Un omagiu pentru Chester Bennington


Cu amar, inca o data, nu pot sa nu remarc ca muzica ramane mai saraca si cu o tinichea foarte greu de tarait. Incerc sa nu judec gesturile atat de radicale ale lui Bennington (foto: contul oficial de Facebook Linkin Park), Cornell sau Cobain, cu toate ca nu le inteleg si nu sunt de acord, si nici nu incerc sa le justific, incerc doar sa imi aduc aminte de un om a carui trecere a insemnat ceva.

chester bennington linkin park

chester bennington linkin park

Eram in 2000 pe plaja la Constanta, unde canta Radio Vacanta. A inceput “In the End” si am ramas traznita in mijlocul plajei. Ii difuzam si eu la Activ FM, luandu-mi o groaza de injuraturi pe tema ca “asta nu e rock”, insa eu ma incapatanam sa difuzez in fiecare dimineata melodia asta cu un pian care ma bantuia si o furie care ma elibera. De-abia cand am auzit-o la Radio Vacanta mi-am dat seama ca nu e numai obsesia mea, ci trebuie sa fie vreun hit, ceva. Bai, chiar era hit!

Linkin Park nu a fost prima trupa care a facut o fuziune intre metal si rap, dar a fost cea mai de succes.

Succesul a venit repede, primul lor album, Hybrid Theory, a fost certificat cu diamant in Statele Unite, reprezentand 10 milioane de copii vandute. In intreaga lume, au vandut mai mult de 50 de milioane. Cand ajungi la sumele astea, sigur rezonezi cu o generatie intreaga. Si inca suna foarte proaspat dupa atatia ani.

Versurile lui Bennington, foarte personale, dureroase, au acum o alta semnificatie: cele ale unui om care nu s-a vindecat niciodata, cu toate ca inainte de lansarea ultimului album Linkin Park se declara impacat cu sine insusi.

Furia mocnita a iesit apoi la suprafata prin certurile cu fanii, care au acuzat grupul Linkin Park ca s-a vandut pentru succes. Ok, suna prost, dar nu cred ca aveau nevoie de asa un tratament, mai ales ca ar fi putut trai plini de bani numai din vanzarile primului album. Dar nu poti opri oamenii din a te jigni.

Fan Depeche Mode si Stone Temple Pilots, trupa al carei solist avea sa devina dupa moartea lui Scott Weiland, Bennington a fost o amprenta pentru nu-metal, un gen inventat de Korn si foarte greu de sustinut dupa nivelul impus de ei.

Sentimentele copilariei marcate de abuzul la care a fost supus si o adolescenta innecata in droguri si alcool, pentru a uita, au fost apoi transpuse in versuri si muzica in care adolescentii si tinerii din intreaga lume s-au regasit.

Din pacate, sentimentele de care vorbea Chester Bennington in 2015 nu l-au parasit, tinand cont de sfarsitul pe care si l-a orchestrat, ca orice sinucigas, cu semnificatie (de ziua prietenului sau, Chris Cornell, care s-a luptat pe parcursul vietii cam cu aceeasi demoni: depresia, abuzul de alcool si droguri).

“I literally hated life,” decalra Chester Bennington pentru Rock Sound in 2015. “I was like, ‘I don’t want to have feelings. I want to be a sociopath. I don’t want to do anything. I don’t want to care what other people feel like. I want to feel nothing.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s