Un omagiu pentru Chester Bennington


Cu amar, inca o data, nu pot sa nu remarc ca muzica ramane mai saraca si cu o tinichea foarte greu de tarait. Incerc sa nu judec gesturile atat de radicale ale lui Bennington (foto: contul oficial de Facebook Linkin Park), Cornell sau Cobain, cu toate ca nu le inteleg si nu sunt de acord, si nici nu incerc sa le justific, incerc doar sa imi aduc aminte de un om a carui trecere a insemnat ceva.

chester bennington linkin park

chester bennington linkin park

Eram in 2000 pe plaja la Constanta, unde canta Radio Vacanta. A inceput “In the End” si am ramas traznita in mijlocul plajei. Ii difuzam si eu la Activ FM, luandu-mi o groaza de injuraturi pe tema ca “asta nu e rock”, insa eu ma incapatanam sa difuzez in fiecare dimineata melodia asta cu un pian care ma bantuia si o furie care ma elibera. De-abia cand am auzit-o la Radio Vacanta mi-am dat seama ca nu e numai obsesia mea, ci trebuie sa fie vreun hit, ceva. Bai, chiar era hit!

Linkin Park nu a fost prima trupa care a facut o fuziune intre metal si rap, dar a fost cea mai de succes.

Succesul a venit repede, primul lor album, Hybrid Theory, a fost certificat cu diamant in Statele Unite, reprezentand 10 milioane de copii vandute. In intreaga lume, au vandut mai mult de 50 de milioane. Cand ajungi la sumele astea, sigur rezonezi cu o generatie intreaga. Si inca suna foarte proaspat dupa atatia ani.

Versurile lui Bennington, foarte personale, dureroase, au acum o alta semnificatie: cele ale unui om care nu s-a vindecat niciodata, cu toate ca inainte de lansarea ultimului album Linkin Park se declara impacat cu sine insusi.

Furia mocnita a iesit apoi la suprafata prin certurile cu fanii, care au acuzat grupul Linkin Park ca s-a vandut pentru succes. Ok, suna prost, dar nu cred ca aveau nevoie de asa un tratament, mai ales ca ar fi putut trai plini de bani numai din vanzarile primului album. Dar nu poti opri oamenii din a te jigni.

Fan Depeche Mode si Stone Temple Pilots, trupa al carei solist avea sa devina dupa moartea lui Scott Weiland, Bennington a fost o amprenta pentru nu-metal, un gen inventat de Korn si foarte greu de sustinut dupa nivelul impus de ei.

Sentimentele copilariei marcate de abuzul la care a fost supus si o adolescenta innecata in droguri si alcool, pentru a uita, au fost apoi transpuse in versuri si muzica in care adolescentii si tinerii din intreaga lume s-au regasit.

Din pacate, sentimentele de care vorbea Chester Bennington in 2015 nu l-au parasit, tinand cont de sfarsitul pe care si l-a orchestrat, ca orice sinucigas, cu semnificatie (de ziua prietenului sau, Chris Cornell, care s-a luptat pe parcursul vietii cam cu aceeasi demoni: depresia, abuzul de alcool si droguri).

“I literally hated life,” decalra Chester Bennington pentru Rock Sound in 2015. “I was like, ‘I don’t want to have feelings. I want to be a sociopath. I don’t want to do anything. I don’t want to care what other people feel like. I want to feel nothing.”

Korn se intoarce cu albumul “The Serenity Of Suffering”, in Octombrie


Pionierii nu-metalului, Korn, vin cu un nou album, “The Serenity Of Suffering”, care va fi lansat pe 21 Octombrie, iar primul single, “Rotting in Vain” e ceea ce trebuie. Frumos microfon are in videoclip domnul Jonathan Davis!

13769481_10154264022225761_7021089377140068173_n

Korn The Serenity Of Suffering 2016

Membrii Korn au dezvaluit inca de la inceputul anului directia inspre care se indrepta noul album, proclamand ca va fi unul dintre cele mai heavy discuri Korn de pana acum (foto coperta: pagina oficiala de Facebook).

“[Noul material] este minunat. Este  James (‘Munky’ Shaffer, chitara) si eu”, declara Brian ‘Head’ Welch pentru Alternative Press.

Principalul subiect pe care au batut moneda in toate interviurile a fost “reintoarcerea la radacini”, la soundul original Korn. Solistul Korn, Jonathan Davis a declarat pentru Billboard ca noul album, The Serenity Of Suffering” merge pe aceeasi linie ca “Untouchables”, din 2002 pe care l-a declarat albumul favorit.

Din nou, “The Serenity Of Suffering” va fi cu chitaristul Brian “Head” Welch, ca si precedentul. Welch parasise formatia in 2005 pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, a se dedica familiei si carierei solo.

Korn ne-au vizitat anul trecut, concertand la Bucuresti cu ocazia turneului mondial prin care au serbat 20 de ani de la aparitia albumului de debut (turneul a inceput in 2014 si s-a intins si pe parcursul urmatorului an).

De ce a avut asa mare influenta Korn?

Au fost printre primii care-au inceput, in California, in 1993 avand deja un demo. Nu e putin lucru sa fii primul pe o piata care asta cere, riffurile agresive Korn creand un trend. Putine sunt trupele care se pot lauda ca odata cu ele a inceput un fel de muzica, cred ca le-am putea numara pe degete.

Primul album scos de Korn, autointitulat, este considerat primul album de nu-metal. Iar la al treilea album, scos 3 ani mai tarziu, au deja primul loc in Billboard.

Si inca un motiv: in 2005, cand steaua nu-metalului apusese, Korn a reusit cu “Twisted Transistor”, e adevarat, mai comerciala, sa sparga din nou obisnuintele genului, exact cand toti o cotisera spre heavy-metal, hard-rock, chiar pop-rock.

Iar in ciuda etichetelor primite de-a lungul timpului – alternative metal, rock alternative, grunge, post-grunge, funk metal sau industrial metal – combinatia lor de muzici a fost una originala si neasteptata. Poate ca s-a pliat si foarte bine pe era usor violenta si revolutionara a anilor ’90, in care au inceput. Iar rebelii anilor ’90 aveau nevoie de idoli sau, mai degraba, de niste anti-staruri rock.

Aleluia! Avem data pentru albumul Deftones 2016, “Gore”


Al optulea album Deftones va fi lansat pe 8 Aprilie, potrivit chitaristului Stephen Carpenter si se va numi “Gore”. Anul trecut au amanat lansarea de mai multe ori. 

Deftones album 2016

Deftones

Carpenter a facut anuntul la o conventie a chitaristilor, in California (puratand un tricou cu Meshuggah, de care s-a declarat influentat). El a mai anuntat ca Deftones (foto: contul oficial de Facebook) va avea concerte in Martie in Texas, iar in lunile Mai-Iunie, participari la festivaluri din Europa (Download, Nova Rock, printre ele).

Intr-un interviu mai vechi pentru revista NME, solistul Deftones, Chino Moreno a vorbit despre ce i-au inspirat pentru acest nou LP, care ar fi primul dupa moartea basistului Chi Cheng, din 2013, insa nu primul fara el la bas.

Moreno a descris soundul albumului ca fiind unul neconventional si l-a nominalizat pe Morrissey drept sursa de inspiratie. De altfel, Moreno si-a exprimat in interviu admiratia pentru stilul vocal al lui Morrissey de la inceputurile carierei, in care folosea un delay gen Elvis si s-a declarat un fan al versurilor sale melancolice. Un lucru au sigur in comun: ambiguitatea versurilor.

Pentru cei deja ingrijorati, Moreno a mai spus ca in mod sigur vor fi elemente heavy pe acest nou disc.

Pe una dintre melodiile noului disc, cei de la Deftones il au invitat pe Jerry Cantrell de la Alice In Chains.

coperta album Deftones 2016Astazi, pe contul personal de Twitter, Chino Moreno isi troll-eaza fanii, publicand “titlul” si coperta viitorului album, avandu-l pe Martin Gore drept model.

Explicatiile vin intr-o postare:

“Martin Gore has written more songs than any other human dead or alive that I’ve connected with.”

Deftones

Componenta actuala Deftones este: Chino Moreno (vocal), Stephen Carpenter (chitara solo), Frank Delgado (clape), Abe Cunningham (tobosar) si Sergio Vega (bas).

Basistul original al grupului a fost Chi Cheng, a carui cariera s-a incheiat in 2008, in urma unui accident de masina intrand in coma si murind apoi, in 2013.

30 de ani de Sepultura. Concert la Arenele Romane, pe 24 Noiembrie 2015


Update Noiembrie: Sepultura, precum si agentia de impresariat a trupei au facut deja o donatie pentru victimele #colectiv prin intermediul Fundatiei Estuar.

La concert, vor exista urne special amenajate ale Fundatiei Estuar unde se vor strange fonduri pentru ajutorarea victimelor tragediei de la Colectiv si pentru familiile acestora.


Trupa braziliano-americana de thrash metal Sepultura concerteaza la Arenele Romane, la cort, pe 24 Noiembrie 2015, ora 19:00. Cortul va fi incalzit, pentru cei care-si fac griji. Pentru concertul de la Arene, trupa Sepultura pregateste un setlist special, cu trecere prin toate albumele lansate din 1991 pana acum.

Sepultura

Sepultura

Cei de la Sepultura vin pentru a 4-a oara in Romania, la 1 an dupa ce au serbat 30 de ani de cariera, dar in mijlocul turneului 30th Anniversary Tour.

Ultima oara au venit anul trecut la Metalhead Meeting 2014 si au promovat cel mai recent material discografic – “The Mediator Between Head and Hands Must Be the Heart”.

Lansat in Octombrie 2013, albumul este inspirat din una din capodoperele cinematografiei clasice, anume filmul Metropolis (1927).

Bilete concert Sepultura si pretul biletelor:

Biletele pentru showul Sepultura pot fi gasite exclusiv online aici si in format fizic in reteaua iabilet (www.iabilet.ro/retea) la urmatoarele preturi:

  • WAR TERRITORY – in fata scenei (doar 250 de bilete) – 120 de lei
  • Earlybird – Acces General – 75 de lei
  • Dupa epuizarea ofertei earlybird, urmatoarele 200 de bilete Acces General vor costa 85 de lei si dupa epuizarea acestora, 95 de lei
  • In ziua concertului biletele vor costa 100 de lei, in limita spatiului disponibil

Informatii puteti urmari pe pagina de Facebook a eventului.

Sepultura

a luat nastere in 1984, in perioada de glorie a metalului, in Belo Horizonte, Brazilia. Trupa reprezinta un nume de referinta al thrash-ului, cu influente death metal, hardcore si industrial metal.

Cu 13 materiale discografice de studio, Sepultura a vandut milioane de albume in cei 30 de ani de cariera. Albume de succes precum “Arise” (1991), “Chaos A.D.” (1993) si “Roots” (1996) sunt deja clasice ale metalului, iar piese precum “Roots, Bloody Roots”, “Arise”, “Refuse/ Resist”, “Ratamahatta”, “Territory” si “Attitude” se regasesc in playlistul oricarui ascultator de muzica rock.

Max Cavalera a plecat de la Sepultura in Decembrie 1996, dupa neintelegeri pe care restul trupei le-a avut cu sotia sa si managerul trupei, Gloria Bujnowski. El a continuat cu trupa de nu-metal Soulfly.

Derrick Green, originar din Cleveland, s-a mutat in Brazilia pentru a-l inlocui pe Max Cavalera ca vocalist. Sepultura a cantat de atunci, in mare parte cu o singura chitara, cu toate ca Green a mai cantat ocazional in concerte la chitara-ritm.

In 2006 si Igor Cavalera a renuntat la Sepultura, din motive familiale. Jean Dolabella (ex-Udora) i-a luat locul.

Program si reguli de acces concert Sepultura:

  • 19:00 – se deschid portile
  • 20:00-20:40: HATEMODE
  • 21:00-21:40: KREPUSKUL
  • 22:00-00:00: SEPULTURA


Acces si reguli de acces:

Accesul se face prin intrarea din parc a Arenelor Romane (cea mare, standard, de jos) si fiecare categorie de bilet va avea cate un coridor special. Accesul se face incepand cu ora 19:00 dar puteti merge oricand pe parcursul concertului.

Accesul copiilor sub 7 ani este gratuit si este permis doar daca acetia sunt insotiti de unul dintre parini, posesor al unui bilet valid. De asemenea, organizatorii recomanda, pentru a inlatura orice dubii, prezentarea la intrare a unui act doveditor al varstei copilului (copie). V

Accesul minorilor cu varste sub 14 ani este permis pe baza de bilet si doar insotiti de un adult posesor de bilet valid.

Zona de concert are o singura zona de acces si cinci iesiri de siguranta marcate ca atare.

Sunt interzise in zona de concert:
– accesul cu arme sau obiecte periculoase
– accesul cu alcool sau alte bauturi si alimente din exteriorul zonei de festival.
– accesul cu materiale inflamabile, canistre pe gaz sau masini de gatit de orice fel
– umbrele (concertul are loc in cort incalzit)
– aparate foto profesionale sau semi-profesionale (cu obiectiv detasabil);
– aparate de inregistrare audio-video profesionale sau semi-profesionale.

Disturbed se intoarce cu ‘Immortalized’, album in August si single nou azi


‘The Vengeful One’ este primul single de pe albumul nou Disturbed, anuntat pentru lansare pe 21 August si care va purta numele ‘Immortalized’. Piesa care da titlul albumului a fost lansata astazi, drept al doilea single pentru promovarea discului.

Disturbed

Disturbed

Chitaristul Disturbed Dan Donegan explica absenta de cativa ani a grupului:

 “Am dorit sa ne intoarcem cand am simtit focul sub noi. Ne-a lipsit atat de mult, ca ne-am fi putut arunca direct in aceasta energie si scoate albumul correct. Dar am facut-o dupa propriile noastre conditii.”

Disturbed (foto: pagina oficiala de Facebook) a inceput sa lucreze in secret la noul album, in 2014 si nici macar familia sau prietenii apropiati nu au stiut de asta. Solistul trupei, David Draiman spune ca noul album Disturbed marcheaza si momentul in care grupul a reinceput sa compuna impreuna muzica noua, pentru prima data din 2001 incoace.

“Pentru acest album, totul a fost scris in aceeasi camera”, povesteste Draiman pentru Loudwire.com.

 “A fost minunat sa experimentam cum a fost pe vremuri. Asta s-a vazut se pare pe material, fie ca vorbim de pasiunea interpretarii, puterea fiind valorificata sau de sentimentele evocate.(…)”

Albumul a fost produs de Kevin Churko, care a lucrat cu nume precum Ozzy Osbourne, In This Moment, Five Finger Death Punch si care este si cel care a produs albumul Papa Roach din acest an. Vom avea, din cate se pare, si un cover dupa “Sound Of Silence” a grupului Simon & Garfunkel.

Disturbed este o trupa americana care a inceput ca trupa de nu-metal, dupa care a evoluat usor catre heavy-metal. A fost incadrata si in genul metal alternativ sau hard rock, dintre trupele de care au fost influentati regasindu-se Faith No More, Pantera, Korn. Grupul are pana acum cinci albume scoase, cel din acest an fiind discul cu numarul sase.

Ziua cea mare: Faith No More lanseaza “Sol Invictus”


Cea mai influenta trupa americana de rock si cel mai bun vocal pe care-l are muzica rock/ metalul sunt cele doua dintre argumentele pentru care “Sol Invictus” este unul dintre cele mai asteptate albume rock pe 2015.

Faith No More

Faith No More

Trupa care a schimbat fata metalului, aducand un fusion de metal, hardcore, punk, gothic, muzica electronica si rap, Faith No More (foto: pagina oficiala de Facebook) isi lanseaza pe astazi albumul cu numarul 7: “Sol Invictus”.

In Noiembrie 2014, grupul a anuntat ca noul material discografic va avea influente din The Cramps, Link Wray si din perioada timpurie Siouxsie and the Banshees.

Vorbind cu Revolver Magazine, basistul Billy Gould a descris “Cone of Shame” ca “rock’n’roll cu blues la baza”, iar despre “Matador” a spus ca:

“parti din ea imi amintesc de primul album Siouxsie and the Banshees. Am folosit piane reale, asta aduce calitate adevarata muzicii.”

Nu e de mirare ca o trupa se reuneste pentru a canta melodiile ei vechi, asa cum a facut-o in turneul 2009-2012 (” The Second Coming Tour”), ci ca isi pune de acord interesele aparent incompatibile si reuseste sa scoata primul nou album in 18 ani.

Intr-un interviu pentru Pitchfork.com din Martie anul acesta, Mike Patton povestea cum au reusit sa se inteleaga:

“Intr-un mod necunoscut mie, tipii astia au lucrat la o gramada de muzica, iar eu chiar nu credeam ca era pentru Faith No More. Mi-au cantat-o, iar eu am exclamat: “Oh, Doamne!”. Intr-adevar, m-a surprins. Mai intai de toate, muzica este al dracului de buna. Numarul doi, am intrebat: “Sunt implicat?”. L-am intrebat pe Billy si el a raspuns: “Da, cred ca ar trebui sa canti.”
(…)
“Suntem in lumea metalului de mult timp, dar nu am fost niciodata o trupa de metal. Cand am venit in trupa, grupurile contemporane cu noi erau Poison si Def Leppard. Si radeam de asta. Era haios pentru noi, dar nu si pentru restul lumii – am fost luati drept una dintre aceste trupe. Asa ca sper ca, facand un album ca acesta, dupa regulile noastre, sa schimbe aceasta perceptie. Dar daca n-o face, nu cred ca ne pasa.”

Albumul poate fi ascultat online aici.

Papa Roach – “F.E.A.R.”, un fel de recenzie


“F.E.A.R.”, albumul pe care grupul californian Papa Roach l-a lansat la finalul lui Ianuarie 2015 nu se traduce cu “frica”, ci “Face Everything and Rise”. Demonii, desigur.

Papa Roach coperta F.E.A.R. - 2015

Papa Roach coperta F.E.A.R. – 2015

M-am apucat sa ascult noul Papa Roach, foarte curioasa, pentru ca citisem anterior ca producatori vor fi Kevin si Kane Churko, cei care au lucrat anterior cu Five Finger Death Punch. Este un cuplu de producatori tata-fiu, cunoscut mai ales pentru munca lor cu trupe de metale grele si hard rock. Deci, din acelasi film cu Papa Roach.

Mai citisem si ca, in ciuda obiceiului lor, au intrat in studioul de inregistrari fara sa aiba ceva pregatit anterior si s-au lasat un pic mai mult pe mana producatorilor, mari cunoscatori de muzica.

Ma asteptam la un sound mai heavy, dar, pe de alta parte, nici ca FFDP nu pot suna. Raman la un fel de metalcore cu influente electronice si sper sa-i fi incadrat bine. Un pic previzibili, dar lucrul acesta nu ma deranjeaza. Poate acesta este si motivul pentru care au incercat sa invite doi muzicieni din afara, Maria Brink si la rapp-erul Royce da 5’9″ (scuzati daca n-am nimerit bine minutajul).

Piesa de deschidere, „F.E.A.R.” mi-a placut cel mai mult si e ideala pentru un inceput de album, oferind o deschidere in forta. „Broken As Me” este cred cea mai comerciala de pe album, la mare concurenta cu „Warriors”, cea cu rapperul de mai sus, cu multe influente electronice. Cred ca fanii Papa Roach vor fi multumiti si de „Gravity”, in care invitata este Maria Brink, solista In This Moment (una dintre trupele care lucreaza cu producatorii de care v-am povestit). Este genul de melodie care merita intreaga atentie. Mie oricum imi plac combinatiile gen “Beauty And the Beast”, iar vocea Mariei, pe aceasta melodie, e perfecta. De partea cu rapp-ul nu discut, e un gen pe care nu l-am inteles niciodata.

In mare, e un album comercial pentru felul de muzica pe care il canta, iar in acest context, nu inteleg de ce nu sunt difuzati la radiourile romanesti. Ok, poate numele Papa Roach nu spune foarte multe ascultatorilor care participa la sondaje, dar poate daca le aduci aminte de “Getting Away With Murder” sau daca le pui primele acorduri de chitara din “Last Resort”, vor reactiona. Si aici revenim la o discutie mai veche: daca le dai oamenilor manele, vor asculta manele, daca de dimineata pana seara bagi Mozart, vei avea audienta cu Mozart. Socant, nu?!

Revenind la albumul Papa Roach din 2015, ceea ce-mi place la ei este stilul alert, energic, iar din punctul acesta de vedere n-au dezamagit niciodata. Nu sunt molicei, nici caldicei, slava Domnului, ca m-am plictisit de romante! Si ce-mi mai place la ei este ca nu se chinuiesc foarte tare sa scoata hituri pe banda, sunt inspirati si intotdeauna se adapteaza foarte bine la ce se canta pe felia lor. Pe de alta parte….

Poate ma asteptam eu la prea multe, dar nu mi se pare o evolutie, mai degraba o stagnare. E ok de asculltat insa, e un album la care m-as intoarce. Fata de cele un milion de trupe care suna toate la fel, macar Papa Roach suna cu o secunda mai bine.

Aici il puteti asculta, daca sunteti curiosi: