Nou album Motörhead, cu Lemmy, in acest an


Putini muzicieni au mers pana la capat pe calea rebelului cu atata convingere ca Lemmy. In acest an ne vom aminti extraordinara sa influenta in muzica, odata cu un nou album (foto coperta: pagina oficiala Facebook), aflat in pregatire.

Motorhead Under Cover 2017

Motorhead Under Cover 2017

Membrii Motörhead au anuntat intentia de a lansa un nou album de coveruri ca omagiu pentru Lemmy Kilmister. Albumul se va numi “Under Cöver” si va fi lansat pe 1 Septembrie 2017.

LP-ul va cuprinde reinterpretari ale imnurilor rockului: “God Save The Queen” – Sex Pistols, “Breaking the Law” – Judas Priest, “Starstruck” – Dio sau piesa Metallica – “Whiplash”, plus un cover care nu a mai fost auzit pana in prezent, dupa “Heroes” al lui David Bowie. Varianta a fost inregistrata in timpul ultimului albumul Motörhead, “Bad Magic”, din 2015.

Cu cativa ani inainte de a muri, Lemmy dezvaluise ca ar fi vrut sa-si lanseze albumul solo, care era in pregatire, sub numele “False Teeth For The Deaf” si ca acesta mergea pe linia rock and roll cu accente blues. Asta ar cam insemna ca ar trebui sa ne asteptam la noi aparitii postume Lemmy.

Lemmy Kilmister, care a fondat Motorhead in 1975, a murit pe 28 Decembrie 2015, in locuinta sa din Los Angeles, ca urmare a unei forme agresive de cancer.

Super concert Gojira la Bucuresti – recenzie


Orice v-as spune de concertul asta este prea putin si prea sarac. Dar daca a doua zi, dupa concert, te trezesti si primul lucru pe care-l il faci e sa asculti piesele de aseara, e mai mult decat clar ca a fost fabulos!

gojira concert bucuresti

gojira concert bucuresti

Stiu ca multi stramba din nas numai cand aud ca Gojira (ambele foto: contul oficial de Facebook) este trupa frantuzeasca de metal. E adevarat ca metalul frantuzesc are reputatia vinului englezesc, ca sa-l parafrazez pe Lennon, insa francezii de la Gojira sunt departe de a fi adeptii conventiilor: versuri in engleza, pe scena, cu spectatorii, vorbesc in engleza, inregistreaza albumele in Statele Unite.

Ei au scapat de complexul trupelor frantuzesti de rock.

La un an de la aparitia “Magma” (de care v-am scris aici), Gojira a venit si la noi cu un set-list in majoritate de pe acest album, fara sa uite insa nici perioada mai veche, cu “From Mars to Sirius” sau “The Way of All Flesh”.

Inca de la deschiderea cu “Only Pain” era mai mult decat clar ca suntem unde trebuie. Pentru urmatoarea ora si jumatate nu numai ca nu au incetinit ritmul, dar au cantat ireprosabil melodii din intreaga discografie intr-un mod in care au coplesit pe toata lumea. Nu aveti idee cata energie emana “The Heaviest Matter of the Universe” live, una dintre cele mai cantate piese in concertele lor in ultimii ani sau cat de impecabile sunt “Flying Whales”, “Oroborus” sau “L’Enfant Sauvage”, piesele care au ajutat trupa sa-si faca un nume in metal.

gojira concert bucuresti

gojira concert bucuresti

Adaosurile venite de pe “Magma” si cantate nota cu nota asa cum le auzi si pe album au fost si ele extraordinare: “Stranded”, “The Shooting Star” sau “Silvera” suna chiar mai bine in concert decat pe inregistrari. 

Tot showul a fost insotit de proiectii de lumini la secunda si foarte frumos a fost si momentul schimbului de locuri intre cei doi frati Duplantier (voce si baterie), pentru cateva acorduri. Bisul a fost cu “Terittory” de la Sepultura.

Gojira a trecut deja de ani de zile de la titulatura de “probabil cea mai cunoscuta trupa de metal frantuzeasca” la “una dintre cele mai bune trupe ale metalului in acest moment” si datorita compozitiilor, dar si prestatiilor live. De fapt, exact asta face o trupa mare.

Greu de uitat concertul asta!

“Dust”, noul album Tremonti, se lanseaza maine


“Dust” va fi lansat pe 29 Aprilie 2016 si este promovat prin single-ul care ii da titlul. “Dust” contine, de fapt, ramasite ale “Cauterize”, prea bune pentru a fi aruncate si prea in stilul Tremonti pentru a fi folosite in Alter Bridge.

Cover album Dust tremonti 2016

Cover album Dust tremonti 2016

Nu stiu daca vrea sa rivalizeze cu colegul de trupa Myles Kennedy, despre care se spunea intr-o perioada ca e cel mai ocupat om din muzica, dar Mark Tremonti pregateste pentru maine lansarea unui nou album alaturi de trupa sa, Tremonti, cu care merge in paralel cu Alter Bridge.

Noul disc Tremonti se numeste “Dust” (foto: contul oficial de Facebook al lui Mark Tremonti) si vine la un an distanta fata de precedentul, “Cauterize” si in timpul inregistrarilor pentru un nou album Alter Bridge.

Va fi cel de-al treilea album din discografia grupului american de heavy-metal Tremonti, inca o data Mark Tremonti preluand partea vocala, pe langa chitara, Wolfgang Van Halen (fiul lui Eddie VanHalen) e la bas, Eric Friedman – chitara si Garrett Whitlock la baterie. Producatorul noului album Tremonti este tot Michael “Elvis” Baskette, care va produce ai noul album Alter Bridge, care va aparea in acest an.

In alta ordine de idei, Alter Bridge

a intrat in studiouri pentru a inregistra cel de-al cincilea al lor album, care va veni dupa mult-laudatul “Fortress”, din 2013, cel mai bun album al lor de pana acum. Ne tin la curent pe pagina lor de Facebook despre lucrul la noul album.

“Vom sta in studio in Ianuarie, Februarie si Martie pentru a termina al cincilea album Alter Bridge”, a declarat chitaristul Mark Tremonti pentru Metal Hammer Magazine.

12799207_10153970295324521_8155528343751426850_n

Alter Bridge update album 2016 – Mark Tremonti si Myles Kennedy, Alter Bridge

“Este nevoie de trei sau patru luni pentru a configura un album, asa ca dupa ce inregistram discul Alter Bridge, eu si Myles [Kennedy] vom merge in turnee timp de patru luni, cu Tremonti si Slash, apoi ne intoarcem in toamna pentru fiesta Alter Bridge.”

Creed

In tot acest timp,  Scott Stapp si-a exprimat dorinta de a reactiva Creed pentru un nou album, insa Tremonti i-a transmis ca programul il va tine ocupat o buna bucata din 2016.

Tremonti – “Dust” album 2016 – Track Listing:

  1. My Last Mistake
  2. The Cage
  3. Once Dead
  4. Dust
  5. Betray Me
  6. Tore My Heart Out
  7. Catching Fire
  8. Never Wrong
  9. Rising Storm
  10. Unable To See

“Human”, noul single Hellyeah, suna foarte bine! Album Hellyeah, “Unden!able”, in 2016


Hellyeah, trupa bateristului Vinnie Paul (Pantera, Damageplan), va lansa un nou album, cel de-la cincilea, in Mai 2016.

Hellyeah

Hellyah

Albumul se va numi “Unden!able”, va fi lansat pe 3 Iunie, iar producator va fi Kevin Churko (Five Finger Death Punch, Disturbed, In This Moment, Papa Roach si alte 1 milion de trupe). Mai exista cineva in rock la momentul actual care sa nu-l aiba pe unul dintre cei doi Churko producator? Si daca tot suntem la subiect, Kevin Churko va contribui si la partea de compozitie. Coperta e cea colorata, de mai jos.

hellyeahundeniablecd

Hellyeah Unden!able album 2016

Avem un single nou, “Human”, care suna bine, insa usor a Mudvayne. Comparatia nu e intamplatoare, Chad Gray, frontmanul trupei, vine din Mudvayne.

Chitaristul Hellyeah (foto: contul oficial de Facebook), Tom Maxwell povesteste despre noul material discografic:

O sa fie suparat, o sa fie dark, o sa fie rupere, o sa franga inimi, o sa fie de toate. Deci, o sa fie o buna continuare a ultimului nostru album, dar cu cu o multime de noi surprize.

O sa fie un album salbatic, iar eu sunt foarte incantat. De-abia astept sa-l ascultati!

Turneul american pe care Hellyeah l-a anuntat incepe pe 30 Aprilie in Jacksonville, se numeste We’re All In This Together, iar trupele de deschidere sunt Escape The Fate, New Years Day si From Ashes To New. Datele sunt pe site-ul oficial, si biletele.

Si, daca tot suntem la subiectul Mudvayne, trupa se joaca cu propriii fani de pe Facebook, anuntand un fel de reuniune, numai ca nu stim clar anul (aveti postarea mai jos). In definitiv, nu putem gresi prea mult. Mai sunt 5 ani, cu acesta, si se termina deceniul.

Facebook Mudvayne

Mudvayne n-a mai scos nimic din 2009, de la albumul autointitulat, Chad Gray fiind implicat in Hellyeah.

Hellyeah, incadrat la genul groove-metal, este super-grupul lui Vinnie Paul in care canta alaturi de Chad Gray (Mudvayne), Tom Maxwell, basistul Kyle Sanders si chitaristul Christian Brady.

Aleluia! Avem data pentru albumul Deftones 2016, “Gore”


Al optulea album Deftones va fi lansat pe 8 Aprilie, potrivit chitaristului Stephen Carpenter si se va numi “Gore”. Anul trecut au amanat lansarea de mai multe ori. 

Deftones album 2016

Deftones

Carpenter a facut anuntul la o conventie a chitaristilor, in California (puratand un tricou cu Meshuggah, de care s-a declarat influentat). El a mai anuntat ca Deftones (foto: contul oficial de Facebook) va avea concerte in Martie in Texas, iar in lunile Mai-Iunie, participari la festivaluri din Europa (Download, Nova Rock, printre ele).

Intr-un interviu mai vechi pentru revista NME, solistul Deftones, Chino Moreno a vorbit despre ce i-au inspirat pentru acest nou LP, care ar fi primul dupa moartea basistului Chi Cheng, din 2013, insa nu primul fara el la bas.

Moreno a descris soundul albumului ca fiind unul neconventional si l-a nominalizat pe Morrissey drept sursa de inspiratie. De altfel, Moreno si-a exprimat in interviu admiratia pentru stilul vocal al lui Morrissey de la inceputurile carierei, in care folosea un delay gen Elvis si s-a declarat un fan al versurilor sale melancolice. Un lucru au sigur in comun: ambiguitatea versurilor.

Pentru cei deja ingrijorati, Moreno a mai spus ca in mod sigur vor fi elemente heavy pe acest nou disc.

Pe una dintre melodiile noului disc, cei de la Deftones il au invitat pe Jerry Cantrell de la Alice In Chains.

coperta album Deftones 2016Astazi, pe contul personal de Twitter, Chino Moreno isi troll-eaza fanii, publicand “titlul” si coperta viitorului album, avandu-l pe Martin Gore drept model.

Explicatiile vin intr-o postare:

“Martin Gore has written more songs than any other human dead or alive that I’ve connected with.”

Deftones

Componenta actuala Deftones este: Chino Moreno (vocal), Stephen Carpenter (chitara solo), Frank Delgado (clape), Abe Cunningham (tobosar) si Sergio Vega (bas).

Basistul original al grupului a fost Chi Cheng, a carui cariera s-a incheiat in 2008, in urma unui accident de masina intrand in coma si murind apoi, in 2013.

Cele mai bune albume rock pe 2015


Gusturile nu se discuta. Cred ca expresia ar trebui usor schimbata in “gusturile nu se disputa”, pentru ca eu, mai jos, vin cu argumentele si sentimentele mele, deci discut, pentru alegerile pe care le-am facut in acest an. 

Albumele rock ale anului 2015

Aveti mai jos un top personal al muzicilor celor mai frumoase din rock pe 2015. Este o parere personala, deci luati-o ca atare.

Daca locul 1 este batut in cuie, restul clasamentului ar sta cu totul altfel peste o luna, sunt sigura. Dar, pentru momentul la care vorbim, topul celor mai bune albume rock pe 2015 sta astfel:


15. Alternosfera – Haosoleum

Alternosfera Haosoleum 2015Nu-mi mai aduc aminte cand au aparut, dar cand i-am ascultat prima data m-am bucurat ca nu sunt inca o trupa din Republica Moldova care canta muzica populara la chitara. Iata un castig, mi-am spus. Mai departe, insa, nu inteleg cum de n-au facut pana acum adepti. In fine, nu-i timpul pierdut, mai ales ca popularitatea lor in Romania este foarte mare.

“Din pacate” e geniala si daca ar fi numai ea pe album, tot ar trebui sa-i califice pentru albumele anului. Am mai remarcat si piesa de titlu, pe langa “Drumul tristetilor (Part II)”. Acelasi rock melodios si versuri intortocheate. Si trebuie sa mergeti la concertele lor neaparat ca sa intrati in haosoleum-ul lor, adica in Mausoleul haosului.


14. Alabama Shakes – Sound & Color

Alabama Shakes – Sound and Color 2015I-am descoperit din greseala si mi-au placut. Am si eu ciudateniile mele, de exemplu, imi place Otis Redding cu “Sittin’ On the Dock of the Bay”.

Nu-i vazusem (nu ma uit la videoclipuri decat accidental), nu stiam cine sunt, insa sound-ul retro de pe “Don’t Wanna Fight” mi-a placut.

Toate piesele sunt compuse pe solista Brittany Howard, centrul universului trupei, a carei muzica am ascultat-o cu alti ochi in momentul in care mi-am dat seama ca e femeie. Aici puteti rade un pic. Oricum, fata are o voce senzationala, iar albumul este exact dupa cum ii spune numele, nu dupa cum arata coperta.


11. Shinedown – Threat to Survival

Shinedown Threat to Survival 2015Mi-au placut foarte mult pe “The Sound of Madness”, dar e ceva vreme de atunci. “Threat to Survival” este un album de rock clasic adus in actualitate, pentru ca rockul clasic nu e numai vechi. Sigur, le poti gasi defectul ca sunt usor comerciali, dar le poti gasi si calitatea ca reusesc sa faca unele din cele mai energice piese rock.

“Threat to Survival” nu este un “musai” din discografia lor, insa e un album bun, lucrat frumos si cantat serios pentru ca vedeta tot vocalul Brent Smith ramane. Aveti pe album elemente de blues, de hard-rock, de post-grunge, cam ce canta ei de obicei, daca ne facem acum ca uitam albumul din 2012. Sa vorbim frumos, zic.


12. Muse – Drones

Muse Drones 2015

Muse Drones 2015

Imi place mie Muse, insa spre deosebire de tot ce-au facut pana acum, nu au venit cu ceva nou.

Sigur, au avut succes, au ajuns  pe primul loc si in Marea Britanie, si in SUA, ceea ce nu-i de ici de colo, insa mi s-a parut un album comercial si de jumatate incolo monoton. Inspiratia din “1984” a lui George Orwell se vede din nou si pe “Drones”, cu cliseul deja “You and I against the world” de pe “Aftermath” sau cu tema spalarii creierelor de pe “Defector”. Este o continuare a progresivei “Knights of Cydonia” de pe “The Resistance”, insa mult mai putin inspirata din punct de vedere muzical.

E un album de piese luate separat, insa per total e un pic dezamagitor, in sensul ca nu este un pas inainte in muzica pentru ei. Ne-au obisnuit rau, ce sa le fac…


11. Mumford & Sons – Wilder Mind

Mumford & Sons Wilder Mind 2015Daca ascultați “The Wolf”, “Snake Eyes” sau “Ditmas” intr-un moment vulnerabil, va garantez ca veti asculta tot albumul. Slava Domnului, reusesc sa vorbeasca de relatii esuate, ratari si iubiri imposibile fara sa fie patetici, ceea ce sa stiti ca nu-i asa usor. Doar aveti si voi Facebook.

Cred ca principalele calitati ale albumului sunt unitatea si armonia. Sound-ul este unul molcom, fara schimbări de ritm, cu piese construite frumos, corect.

Si mai au o calitate mare pe discul asta: au renuntat la banjo. Sigur, mai avem un Coldplay, dar va anunt ca nu mai canta din 2000.


10. Faith No More – Sol Invictus

Faith No More Sol Invictus 2015Nu e cel mai bun album al lor, insa e unul bun, venit dupa ani de zile de hibernare si cu cel putin doua piese remarcabile: “Superhero” si “Matador”. Cu toate ca luni de zile le-am cantat unora “Motherfucker”. Nici “Cone Of Shame” nu este de lepadat.

Mike Patton isi apara coroana castigata cu multi ani in urma de cel mai bun vocalist al generatiei sale si-si continua pasa filosofica pe Sunny Side Up”. Sa filosofezi pe tema oualor nu e asa simplu…

Mai am si o mentiune speciala pentru Goud, care a si produs albumul si le-a dat tuturor adunarea pentru reuniune. E foarte bine ca au reusit sa lase in urma orgoliile, sa-si puna de acord interesele aparent incompatibile si sa-si construiasca un nou sound, “hipnotic si gotic”, dupa descrierea aproape jurnalistica pe care Billy Gould a facut-o albumuluiIntoarcerea din partea unei trupe care n-a facut compromisuri si nu s-a aplecat e benefica pentru muzica, oricum s-ar numi trupa. 


9. Five Finger Death Punch – Got Your Six

Five Finger Death Punch - Got Your Six 2015Dar stiu ca sunt perseverenti! Cei de la Five Finger Death Punch merg pe aceeasi linie ca pe precedentul album, “The Wrong Side of Heaven and the Righteous Side of Hell”,care a generat hituri de radio si milioane de vizualizari pe Youtube, dupa reteta bine cunoscuta a producatorului Kevin Churko (domnul cu Disturbed si Papa Roach, printre altii): agresivitate, atitudine si heavy-metal pur. La acelasi lucru m-am asteptat si pe “Got Your Six” si asta am primit, plus traditionala balada, aici “Diggin’ My Own Grave”.

Problema e ca au inceput sa devina previzibili, asa ca dl. Churko trebuie sa mai scoata ceva din palarie. Insa pentru “The Bleeding”, ii iert orice ar face. N-am baut alcool, pe cuvant!


8. Bring Me the Horizon – That’s the Spirit!

Bring Me the Horizon - That’s the Spirit! 2015Parca s-au mai inmuiat. Sau, ca sa ma exprim precum criticii de specialitate, sound-ul lor a evoluat. Adica s-au inmuiat, au melodii mai accesibile, au si multe influente electronice pe album.

Dupa ce la inceputul anului Fall Out Boy veneau cu un album cu care rupeau, Bring Me The Horizon i-au luat. De altfel, un lucru extraodinar s-a intamplat: luni intregi, in topul britanic al single-urilor rock din Marea Britanie, Bring Me the Horizon si Fall Out Boy au avut primele 5 locuri pe care si le tot schimbau intre ele, iar acum daca intrati pe top, tot au mai ramas doua melodii. Practic vorbind, din Iulie incoace, cu mici exceptii, n-a mai existat nimeni in afara de cele doua trupe.

Totusi, am ales albumul “That’s the Spirit!” si nu American Beauty/American Psycho” al Fall Out Boy pentru ca Bring Me the Horizon nu suna ca niste pusti fugiti de-acasa.


7. The Prodigy – The Day Is My Enemy

The Prodigy - The Day Is My Enemy 2015

The Prodigy The Day Is My Enemy 2015

Prodigy canta deja pe pilot automat. Cand incep stii imediat ca ei sunt, n-ai cum sa-i confunzi dupa atatia ani in care au devenit un standard. Totusi, in acest an par mai suparati, cu elemente de punk subtil (sau nu) introduse pe parcursul intregului album. Sunt furiosi pe cum arata muzica, pe cum ar fi trebuit sa arate daca nu ne-am fi pricopsit pe cap cu atatea Madonne care ies pe banda rulanta, uniformizate si sablonate. E o muzica de protest pe care o tot canta si te astepti sa se inmoaie de-a lungul timpului, dar din fericire nu se intampla asta.

Foarte tare albumul lor de anul asta. N-am idee de unde-si găsesc forta si furia dupa 20 de ani, dar atat timp cat o fac, e bine pentru noi. Daca nu ar fi fost un an atat de bun din punct de vedere muzical, cred c-ar fi prins chiar un loc mai bun in preferintele de final de an. E un album pentru colectie.


6. Puscifer – Money Shot

Puscifer - Money Shot album 2015

coperta Puscifer – Money Shot album 2015

E deja al treilea album in care egoul si Keenan schimba retete (ca asta a declarat el ca este Puscifer). Dar mai bine sa schimbe retete singur decat sa taca, ca vad ca cu Tool nu mai spune nimic, in afara de glume pe Facebook. Totusi, au umor si astept glumele lor cam la fel de mult ca un nou album Tool.

Ca si Maynard James Keenan are umor, se poate vedea si din coperta “Money Shot” sau din piese precum “Life of Brian (Apparently You Haven’t Seen)”. (Surpriza, l-am vazut!) Avem pe el tempouri lente, influente electronice, voci care se completeaza minunat (Keenan si Carina Round). Cele doua sclipiri de geniu ale albumului sunt “Grand Canyon”, primul single si “The Remedy”, o piesa cu un mesaj in stilul Maynard Keenan: “you speak like someone who has never been smacked in the fucking mouth; but that’s okay we have the remedy.”

E adevarat, e cam amestecat discul, parca ii lipseste unitatea, insa complexitatea instrumentala, atmosfera, inventivitatea si umorul sunt printre punctele forte.


5. Bullet For My Valentine – Venom

Bullet For My Valentine – Venom 2015Am ajuns la categoria grea, la metalcore, la riffuri de thrash si melodic death, ritmul rapid de tobe si stil vocal agresiv. Al cincilea (deja?) album al trupei galeze Bullet For My Valentine, “Venom” e un material solid, bine facut. Singura problema pe care i-o gasesc trupei e ca, precum in cazul Five Finger Death Punch, incepe sa devina previzibila. Ca sa vad si partea plina a paharului: sunt sigura ca inca n-au dat totul si ca vor mai avea lucruri de spus in anii urmatori. 

Printre melodiile forte sunt cea de deschidere, “V”, “No Way Out”, iar The Harder the Heart (The Harder It Breaks)” e adrenalina curata. Nu mi-a placut insa melodia de titlu, mi se pare mult prea comerciala, dar asta e, trebuie sa ajunga cu ceva pe radio sau sa atraga adepti noi. Nu e grav, se intampla cam pe toate albumele actuale. 


4. Iron Maiden – The Book of Souls – locul 1 in votul vostru

Iron Maiden - The Book of Souls 2015Toata lumea spune ca va fi ultimul Maiden. Daca va fi asa, macar va fi ultimul album inspirat si ultima revenire spectaculoasa de la o trupa vitala pentru metal.
Lansarea dublului album si turneul au fost amanate pentru a-i permite lui Dickinson sa se recupereze in urma tratamentului pentru eliminarea tumorii canceroase. Pe intregul album este, de altfel, prezenta moartea, iar membrii trupei l-au lasat pe Dickinson sa scrie doua piese pe The Book of Souls”, ceea ce nu s-a mai intamplat de la “Powerslave” incoace.

“Speed of Light” si “Death or Glory” marcheaza prima colaborare dintre Smith si Dickinson (fara Harris!), de cand ambii au revenit in Iron Maiden, in 1999.

Pe langa primul dublu-disc de studio, albumul mai ofera si cea mai lunga piesa a lor, cea de inchidere, de 18 minute, cu Dickinson la pian, inspirata din catastrofa aviatica a dirijabilului R101, din 1930 (aveti aici povestea). Frumos sfarsit.


3. Riverside – Love, Fear and the Time Machine

Riverside - Love, Fear and the Time Machine 2015

Riverside – Love, Fear and the Time Machine 2015

Trupa ploneza nu ar trebui sa fie o surpriza pentru niciun ascultator de muzici rock. Dupa “02Panic Room” si Schizophrenic Prayer au reusit sa-si castige fani si in Romania si chiar au venit de vreo doua ori sa concerteze. Cu toate ca hard-rock-ul nu mai este stilul dominant pe “Love, Fear and the Time Machine”, ca si precedentele, albumul este o bucatica de arta cu compozitii remarcabile si versuri despre introspectie si probleme existentiale. Dar nu va asteptati la un album de lamentari pe solouri lungi de chitara, ca nu e asta, tonul este optimist si pozitiv. Domnii au reusit sa scoata un album vesel cu ocazia crizei varstei mijlocii.

Am citit undeva ca de Riverside umbla vorba c-ar fi “fratele mai mic al lui Porcupine Tree”. Comparatia este frumoasa si incepe din ce in ce mai mult sa se adevereasca, mai ales cu acest ultim disc, cu care mai fac un pas in rockul progresiv. Poate, daca n-ar fi fost un an atat de bun pentru progresiv, ar fi fost chiar si mai sus in clasamentul meu.


2. Lacrimosa – Hoffnung (Hope)

Lacrimosa Hoffnung (Hope) 2015

Lacrimosa Hoffnung (Hope) 2015

Din pacate raman in underground, cu toate ca scot albume foarte bune, iar cel din acest an este extraordinar. Lansarea celui de-al 12 album Lacrimosa a fost pur si simplu ignorata, ceea ce e de neinteles.

“Hoffnung” poate sta lejer pe primele pozitii la albumul anului, fara teama ca gresesti. E inaltator, cu o atmosfera intensa, cu pasaje clasice cantate live de o orchestra, dar si foarte heavy,  dark, insa deloc deprimant. 

Daca in recenzie va povesteam ca exista o traditie la ei sa existe o melodie in enleza si ca aceasta sa fie cantata de Anne Nurmi, mai au una, iar ea continua si cu “Hoffnung”: aceea de a avea coperte in alb si negru. De data asta este un arlechin si este femeie, dupa spusele lui Tilo Wolf.

“Hoffnung” este un album ambitios de la o trupa care a pus bazele gothicului modern si unul dintre cele mai bune albume din discografia lor. Inca n-am vorbit cu nimeni caruia sa nu-i placa “Hoffnung”. There is still Hope!


1. Steven Wilson – Hand. Cannot. Erase  

Steven Wilson "Hand. Cannot. Erase." 2015

Steven Wilson “Hand. Cannot. Erase.” 2015

Daca Riverside este fratele mai mic al Porcupine Tree, aici avem vocea Porcupine Tree, Steven Wilson caruia ii place din ce in ce mai mult solo si-i merge foarte bine. Steven Wilson a descris albumul ca fiind mai putin “jazzy” in comparatie cu precedentul, oferind numai cateva piese scrise pentru flaut si saxofoane.

Partea frumoasa si surprinzatoare in ceea ce priveste albumul asta e ca nu poate fi foarte clar incadrat. “Hand. Cannot. Erase.” nu este un disc de rock progresiv pentru ca Steven Wilson canta si rock progresiv, este o combinatie surprinzatoare de mai multe stiluri, singurele griji ale lui Wilson parand a fi acelea de a se feri de clisee si a nu se repeta.

Inchei cu o remarca a revistei nemtesti “Visions” cu care, desi nu sunt de acord, este spectaculoasa si de efect: revista spune ca “Hand. Cannot. Erase.” este “The Wall”-ul generatiei Facebook”.

Din punctul meu de vedere, se aseamana cu “The Wall” pentru ca este “arta pentru arta”, nu “arta pentru bani”. Ca rolul artei nu e de a se cobori la nivelul oamenilor, ci de a-i ridica la nivelul ei.


 

“Lost In the Static”, noua piesa After The Burial. Albumul “Dig Deep” va aparea in Februarie 2016


After The Burial a lansat o noua piesa, numita “Lost In the Static”, primul material scos de trupa dupa moartea chitaristului Justin Lowe, survenita in acesta vara. Albumul cel nou va aparea pe 19 Februarie si se numeste “Dig Deep”.

After the Burial

After the Burial

Chitarist si membru fondator After The Burial (foto: cont oficial de Twitter), Justin Lowe a parasit oficial formatia in Iunie 2015, acuzand labelul lor si pe majoritatea celor din preajma lui ca vor sa-l distruga. Raspunsul trupei a venit in ziua urmatoare, confirmand zvonurile ca Lowe este sub un tratament sever pentru tulburari mentale si cerand fanilor sprijin si intelegere pentru el. O luna mai tarziu, Lowe a fost dat disparut si gasit apoi mort, pana la aceasta data necunoscandu-se clar imprejuriarile: daca a fost accident sau sinucidere.

Pe 29 Octombrie 2015, After The Burial a lansat “Lost in the Static” si a anuntat datele turneului lor european si american, care a inceput in Noiembrie.

Albumul “Dig Deep” va fi cel de-al cincilea din discografia trupei americane de melodic death metal, formata in 2004.

Album “Dig Deep”, After The Burial 2016 – tracklist:
1. Collapse
2. Lost In The Static
3. Mire
4. Deluge
5. Laurentian Ghosts
6. Heavy Lies The Ground
7. Catacombs
8. The Endless March
9. Sway Of The Break