Daca sunteti fan David Bowie (foto: contul oficial de Facebook), nu va trebuie niciunul, insa pentru cei care inca mai stau in cumpana, este vorba de un documentar facut de BBC despre ultimele doua albume ale lui Bowie, “The Next Day” (2013) si “Blackstar” (2016) si musicalul de pe Broadway numit “Lazarus”, toate intamplate in ultimii 5 ani de viata. Eu l-am vazut la DokStation Music Documentary Film Festival 2017.
- Pentru ca este singura perioada cand Bowie s-a uitat in urma, nu inainte, asa cum facea de obicei. Bowie nu s-a autocopiat, nu s-a intors niciodata in urma si a preferat sa incerce, sa experimenteze, sa mearga pe teren virgin decat sa faca ce-a mai incercat deja.De altfel, in documentar, Bowie ne spune ca nu s-a considerat niciodata un ganditor original, ci, mai degraba, un om care a reusit foarte bine sa sintetizeze ceea ce vede si simte si sa transpuna mai departe in muzica sa.
2. Pentru ca muzica sa este plina de simboluri, iar o parte din ele sunt explicate in documentarul BBC. De exemplu, tricoul cu “Song of Norway” cu care apare in videoclipul de la “Where Are We Now?” (min 3:05) este pentru una dintre dragostele vietii lui (am folosit oare bine plurarul, exista plural?).PeHermione Farthingale a cunoscut-o in 1969 si l-a parasit, indragostindu-se de un actor alaturi de care urma sa joace intr-un film numit “Song of Norway”. Bowie a trecut foarte greu peste. Tricoul pare un ramas bun, la 50 de ani distanta.
3. Pentru ca, daca ati vazut primul documentar, “David Bowie: Five Years”, este normal sa vedeti si continuarea.
4. Pentru ca este un film foarte emotionant, fara sa pice in capcana patetismului. Toate marturiile apropiatiilor, declaratiile lui, interviul foarte amplu cu colaboratorul traditional si prietenul bun al lui David Bowie, Tony Visconti, ne fac un portret al unui om vertical care si-a dorit foarte mult sa devina celebru pentru ca numai astfel reusea sa fie liber, ca artist.
5. Pentru ca oricum nu vom mai avea un alt David Bowie.
Minds Under Construction 
Leave a comment