Chris Cornell – “When Bad Does Good”, in Noiembrie


Chris Cornell va avea o retrospectiva a carierei sub forma unui set numit “When Bad Does Good”, album care va fi lansat pe 16 Noiembrie, cu un single care este asteptat pe 21 septembrie. Compilatia va avea si inregistrari Audioslave si Soundgarden nelansate pana acum.

chris cornell When Bad Does Good album 2018

Inainte de moarte, Chris Cornell (foto: Facebookul lui) lucra alaturi de producatorul Brendan O’Brien la un album de coveruri, iar in paralel, cu Soundgarden, alaturi de care inregistra de vreo doi ani un nou disc.

Oricum, este de remarcat modul demn in care Soundgarden a tratat moartea lui Cornell si desfiintarea, astfel.

Advertisements

“Jeremy” – Pearl Jam, la 26 de ani de la debut si povestea tragica a pustiului care a fost starul videoclipului


Trevor Wilson, adolescentul din videoclipul “Jeremy” si bebelusul de pe coperta albumului Nirvana, “Nevermind”, sunt, probabil, cele mai recognoscibile simboluri ale grunge-ului, care nu sunt muzicieni.

jeremy pearl jamAcum 26 de ani, pe 1 August 1992, Pearl Jam avea premiera videoclipului “Jeremy” pe MTV, cu adolescentul de 12 ani Trevor Wilson in rol principal.

Trevor Wilson (foto: captura Youtube) a refuzat ulterior faima pe care i-a adus-o videoclipul care a propulsat Pearl Jam ca star international. Clipul, regizat de Mark Pellington, a intrat in heavy-rotation-ul MTV din anii ’90 si a ajutat albumul de debut al trupei, “Ten”, sa obtina de 13 ori statutul “Platina”.

Wilson nu s-a simtit confortabil cu toata atentia pe care a primit-o in urma “Jeremy” si si-a urmat pasiunea pentru literatura clasica, lucrand in paralel pentru Organizatia Natiunilor Unite. A scris si discursuri pentru sotia presedintelui egiptean Hosni Mubarak, Suzanne.

Departe de toata faima pe care i-ar fi putut sa i-o aduca Beverly Hills-ul, cu ani in urma, Wilson s-a inecat pe 2 August 2016, in timp ce inota, singur, in vacanta, in Puerto Rico. Avea 36 de ani.

“Jeremy” este inspirata de fapte reale

Piesa “Jeremy” a fost inspirata de povestea adevarata a lui Jeremy Delle, un baiat de 16 ani care s-a sinucis in fata clasei, la ora de engleza, pe 8 ianuarie 1991. Eddie Vedder a aflat despre Jeremy, cititind un articol despre incident in Dallas Morning News.

Stone Temple Pilots – Stone Temple Pilots – recenzie album 2018


Daca tot suntem in mijlocul lui “‘90s revival”, cu Twin Peaks intors si Spice Girls pregatindu-si revenirea (da, am gasit doua extreme!), de ce n-ar fi si timpul pentru Stone Temple Pilots, trupa care, fara sa se chinuiasca, a reusit sa egaleze Nirvana in tragedii. Sa pierzi in trei ani doi solisti-staruri-rock, Scott Weiland si Chester Bennington, care au fost imaginea trupei, n-a mai reusit cred nicio trupa de grunge, cu tot apetitul lor pentru drame.

Stone Temple Pilots album 2018

Stone Temple Pilots album 2018

Ascultandu-le single-urile cu care au promovat discul, “Meadow” si “Thought She’d Be Mine”, nu as fi insistat sa ascult si albumul. Nu ca sunt proaste, doar ca nu sunt bune, cu prea multe influente hard-rock si cu un sound deloc fresh. Dar albumul merita exact pentru celelalte melodii.

Piesa de deschidere, “Middle of Nowhere”, si cea mai grunge de pe album, “Roll Me Under”, amintesc de ce trupa asta a fost mare la inceputul exploziei grunge si ca nu e o intamplare ca ea este cea care a scos “Creep” sau “Plush”. “Six Eight” si “Finest Hour” au sound-ul clasic STP, cu substanta, ultima dintre ele fiind un omagiu adus lui Weiland si Bennington, cu unele dintre cele mai bune versuri de pe album.

E un album de intoarcere frumos, chiar daca Jeff Gutt, noul vocal, il copiaza pe Scott Weiland. Dar si Scott Weiland era cunoscut pentru faptul ca imita si era influentat de alte staruri rock.

Foto coperta: Facebookul lor.

Mockumentarul “The Nona Tapes” al grupului Alice In Chains este acum disponibil online


Aparitia filmului m-a dus la un week-end intreg de auditii Alice In Chains si la o reamintire a cat de tare este trupa asta. Chiar si cei care nu o iubesc, se vor distra uitandu-se la “The Nona Tapes”, publicat pe contul Alice In Chains Vevo. E scurt, numai 25 de minute.

Alice In Chains The Nona Tapes 1995

Alice In Chains The Nona Tapes 1995

Filmuletul, cu toate ca a aparut si pe DVD pana acum, este considerat printre raritatile Alice In Chains. Pentru prima oara a fost lansat in 1995 si prezinta povestea grupului prin ochii unei jurnaliste aspirante, Nona Weisbaum (jucate aici de Jerry Cantrell). Jurnalista ajunge la Seatlle pentru a gasi staruri rock, pentru un reportaj cu care va da lovitura si, intr-un final, face interviuri cu membrii Alice In Chains.

Il gaseste pe Sean Kinney (bateristul), care in timpul liber lucreaza pe postul de clovn, pe Mike Inez (basistul) la coafor, unde ne povesteste ca are un stand de hot-dog numit Rock Dogs si da si peste Layne Staley, care se afla langa o ghena, fumează si bea suc.

Toate aceste interviuri sunt intercalate cu altele, in care aflam ca primul album de pe care Laney Stanley si l-a cumparat a fost “Kings of the Wild Frontier” al trupei lui Adam Ant si tot aici ne spune si parerea lui despre femeile din rock.

Finalul este videoclipul piesei “Grind”, plus “Heaven Beside You” pentru generic, ambele de pe discul din 1995 Alice In Chains. 

Alice In Chains 1995

Al treilea disc, “Alice in Chains”, este albumul unei trupe care se desparte. Pana cand a fost lansat, zvonurile despre plecarea lui Layne Staley erau tot mai dese, iar dependenta lui de heroina devenise aproape legendara, in timp ce ceilalti membri ai trupei se luptau si ei cu demonii lor.

Alice ‘n Chainz + Diamond Lie = love = copii

Trupa a inceput sub numele de Diamond Lie in 1984, cu Jerry Cantrell la chitara, Mike Starr la bas si Sean Kinney la baterie. Dupa ce Jerry Cantrell si Layne Staley s-au intalnit, in 1987, Diamond Lie si formatia anterioara a lui Layne, Alice ‘n Chainz, s-au transformat in Alice in Chains.

Cu doi vocali, Layne Staley si Jerry Cantrell si cu un sound grunge cu influente metal, Alice in Chains este trupa care a reusit sa impace cele doua comunitati de mai sus, aflate initial pe picior de razboi (in Romania, inca). 

De ce conteaza moartea lui Chris Cornell


Venind din epoca grunge-ului, in care auto-distrugerea a devenit deja un semn distinctiv al genului, Chris Cornell (foto: contul oficial de Facebook) parea o oaza solitara de seninatate si lumina. Din pacate, moartea lui Cornell nu inseamna numai pierderea unui talent, dar arunca si o umbra asupra unei generatii despre care s-a spus de prea multe ori ca este “generatia pierduta”.

chris cornell

chris cornell

Deseori aparand la bustul gol pe scena, cu o carisma de Christ si un sex-appeal de care mustea, inainte de a deschide gura, Chris Cornell a fost nu numai o imagine a unui gen muzical, ci si unul dintre ultimele rock straruri.

A fondat Soundgarden in 1984, la 20 de ani, fiind atat solist, cat si baterist. Dar, in timp ce Nirvana si Pearl Jam nu aveau sa apara pana in ultima parte a decadei, Cornell si Soundgarden au fost acolo in timpul Big Bang-ului grunge-ului. Imbinand heavy-metalul mostenit de la Black Sabbath, bluesul cantat in forta de Led Zeppelin cu furia bruta a punkului, din care se trage grunge-ul, Soundgarden a sunat, in acelasi timp, familiar, modern si vechi.

Temple Of The Dog

Cornell a scris piesele pentru ceea ce urma sa devina singurul album Temple Of The Dog, un tribut adus prietenului sau mort. Aici l-a cunoscut pe Eddie Vedder, alaturi de care a cantat Hunger Strike. Povestea Temple of the Dog este aici.

Soundgarden

Soundgarden a contat pentru ca a fost prima trupa de grunge, inaintea Nirvana, care a semnat cu o casa mare de discuri, deschizandu-le celorlalte trupe calea. Asa cum succesul extraordinar al “Nevermind” al grupului Nirvana a ajutat foarte mult intreaga miscare din Seattle.

Povestea Soundgarden a continuat cu super succcesul “Superunknown”, dar pentru a pastra traditia auto-distructiva, grupul s-a destramat in 1996.

Solo si Audioslave

Chris Cornell si-a inceput cariera solo cu subevaluatul “Euphoria Morning” (pe care a vrut sa-l numeasca “Euphoria Mourning”), a inceput apoi colaborarea cu Rage Against the Machine in supergrupul Audioslave, insa a continuat sa lupte cu propria depresie si abuzul de substante. A reusit sa scape de dependenta complet dupa ce a plecat din Audioslave. Parea ca nu va ceda demonilor, asa cum o facusera Kurt Cobain si Layne Staley.

Inca unul pe o lista lunga

Zeii grunge-ului sunt acum cifre tragice: Andrew Wood (Mother Love Bone), coleg de apartament cu Chris Cornell: mort – supradoza. Layne Stanley (Alice in Chains): mort – supradoza, Kurt Cobain: mort – si-a zburat creierii, Scott Weiland (Stone Temple Pilots si Velvet Revolver): mort – supradoza, Chris Cornell (Soundgarden, Templeof the Dog, Audioslave): mort – sinucidere.

Iar atat timp cat Cornell, Vedder si Dave Grohl pareau partea luminoasa si pozitiva a grunge-ului, totul parea in regula.

Tom Waits-ul mai tanar, Mark Lanegan, colaboreaza din nou cu Josh Homme (QOTSA) si suna extraordinar!


Foarte tare single-ul cel nou, “Nocturne”, scos sub numele Mark Lanegan Band si care va fi inclus pe albumul “Gargoyle”, pregatit pentru lansare pentru 28 Aprilie 2017.

Mark Lanegan Queens of the Stone Age

Mark Lanegan

Mark Lanegan (Screaming Treees, Mad Season, Queens of the Stone Age) si fostul coleg de la Queens Of the Stone Age, Josh Homme colaboreaza din nou pentru albumul solo al primului.

Lanegan (foto: contul de Facebook) ii mai are in trupa sa si pe Greg Dulli (Screaming Trees, The Afghan Whigs), Alain Johannes (Queens of the Stone Age, Them Crooked Vultures) si Duke Garwood.

Mark Lanegan a mai colaborat cu Josh Homme la Queens Of the Stone Age, unde au ascos impreuna albumele “Rated R” (2000), “Songs for the Deaf” (2002), “Lullabies to Paralyze” (2005), “Era Vulgaris” (2007) and “…Like Clockwork” (2013).

Si ca sa vedeti ce mica e lumea, Josh Homme a fost muzician de turneu intre 1996 si 1998 pentru Screaming Trees, una dintre trupele lui Mark Lanegan.

Daca v-am zapacit, s-o luam pe rand:

Screaming Trees

Lanegan a inceput sa cante in 1984, fiind membru fondator si vocal al grupului Screaming Trees, alaturi de Gary Lee Conner, Van Conner si Mark Pickerel.

Screaming Trees este adesea asociat cu inceputurile miscarii grunge, alaturi de Soundgarden sau Melvins. De altfel, albumul din 1991, “Uncle Anesthesia”, este produs de Chris Cornell – Soundgarden.

Dar adevarul este ca in muzica Screaming Trees sunt de gasit si multe elemente de hard-rock sau rock progresiv/ psihedelic. Ceea ce e clar acum este ca a fost unul dintre cele mai de succes grupului ale underground-ului anilor ’90 din SUA.

Mad Season

Pentru a continua cu increngatura, Mark Lanegan a facut parte si din super-grupul grunge din Seattle Mad Season, din care mai faceau parte si Layne Staley (solist Alice In Chains) si Mike McCready (membru fondator si chitarist Pearl Jam).

Mad Season a scos doar un album, “Above”, aparut in 1995 si care a avut succes in SUA, numai ca problemele pe care Layne Staley le avea cu drogurile si alcoolul si divergentele de opinii dintre ceilalti membri ai grupului, i-au impiedicat sa mai continue.

Solo

Mark Lanegan si-a inceput cariera solo in 1990, in paralel cu trupele in care a cantat, in principal, la chitara si voce. A participat insa si la partea de compozitie.

Primul album Lanegan este “The Winding Sheet” (1990), pe care-l puteti auzi si pe Kurt Cobain, pe versiunea piesei traditionale americane “Where Did You Sleep Last Night?”. Piesa a fost apoi reluata si de Nirvana in “MTV Unplugged in New York”, din 1994.

Din 1990 pana acum, Mark Lanegan a scos zece albume, fara “Gargoyle”.

Mii de scuze, imi place Bush!


Stiu ca va pot dezamagi in orice secunda, totusi recunosc ca-mi place Bush si de asta vreau sa va anunt noul album. “Black and White Rainbows” se va numi si va fi lansat pe 10 Martie 2017. Gavin Rossdale a anuntat ca el l-a scris si produs, asa ca stim la ce sa ne asteptam.

Bush Black and White Rainbows album 2017

Bush Black and White Rainbows 2017

Am inceput cu scuze pentru ca de fiecare data cand am avut ocazia am ironizat trupa asta. Trupa englezeasca de grunge, Bush (ambele foto: pagina oficiala de Facebookeste singurul exemplu de trupa grunge/ rock alternativ cu un solist regulamentar, care nu lua droguri, era foarte docil, poza pentru coperta Rolling Stone, isi scoatea camasa si facea toate lucrurile care trebuiesc facute pentru ca o trupa sa vanda.

De altfel, sa stiti ca a si vandut foarte bine in anii ‘90, sa nu zicem ca a asudat baiatul de pomana.

Cu toate astea, nu cred ca e un muzician lipsit de talent si, odata ce m-am descoperit cantand intr-o dimineata Bush, mi-am promis sa nu ma mai iau de Gavin Rossdale.

Bush

Bush

Bush serbeaza in acest an si 25 de ani de la infiintare, iar “Black and White Rainbows” marcheaza intoarcerea Bush dupa o pauza de 3 ani. Ultimul album de pana acum este “Man On The Run”, 2014.

Bush a cunoscut faima in anii ’90 cu albumele “Sixteen Stone” (1994) si “Razorblade Suitcase” (1996) si cu hiturile de radio “Glycerine”, “Machinehead”, “Swallowed” si “The Chemicals Between Us”. A concertat si la Woodstock ’99.

Dar sa stiti ca Gavin Rossdale a ramas acelasi. Uitati aici un interviu in care povesteste cum prezenta sa la The Voice din Marea Britanie spera sa il ajute mai departe in cariera atat pe el, cat si trupa Bush.

Noul single Bush este “Mad Love”, e mai jos.