIntoarcerea din partea unei trupe care n-a facut compromisuri si nu s-a aplecat e benefica pentru muzica, oricum s-ar numi trupa. 


9. Five Finger Death Punch – Got Your Six

Five Finger Death Punch - Got Your Six 2015Dar stiu ca sunt perseverenti! Cei de la Five Finger Death Punch merg pe aceeasi linie ca pe precedentul album, “The Wrong Side of Heaven and the Righteous Side of Hell”,care a generat hituri de radio si milioane de vizualizari pe Youtube, dupa reteta bine cunoscuta a producatorului Kevin Churko (domnul cu Disturbed si Papa Roach, printre altii): agresivitate, atitudine si heavy-metal pur. La acelasi lucru m-am asteptat si pe “Got Your Six” si asta am primit, plus traditionala balada, aici “Diggin’ My Own Grave”.

Problema e ca au inceput sa devina previzibili, asa ca dl. Churko trebuie sa mai scoata ceva din palarie. Insa pentru “The Bleeding”, ii iert orice ar face. N-am baut alcool, pe cuvant!


8. Bring Me the Horizon – That’s the Spirit!

Bring Me the Horizon - That’s the Spirit! 2015Parca s-au mai inmuiat. Sau, ca sa ma exprim precum criticii de specialitate, sound-ul lor a evoluat. Adica s-au inmuiat, au melodii mai accesibile, au si multe influente electronice pe album.

Dupa ce la inceputul anului Fall Out Boy veneau cu un album cu care rupeau, Bring Me The Horizon i-au luat. De altfel, un lucru extraodinar s-a intamplat: luni intregi, in topul britanic al single-urilor rock din Marea Britanie, Bring Me the Horizon si Fall Out Boy au avut primele 5 locuri pe care si le tot schimbau intre ele, iar acum daca intrati pe top, tot au mai ramas doua melodii. Practic vorbind, din Iulie incoace, cu mici exceptii, n-a mai existat nimeni in afara de cele doua trupe.

Totusi, am ales albumul “That’s the Spirit!” si nu American Beauty/American Psycho” al Fall Out Boy pentru ca Bring Me the Horizon nu suna ca niste pusti fugiti de-acasa.


7. The Prodigy – The Day Is My Enemy

The Prodigy - The Day Is My Enemy 2015

The Prodigy The Day Is My Enemy 2015

Prodigy canta deja pe pilot automat. Cand incep stii imediat ca ei sunt, n-ai cum sa-i confunzi dupa atatia ani in care au devenit un standard. Totusi, in acest an par mai suparati, cu elemente de punk subtil (sau nu) introduse pe parcursul intregului album. Sunt furiosi pe cum arata muzica, pe cum ar fi trebuit sa arate daca nu ne-am fi pricopsit pe cap cu atatea Madonne care ies pe banda rulanta, uniformizate si sablonate. E o muzica de protest pe care o tot canta si te astepti sa se inmoaie de-a lungul timpului, dar din fericire nu se intampla asta.

Foarte tare albumul lor de anul asta. N-am idee de unde-si găsesc forta si furia dupa 20 de ani, dar atat timp cat o fac, e bine pentru noi. Daca nu ar fi fost un an atat de bun din punct de vedere muzical, cred c-ar fi prins chiar un loc mai bun in preferintele de final de an. E un album pentru colectie.


6. Puscifer – Money Shot

Puscifer - Money Shot album 2015

coperta Puscifer – Money Shot album 2015

E deja al treilea album in care egoul si Keenan schimba retete (ca asta a declarat el ca este Puscifer). Dar mai bine sa schimbe retete singur decat sa taca, ca vad ca cu Tool nu mai spune nimic, in afara de glume pe Facebook. Totusi, au umor si astept glumele lor cam la fel de mult ca un nou album Tool.

Ca si Maynard James Keenan are umor, se poate vedea si din coperta “Money Shot” sau din piese precum “Life of Brian (Apparently You Haven’t Seen)”. (Surpriza, l-am vazut!) Avem pe el tempouri lente, influente electronice, voci care se completeaza minunat (Keenan si Carina Round). Cele doua sclipiri de geniu ale albumului sunt “Grand Canyon”, primul single si “The Remedy”, o piesa cu un mesaj in stilul Maynard Keenan: “you speak like someone who has never been smacked in the fucking mouth; but that’s okay we have the remedy.”

E adevarat, e cam amestecat discul, parca ii lipseste unitatea, insa complexitatea instrumentala, atmosfera, inventivitatea si umorul sunt printre punctele forte.


5. Bullet For My Valentine – Venom

Bullet For My Valentine – Venom 2015Am ajuns la categoria grea, la metalcore, la riffuri de thrash si melodic death, ritmul rapid de tobe si stil vocal agresiv. Al cincilea (deja?) album al trupei galeze Bullet For My Valentine, “Venom” e un material solid, bine facut. Singura problema pe care i-o gasesc trupei e ca, precum in cazul Five Finger Death Punch, incepe sa devina previzibila. Ca sa vad si partea plina a paharului: sunt sigura ca inca n-au dat totul si ca vor mai avea lucruri de spus in anii urmatori. 

Printre melodiile forte sunt cea de deschidere, “V”, “No Way Out”, iar The Harder the Heart (The Harder It Breaks)” e adrenalina curata. Nu mi-a placut insa melodia de titlu, mi se pare mult prea comerciala, dar asta e, trebuie sa ajunga cu ceva pe radio sau sa atraga adepti noi. Nu e grav, se intampla cam pe toate albumele actuale. 


4. Iron Maiden – The Book of Souls – locul 1 in votul vostru

Iron Maiden - The Book of Souls 2015Toata lumea spune ca va fi ultimul Maiden. Daca va fi asa, macar va fi ultimul album inspirat si ultima revenire spectaculoasa de la o trupa vitala pentru metal.
Lansarea dublului album si turneul au fost amanate pentru a-i permite lui Dickinson sa se recupereze in urma tratamentului pentru eliminarea tumorii canceroase. Pe intregul album este, de altfel, prezenta moartea, iar membrii trupei l-au lasat pe Dickinson sa scrie doua piese pe The Book of Souls”, ceea ce nu s-a mai intamplat de la “Powerslave” incoace.

“Speed of Light” si “Death or Glory” marcheaza prima colaborare dintre Smith si Dickinson (fara Harris!), de cand ambii au revenit in Iron Maiden, in 1999.

Pe langa primul dublu-disc de studio, albumul mai ofera si cea mai lunga piesa a lor, cea de inchidere, de 18 minute, cu Dickinson la pian, inspirata din catastrofa aviatica a dirijabilului R101, din 1930 (aveti aici povestea). Frumos sfarsit.


3. Riverside – Love, Fear and the Time Machine

Riverside - Love, Fear and the Time Machine 2015

Riverside – Love, Fear and the Time Machine 2015

Trupa ploneza nu ar trebui sa fie o surpriza pentru niciun ascultator de muzici rock. Dupa “02Panic Room” si Schizophrenic Prayer au reusit sa-si castige fani si in Romania si chiar au venit de vreo doua ori sa concerteze. Cu toate ca hard-rock-ul nu mai este stilul dominant pe “Love, Fear and the Time Machine”, ca si precedentele, albumul este o bucatica de arta cu compozitii remarcabile si versuri despre introspectie si probleme existentiale. Dar nu va asteptati la un album de lamentari pe solouri lungi de chitara, ca nu e asta, tonul este optimist si pozitiv. Domnii au reusit sa scoata un album vesel cu ocazia crizei varstei mijlocii.

Am citit undeva ca de Riverside umbla vorba c-ar fi “fratele mai mic al lui Porcupine Tree”. Comparatia este frumoasa si incepe din ce in ce mai mult sa se adevereasca, mai ales cu acest ultim disc, cu care mai fac un pas in rockul progresiv. Poate, daca n-ar fi fost un an atat de bun pentru progresiv, ar fi fost chiar si mai sus in clasamentul meu.


2. Lacrimosa – Hoffnung (Hope)

Lacrimosa Hoffnung (Hope) 2015

Lacrimosa Hoffnung (Hope) 2015

Din pacate raman in underground, cu toate ca scot albume foarte bune, iar cel din acest an este extraordinar. Lansarea celui de-al 12 album Lacrimosa a fost pur si simplu ignorata, ceea ce e de neinteles.

“Hoffnung” poate sta lejer pe primele pozitii la albumul anului, fara teama ca gresesti. E inaltator, cu o atmosfera intensa, cu pasaje clasice cantate live de o orchestra, dar si foarte heavy,  dark, insa deloc deprimant. 

Daca in recenzie va povesteam ca exista o traditie la ei sa existe o melodie in enleza si ca aceasta sa fie cantata de Anne Nurmi, mai au una, iar ea continua si cu “Hoffnung”: aceea de a avea coperte in alb si negru. De data asta este un arlechin si este femeie, dupa spusele lui Tilo Wolf.

“Hoffnung” este un album ambitios de la o trupa care a pus bazele gothicului modern si unul dintre cele mai bune albume din discografia lor. Inca n-am vorbit cu nimeni caruia sa nu-i placa “Hoffnung”. There is still Hope!


1. Steven Wilson – Hand. Cannot. Erase  

Steven Wilson "Hand. Cannot. Erase." 2015

Steven Wilson “Hand. Cannot. Erase.” 2015

Daca Riverside este fratele mai mic al Porcupine Tree, aici avem vocea Porcupine Tree, Steven Wilson caruia ii place din ce in ce mai mult solo si-i merge foarte bine. Steven Wilson a descris albumul ca fiind mai putin “jazzy” in comparatie cu precedentul, oferind numai cateva piese scrise pentru flaut si saxofoane.

Partea frumoasa si surprinzatoare in ceea ce priveste albumul asta e ca nu poate fi foarte clar incadrat. “Hand. Cannot. Erase.” nu este un disc de rock progresiv pentru ca Steven Wilson canta si rock progresiv, este o combinatie surprinzatoare de mai multe stiluri, singurele griji ale lui Wilson parand a fi acelea de a se feri de clisee si a nu se repeta.

Inchei cu o remarca a revistei nemtesti “Visions” cu care, desi nu sunt de acord, este spectaculoasa si de efect: revista spune ca “Hand. Cannot. Erase.” este “The Wall”-ul generatiei Facebook”.

Din punctul meu de vedere, se aseamana cu “The Wall” pentru ca este “arta pentru arta”, nu “arta pentru bani”. Ca rolul artei nu e de a se cobori la nivelul oamenilor, ci de a-i ridica la nivelul ei.


 

Advertisements

6 thoughts on “Cele mai bune albume rock pe 2015

  1. Mersi pentru Puscifer si Lacrimosa, imi scapasera de pe radar! Esti tare simpatica declarind Alabama Shakes “retro”. Sound-ul respectiv are virsta lui, dar e proaspat si bine mersi pe partea asta de balta, nu a stat la cutie revenind de curind, ca sa isi cistige insigna de retro -) Asa cum zici, gusturile nu se disputa; as adauga, gusturile se degusta. Numai bine!

    Like

  2. Pingback: Bring Me The Horizon concerteaza la Electric Castle 2016 | Minds Under Construction

  3. Pingback: Rock The City 2016: Muse si Iron Maiden in Romania | Minds Under Construction

  4. Pingback: Cele mai asteptate albume si reuniuni in 2017 | Minds Under Construction

  5. Pingback: Rock the City 2017, cu The Offspring si Bullet For My Valentine | Minds Under Construction

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s