Impresii despre Pink Floyd – “The Endless River”


Pink Floyd coperta The Endless River

Pink Floyd coperta The Endless River

Sa scoti un album in 2014 sub sigla Pink Floyd este un risc imens. Nici avertizand fanii ca este vorba de ramasite ale “The Divison Bell” sau refuzand sa-l promovezi intr-un turneu mondial, nici macar asa riscul nu este minimizat.

Te-astepti la foarte multe, nefiind vorba de orice trupa, de orice muzicieni sau de un standard scazut. Si poate ca aici e problema: cu fiecare album, Pink Floyd a inovat ceva, fiecare nou disc a insemnat o alta stare, o alta poveste, un alt mesaj. Tot timpul au privit inainte, capabili sa inoveze bucata de rock pe care au pus stapanire. Nerepetarea ideilor, marota Pink Floyd, a ridicat foarte mult standardele.

Noul album, “The Endless River” este unul ambiental. Nu stiu daca se astepta cineva la asa ceva, eu nu. Fara versuri, dar cu o invitatie la meditatie inca de la coperta care infatiseaza un tanar care vasleste pe un rau de nori, spre nicaieri.

Soundul este foarte familiar pentru orice ascultator de Floyd, insa pare a fi primul pas pe loc.

Pentru fanii infocati, trecutul este invocat tot timpul, cantecele par a rememora prezentele lui Wright, Barrett si chiat Waters, precum si albumele trecute. Ramasite ale ideilor si muzicilor vechi sunt imprastiate pe intregul album. Chiar si titlul este inspirat de un vers din “High Hopes”.

Albumul se deschide foarte floydian, cu sistetizatoarele care aduc aminte de “Shine On You Crazy Diamond” si cu chitara lui Gilmour, inconfundabila. Fantomele lui Waters si Barret se vad la orizont, reflectiile despre trecut se intrevad. Trecutul nu este remomorat ca o parere de rau dupa vremurile bune, ci, mai degraba, pentru pura placere a meditatiei.

“Mankind’s greatest achievements have come about by talking”, suna axioma lui Stephen Hawking de pe “Talkin’ Hawkin'” si continua cu un vers de pe “Keep Talking”, melodia din 1994: “All we need to do is make sure we keep talking“.”Allons-Y (1)” seamana cu un “Run Like Hell” al anului 2014, saxofonul de pe “Anisia” te duce cu gandul la “Final Cut” si, in general, toate fantomele trecului s-au adunat intr-un album care nu trebuie ratat pentru ca nimeni nu mai face asa o muzica. Oricum, este genul de muzica care cere sa fie ascultata iar si iar, usor trista, ca o carte buna.

Chiar si “Louder Than Words” ataca o tema foarte utilizata si iubita a lui Waters: comunicarea sau, mai degraba, lipsa ei. “Things Left Unsaid” sau The Lost Art Of Conversation” continua tema vorbitului in paralel, foarte actuala, de altfel.

Invitatia de a raspunde zilnic (pentru ca alegerile sunt zilnice), unei intrebari de pe “Wish You Were Here”: “Did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?” isi gaseste, inca o data, raspunsul pe “The Endless River”.

Acesta este Pink Floyd’s Final Cut.

Advertisements

2 thoughts on “Impresii despre Pink Floyd – “The Endless River”

  1. PINKUL este un grup care nu trebuie ratat,chiar si acest cantec de lebada este o lectie pentru multi.Eu nu am fost deziluzionata de Floyd niciodata.Asteptam anii trecuti poate un concert si in Romania,dar pot spune ca m-am resemnat doar cu concertul lui Waters,a fost si el un membru marcant al grupului,cu toate ca eu sant fan declarat Gilmour.Am ascultat albumul duminica trecuta in masina si pot spune ca drumul a fost un vis frumos.Nu pot decat sa spun multumesc Floyd.T.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s