Noel Gallagher’s High Flying Birds – Who Built the Moon? – recenzie album


Insultele au amutit pentru o zi pentru ca astazi Big Brother Gallagher a scos album nou. Oare Liam Gallagher si l-a cumparat din magazin?

Noel Gallagher's High Flying Birds - Who Built the Moon album 2017

Noel Gallagher’s High Flying Birds – Who Built the Moon album 2017

Misto timing oricum, ca cei doi sa scoata albume la distanta de doua luni.

Noel Gallagher se pare ca a invatat din greseala fratelui mai mic si are un album mai scurt si mai concentrat, asta nefiind principala calitate. Fata de precedentul, “Chasing Yesterday”, din 2015, lui “Who Built the Moon?” i-a adaugat un sound psihedelic care pe mine m-a prins inca de la prima piesa, “Fort Knox”.

Apar si legendele britanicilor, Paul Weller (The Jam) – pe “Holy Mountain” si Johnny Marr (The Smits) – pe “If Love Is The Law” si, evident, influente The Beatles (“Be Careful What You Wish For”) sau Roxy Music (inceputurile de la “Holy Mountain” si Roxy Music – “Let’s Stick Togheter” sunt indentice).

E un album frumos, dinamic, de brit-pop pur, facut sa fie cantat la festivaluri. Noel Gallagher e si el voce, se vede ca tipatul la frati-su ii modifica in bine gama vocala. Sau poate e ca din cauza ca s-a lasat de fumat.

Dintre albumele celor doi frati Gallagher, il aleg inca o data pe Noel nu pentru ca nu mi-a placut cel al lui Liam Gallagher, insa Big Brother are marea calitate ca se uita inainte si incearca sa merga si pe pamant mai putin batatorit.

In rest, “Who Built The Moon?” ar avea nevoie de un frate gureş. 

Advertisements

Liam Gallagher – As You Were – recenzie album


Dupa ce se cearta cu fratele mai mare si il face praf de fiecare data cand are ocazia, Liam Gallagher se apuca sa compuna ca el. Si are si un argument pentru asta: “I am Oasis – it doesn’t matter who wrote the f**king songs” (NME 2017).

Liam Gallagher As You Were album 2017

Liam Gallagher As You Were album 2017

Una dintre multele declaratii ale fratelui mic cu gura mare. Si mai are:

“Brian May’s guitar sound sounds like he’s got it clogged in his ass” (NME 2017)

Liam Gallagher has a better name for U2: “Bingo and His Naff Band” (Spin, 2017)

Despre Pete Doherty: “What does the word Libertine mean? Freedom! He’s in the corner doing smack with a helmet on his head”. (NME, 2005)

Despre Robbie Williams: “He’s a fucking drama queen”. (MTV, 2007)

Despre Florence Welch: “I’m sure she’s a nice girl, but she sounds like someone’s stood on her fucking foot”. (XFM, 2010)

Sau cel mai tare tweet ever:

Liam Gallagher si Maradona

Liam Gallagher si Maradona

As putea continua, dar ne-am adunat aici sa va povestesc cum a scris Liam Gallagher un album cam lung.

“As You Were” nu suna rau, ba chiar pentru nostalgicii Oasis suna foarte bine, pentru ca din punct de vedere muzical este o revenire la soundul Oasis.

Liric, paleste fata de inregistrarile BBC in care Liam Gallagher se plange ca a ajuns sa-si faca singur ceaiul la concerte sau fata de declaratiile pe care vi le-am citat mai sus.

Ce incerc sa va spun e ca nimeni nu-l asculta pe Liam Gallagher pentru melodii, pana acum. Dar e bine sa-l auzi ca e in voce, ca nu are pretentia de a inventa roata, ci doar exigenta sa cante bine niste melodii misto. Si sunt destule care suna foarte bine: “For What It’s Worth, “I Get By”, “Come Back To Me”, “I’ve All I Need”, “Wall of Glass”, “Paper Crown” sau balada usor psihedelica “When I’m In Need”. De Beatles-ul cu care se incheie albumul nu va mai spun.

La puncte slabe, “As You Were”, este prea lung, prea monoton si cere disperat un frate.

20 de ani de la “Urban Hymns” – The Verve, cu disc aniversar. LMA!


Noile discuri aniversare vor veni pe 1 Septembrie: CD-uri, un DVD si, desigur, viniluri.

The Verve Urban Hymns 1997

The Verve Urban Hymns 1997

“Urban Hymns” (foto: pagina oficiala de Facebook) este cel de-al treilea album The Verve si a fost lansat la vremea lui pe 29 Septembrie 1997. Dupa ce l-au inregistrat timp de doi ani de zile, au reusit sa lanseze ceea ce avea sa fie cel mai de succes single The Verve, “Bitter Sweet Symphony”, piesa pentru care au primit si o nominalizare la Grammy-urile din anul urmator, la una dintre categoriile principale: Best Rock Song (au pierdut in favoarea Alanis Morissette – “Uninvited”).

Atat doar ca pentru “Bitter Sweet Symphony”, The Verve nu primeste niciun sfant din drepturi de autor, pentru ca melodia o fi scrisa de Richard Ashcroft, insa aranjamentele au fost facute cu ajutorul sample-urilor lui Andrew Oldham Orchestra dupa “The Last Time” a grupului Rolling Stones.

Ca lucrurile sa fie complicate pana la capat, nici vreun Rolling Stone nu primeste nimic, asta pentru ca drepturile de autor pentru perioada de inceput Rolling Stones ii apartin fostului manager al grupului, Allen Klein.

Lucrurile cu piesa asta sunt de-a dreptul ciudate, mai ales ca nu prea vezi sampler-uri in muzica rock. Bine, exceptia exista si aici: bateria lui Bonham, reluata de Bjork, Editors si alte zeci de artisti.

Cand am ascultat prima oara “Urban Hymns”, am crezut ca e vorba numai despre “Bitter Sweet Symphony” si “Lucky Man”. Ani de zile mai tarziu m-am trezit cu “Sonnet” pe repeat 1 si mi-am spus ca ok un album cu trei piese mari. Dar de fapt, cumva, The Verve a reusit un disc cu 13 piese una si una, toate compozitii ale lui Ashcroft. Este albumul pe care oricare trupa de brit-pop ar fi vrut sa-l lanseze (prietenii de la Oasis i-au dedicat lui Richard Ashcroft Cast No Shadow” de pe “(What’s the Story) Morning Glory?” inca inainte ca The Verve sa fi dat lovitura).

“Urban Hymns” a reusit sa devina cu timpul unul dintre cele mai ascultate albume ale brit-pop-ului, fiind certificat pana acum de 10 ori disc de platina atat in SUA, cat si in UK.

Povestea vesela a “OK Computer” – Radiohead, la aniversarea de 20 de ani


Thom Yorke a vrut sa se intalneasca cu Papa pentru a-l ruga ca in loc de “Amin”, la finalul rugaciunilor, sa spuna: “‘Creep’ is a bad song”. Dar Papa nu a vrut, pentru ca ii placea melodia. Totul s-a lamurit dupa ce Bill Clinton a spus in emisiunea sa despre starea natiunii ca piesa “Creep” este mai buna decat imnul national (aluzie la “The National Anthem” – Radiohead), iar ambele tabere, republicana si democrata, l-au ovationat jumatate de ora. Atunci, Radiohead si-a dat seama ca trebuie sa creeze ceva mare, pentru ca altfel urma sa ramana trupa care a dat “Creep”. Si Thom Yorke a avut o idee.

Radiohead OK Computer album 1997

Radiohead OK Computer album 1997

Ideea lui Thom Yorke a fost sa faca un album despre ce s-ar intampla daca un computer ar putea canta la chitara si asa se justifica de ce toata lumea spune despre acest album ca este unul care a prevazut viitorul. Si, probabil, asa se justifica si faptul ca le-a iesit o capodopera a tristetii.

In ciuda faptului ca grupul Capitol a avertizat Radiohead in momentul lansarii ca, dupa un disc precum “The Bends”, noul lor album este sinucidere curata, “OK Computer” a vandut pana acum 8 milioane de exemplare. Nu este rau, in comparatie cu prezicerea de 500.000.

“OK Computer” a fost lansat pe 21 Mai 1997, a luat un Grammy si a devenit in scurt timp albumul nr. 1 pe care oamenii faceau sex.

Temerea casei de discuri ca n-o sa faca mare branza nu era, asadar, neintemeiata: nu exista ceea ce se poate numi un hit de radio care sa traga albumul in sus si nicio urma de optimism. In schimb, “OK Computer” are multa muzica progresiva, experimentala, sau cum s-o numi, iar mesajele pe care le transmite sunt exact lucrurile de care toata lumea incearca sa nu mai vorbeasca din cauza de depresie: capitalism, moarte sau nebunie. 

“Ok Computer” este ruperea Radiohead de valul brit-pop, din care a facut parte alaturi de Oasis sau Blur, un curent care a incercat sa reinterpreteze rock’n’roll-ul anilor ‘60 si sa-l aduca inapoi, cantat modern.

Numai ca Radiohead nu este trupa care sa se uite in urma, iar “OK Computer” conteaza atat de mult si astazi nu numai pentru ca este avangarda, ci si pentru ca a creat o generatie de ascultatori de muzici profund cinica si lovita de o paranoia sanatoasa, pentru care le ramanem profund recunoscatori.

Pe 23 Iunie 2017 apare “OKNOTOK”, albumul aniversar de 20 de ani de la lansarea “OK Computer”, care va include albumul initial, plus alte trei melodii noi. Una este “I Promise”, pentru care ne-au facut si videoclip.

PS: Ca sa nu ramaneti cu impresia ca am inventat povestioare, declaratiile membrilor Radiohead despre cum au facut albumul sunt de gasit aici: An Oral History Of Radiohead’s ‘OK Computer’.

 

Richard Ashcroft si albumul solo nr. 5: “These People”


Fostul solist de la The Verve si unul dintre cei mai faini compozitori actuali, Richard Ashcroft, a anuntat ca albumul cel nou se va numi “These People” si va avea lansarea pe 20 Mai 2016. Primul single-ul de promovare este “This Is How It Feels” si-l aveti mai jos.

Richard Ashcroft These People 2016

Richard Ashcroft These People 2016

Despre “These People”, Ashcroft spune ca a fost inregistrat in studioul sau din subsolul casei si a fost ajutat la partea instrumentala de muzicienii Chris Potter and Wil Malone, cu care a lucrat si la “Northern Soul” si “Urban Hymns”, albumele The Verve, dar si la albumul sau solo de debut, “Alone With Everybody” (frumos album).

“These People” abordeaza subiecte precum razboiul din Siria, revoltele Primaverii arabe si moartea unui prieten apropiat, pentru ca, asa cum spune Richard Ashcroft:

A nu face nimic ar fi o crima in aceaste nihiliste si bolnave vremuri de razboi.

Am inteles, cineva trebuie sa cante despre speranta.

Cel mai probabil, coperta discului va fi cea de sus (foto: pagina oficiala de Facebook).

Despre colaborarea cu Noel Gallagher nu spune nimic vis-a-vis de acest album. In 2015, Gallagher isi exprimase dorinta sa lucreze la noul album al lui Ashcroft, daca nu cumva zicea orice numai sa-l enerveze pe fra-su’, Liam. Oricum Gallagher a postat pe Twitter un mesaj de sustinere pentru Ashcroft:

Gallagher despre Ashcroft

Evident, asteptam acum datele pentru turneul de promovare.

Richard Ashcroft – “These People” – tracklist:

  1. Out Of My Body
  2. This Is How It Feels
  3. They Don’t Own Me
  4. Hold On
  5. These People
  6. Everybody Needs Somebody To Hurt
  7. Pictures Of You
  8. Black Lines
  9. Ain’t The Future So Bright
  10. Songs Of Experience

Suede lanseaza “Outsiders”, primul single de pe albumul “Night Thoughts” care va aparea in 2016


Primul single de pe albumul numarul sapte Suede, “Night Thoughts”, este “Outsiders” si a fost lansat azi. Lansarea albumului Suede va fi pe 22 Ianuarie in Europa si pe 29 in America.

Suede Night Thoughts

Lansarea oficiala a primului single Suede va fi pe 6 Noiembrie. Cel de-al doilea este “Pale Snow” si a fost lansat pe 13 Ianuarie 2016. Coperta albumului este mai sus si o gasiti pe pagina oficiala de Facebook a formatiei.

Bret Anderson, solistul Suede si starul rock androgin al anilor ’90, a spus despre noul single, “Outsiders”:

“Intentionat am scris-o incercand sa surprind romantismul momentului cand ma uitam la niste fotografii de familie ale parintilor mei; este o marturie a tineretii, un cantec de dragoste”.

Iar despre viitorul album, acelasi Anderson ne dezvaluie ca abordeaza o multime “de teme familiale – viata, moarte, iubire, suferinta si disperari”, precum si al fricii sau anxietatii care insotesc parintii.

“Night Thoughts” ii urmeaza albumului de revenire “Bloodsports”, aparut in 2013 si despre care Anderson spunea intr-un interviu mai demult:

“Cu “Bloodsports” am incercat sa concuram cu cele mai bune albume ale noastre. E foarte greu sa faci un album de comeback cand n-ai facut un album de 10 ani, pentru ca nu te poti reinventa – esti nevoit sa te uiti la ce-ai facut cel mai bine si sa consolidezi asta. Dar ne-a dat un semnal ca inca putem face muzica buna.”

Suede este, cred, deja o legenda pentru ascultatorii de rock alternativ. Trupa londoneza s-a infiintat la inceputul anilor ’90 si a fost una dintre reprezentatele de seama ale curentului brit-pop, marcand perioada cu albumele “Suede” – de debut si “Dog Man Star”. Viata lor ca formatie a fost scurta, 2003 fiind anul despartirii.

S-au intors, dupa cum spuneam mai sus, in 2013, iar cu “Night Thoughts” vor ajunge la sapte albume de studio.

Concert Morrissey pe 14 Octombrie la Sala Palatului. E oficial!


Primului concert Morrissey la Bucuresti va avea loc pe 14 Octombrie 2015, la Sala Palatului. Biletele sunt intre 120 si 260 lei. Concertul incepe la ora 20:00, iar accesul in sala se face de la lora 19:00.

Morrissey

Morrissey

In ultimii ani, Morrissey si-a anulat de mai multe ori concertele, suferind, dupa propriile-i declaratii, de patru interventii chirurgicale pentru eliminarea tumorilor canceroase. Ultimele vesti despre boala sa tot el le-a oferit, spunand ca operatiile au fost un succes.

Morrissey are programat un turneu in Marea Britanie si de curand a adaugat si cateva date pentru SUA.

Bilete la concertul Morrissey de la Sala Palatului:

  • 120 lei
  • 145 lei
  • 190 lei
  • 220 lei
  • 260 lei

Bilete pot fi achizitionate online aici sau aici.

Primele legaturi ale lui Morrisey (foto: pagina oficiala de Facebook) cu muzica sunt la sfarsitul anilor ’70, cand a descoperit punk-rock-ul si a devenit solistul The Nosebleeds, in 1978.

Dupa ce-a schimbat mai multe trupe, Steven Patrick Morrissey sau Moz, dupa porecla, a luat o scurta pauza muzicala si a publicat trei carti.

In 1982 l-a cunoscut pe chitaristul Johnny Marr, Morrissey descriind relatia lor “incredibil de pozitiva”. Trupa nou formata, The Smiths a semnat in curand cu un label independent, Rough Trade Records si a lansat primul single: “Hand in Glove”.

Datorita sprijinului constant din partea radiourilor si a succesului moderat in topuri, The Smiths si-a format o baza fidela de fani. Morrisey a fost laudat pentru abilitatile sale poetice care au inspirat mai tarziu trupe precum Oasis si The Stone Roses.

Multi considera ca Smiths este “cel mai influent grup britanic al deceniului”, a condus la miscarea brit-pop si a adus un suflu proaspat pe scena britanica. Blur, de exemplu, s-a format dupa ce i-au vazut pe cei de la The Smiths in concert.

Morrissey

Morrissey

Cu toate acestea, in 1987 trupa s-a destramat din cauza relatiei tensionate intre Marr si Morrisey. Acesta din urma a continuat sa inregistreze albume solo si a obtinut un succes comercial, trei dintre albumele sale, inclusiv cel de debut dominand topurile din Marea Britanie, cu o intreaga serie de single-uri: “Suedehead”, “Irish Blood, English Heart” (parintii lui sunt irlandezi) sau “Interesting Drug”.

Morrissey este cunoscut pentru opiniile sale radicale vis-a-vis de politica si monarhie, fata de care se opune fatis. Este, de asemenea un activist pentru drepturile animalelor  si un sustinator al PETA, spunand in 2014 ca nu exista “nici o diferenta intre a manca animale si pedofilie. Ambele sunt viol, violenta, crima.”

Cu toate ca este de legenda in presa din Marea Britanie pentru parerile sale si pentru faptul ca este tot timpul nemultumit, atipicul Morrisey a lasat insa o mostenire uriasa atat pentru pop, cat si pentru muzica new-wave a anilor ‘80 si mai departe.